Îmi sunt încă foarte clare în minte vorbele bunicului meu atunci când se uita la Telejurnal și se văita de direcția în care o ia lumea aceasta… Fiecare generație, atunci când ajunge la maturitate se manifestă printr-o îngrijorare extremă cu privire la modul în care încep să se facă lucrurile și la direcția în care se duce „lumea aceasta…”. Încerc să mă poziționez obiectiv față de această pornire care se face din ce în ce mai prezentă în gândurile mele și să-mi amintesc că prohodul lumii a fost cântat de mii de generații și cu toate astea, atât cât putem noi să judecăm, pare că lucrurile au evoluat pozitiv de-a lungul istoriei.
Desigur că lupta dintre apologeții inteligenței artificiale și Elon Musk, care pune un cip în creierul unui porc, este de natură să bulverseze credințele noastre despre viitor și o simplă comparație între temele democrației antice și temele alegerilor din Statele Unite te face să-ți pui întrebări serioase în legătură cu „evoluția” noastră ca societate în cei peste 2000 de ani scurși.
Anul 2020 pentru români se arată cu totul și cu totul special și nu că n-ar fi fost așa și înainte de pandemie din cauza celor 2 runde de alegeri care ne așteptau, plus alegerile din SUA care au avut întotdeauna o influență serioasă în direcția imprimată nouă și întregii zone de așa numitul „mare licurici”. Pandemia vine să așeze o presiune nevăzută, dar sufocantă pe sistemul sanitar, pe zone ale economiei și cel mai grav pe psihicul nostru al tuturor. Ce an…, bucuros că-i sunt martor, mă plasez respectuos într-o poziție de jucător și spectator, respectându-i forța consecințelor și complexitatea influențelor.
Pe noi, românii, anul acesta dificil ne găsește, fără mirare, nepregătiți. Cu un Parlament majoritar într-o direcție și un guvern în complet altă direcție, cu un popor sărac și plecat, cu o infrastructură la pământ și investiții modeste, cu o eficiență redusă și un buget super stresat, România se avântă în furtuna perfectă care i se desfășoară la poale în toată puterea ei.
Nivelul de competență la toate nivelurile s-a prăbușit explicabil și implacabil în ultimii 10 ani și este nevoie de timp și resurse pentru a-l recupera. Aceasta a dus la o lipsă de direcție coerentă strategic și rarele reușite au într-însele mai multă șansă decât socoteală. Bâjbâind amețiți de aburii democrației și ai puterii, rânduri, rânduri de guvernanți promit deja aceleași autostrăzi și modernizări de căi ferate, aceleași centrale electrice, sprijinindu-se bahic de aceeași poziție veșnic strategică a României pe care nu o pot, însă, transpune în dezvoltare, în proiecte, în bunăstare.
Nu sună bine, dar așa este; și dacă nu vom recunoaște și striga asta cu tărie, nu vom avea șansa (poate ultima ) de a străpunge furtuna victorioși. De partea cealaltă, ne așteaptă o Românie puternică și sprijinită pe oameni care vor să trăiască aici deoarece au încredere în educația oferită de școli, în sănătatea din spitale, care pot merge de sărbători să viziteze munții superbi în mai puțin de 5 ore pentru 200 km, care nu se tem de clanuri mafiote, care nu se declară canadieni atunci când în vacanțe în străinătate sunt întrebați de unde sunt.
Românii sunt îndreptățiți să fie blazați, să fie neimplicați și circumspecți, doar că nu cu genul ăsta de atitudine vom îndrepta lucrurile, iar lucrurile trebuie îndreptate.
Se duc lupte puternice la nivel global și asta ne implică și influențează și pe noi ca cetățeni ai acestei lumi. Ciocnirea dintre politica conservatoare și cea neo-liberală este fierbinte în această perioadă și by-produsul acestei ciocniri, politica de extremă se face simțită și câștigă teren. Nu trăim timpuri simple și criza generată de actuala pandemie vine să arunce gaz pe focul care arde deja. Proteste violente din te miri ce cauză, toate îndreptățite în fond și incorecte în exprimare, oamenii săraci aflați într-un risc enorm ca urmare a crizei generate de Covid-19, schimbările climatice cu record negativ dupa record negativ. Poate pictez o realitate în culori închise, dar de câte ori mă gândesc să arunc pastel roz, nu găsesc locul …
Cred în izbânda binelui, dar nu cred că forțele binelui se pot exprima altfel decât prin oameni care cred, care sunt rezilienți, care întreabă și nu se mulțumesc cu minciuni și promisiuni. Este nevoie de implicare și de participare, este nevoie de competență și de seriozitate! Timpul miștoului ne-a abandonat între Comarnic și Sinaia și în saloanele mizere ale unui spital, ne-a abandonat în sala de curs cu câțiva elevi și un profesor sărac, timpul miștoului a trecut.
Am spus mai demult că 2020 va însemna o schimbare majoră în bine pentru România și știu că acum pare extrem de puțin probabil sau măcar de neclar. Nu știu pe ce buton trebuie apăsat sau ce anume să facă fiecare, însă știu că lucrurile nu mai pot continua așa și mai știu că există în noi puterea și credința pentru a reuși. Știu că sunt lucruri elementare ce trebuie respectate pentru a fi reprezentați cum trebuie, știu că este nevoie de implicare și seriozitate, că nu mai este timpul pentru indulgență.
Fiecare generație a fost responsabilă de minimum două lucruri: să predea următoarei generații o lume într-o stare mai bună și să educe o nouă generație în așa fel încât să fie capabilă să lase următoarei o lume mai bună. Mă simt la acel moment în care generația reprezentată de copiii mei preia încet controlul. Nu sunt îngrijorat de capabilitatea lor și nu mă refer numai la cei doi copii ai mei, mă refer la generația lor pe care am șansa să o cunosc îndeaproape. Sunt mai îngrijorat de ceea ce le las eu… Mă simt dator să fac un ultim efort pentru a îndrepta lucrurile și mă tem că nu se mai poate. Cred că va rămâne pe umerii lor o problemă mai mare decât am avut eu, mai complexă și mai dificil de tratat. În sensul acesta mă simt ratat și vinovat. Ar fi cazul să se implice mai devreme, mai activ, poate într-un efort comun, părinți și copii putem așeza omenirea pe șinele progresului responsabil și, de aceea, durabil.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pacat ca un text fain va ramane anonim, necunoscut, neinteles si ignorat de majoritate, majoritate care dicteaza directia ca in orice haita de animale.
Daca nu se intamplau toate astea in anii 1990-2000, cand in toata lumea erau bani de investitii, alta ar fi fost acum situatia.