Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Toţi curajoşii trebuie să fi simţit frica. Toţi copiii cu prieteni buni au simţit cu adevărat singurătatea

Copii jucându-se în curtea școlii

Foto: Profimedia Images

Ca să îşi dezvolte încredere în sine, toți copiii trec în mod necesar prin perioada de îndoială, respingere, nesiguranță legată de imaginea proprie în ochii celorlalţi.

Ca să găsească linişte şi siguranţă interioară, toţi copiii trec prin perioada de comparare cu ce e în exteriorul lor - unde descoperă contraste îngrijorătoare, dar necesare.

Ca să îşi descopere vocea, toţi copiii au fost, la un moment dat, acoperiţi de vocea altcuiva.

Ca să conducă jocuri, cu iniţiativă şi curaj, toţi copiii stau, o vreme, în roluri mimetice sau submisive.

Toţi curajoşii trebuie să fi simţit frica.

Toate mânuțele nerăbdătoare să se spele bine cu săpun trebuie să fi simţit noroiul cleios al prăjiturilor modelate în pământ.

Toţi copiii cu prieteni buni au simţit cu adevărat singurătatea.

Toţi copiii încrezători au simţit de mai multe ori refuzuri şi respingeri.

Toţi copiii puternici au trecut prin greu ca să afle că acel "am ceva, numai al meu" este ancora lor în lumea asta diversă, în perpetuă transformare.

Părinții lor vor ACUM încredere, curaj, linişte interioară, stimă de sine şi rezilienţă pentru copii. Bat din picior cu îngrijorare.

Nu au ei înşişi răbdare să treacă prin travaliul emoţiilor de mai sus, alături de copii.

Nu există cale "către" decât "prin".

Aveţi răbdare! Copiii trec prin toate marile mici neplăceri pentru a deveni un aluat puternic. Trec prin necesare frământări, care nu-s probleme repede de înlăturat.

De aceea iubesc noua carte a Olinei Ortiz - Am ceva numai al meu" aceea despre un pantof de dans roz, neîmperecheat, pierdut şi singur. Cu toţii ne simţim aşa la un moment dat. Cu toții avem norocul de a găsi acel ceva, numai al nostru, dacă învăţăm să trecem prin tunelul acesta al experiențelor nu tocmai roz.

În al 7-lea pachet de la Olina Ortiz, găsiți şi povestea încrederii în sine, după un lung drum al singurătăţii. E o poveste minunată, alături de alte două. La final, sunt ideile mele despre cum putem stimula atenţia şi memoria pornind de la texte. Pentru vârste între 3 şi 8 ani.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult