Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Toţi curajoşii trebuie să fi simţit frica. Toţi copiii cu prieteni buni au simţit cu adevărat singurătatea

Copii jucându-se în curtea școlii

Foto: Profimedia Images

Ca să îşi dezvolte încredere în sine, toți copiii trec în mod necesar prin perioada de îndoială, respingere, nesiguranță legată de imaginea proprie în ochii celorlalţi.

Ca să găsească linişte şi siguranţă interioară, toţi copiii trec prin perioada de comparare cu ce e în exteriorul lor - unde descoperă contraste îngrijorătoare, dar necesare.

Ca să îşi descopere vocea, toţi copiii au fost, la un moment dat, acoperiţi de vocea altcuiva.

Ca să conducă jocuri, cu iniţiativă şi curaj, toţi copiii stau, o vreme, în roluri mimetice sau submisive.

Toţi curajoşii trebuie să fi simţit frica.

Toate mânuțele nerăbdătoare să se spele bine cu săpun trebuie să fi simţit noroiul cleios al prăjiturilor modelate în pământ.

Toţi copiii cu prieteni buni au simţit cu adevărat singurătatea.

Toţi copiii încrezători au simţit de mai multe ori refuzuri şi respingeri.

Toţi copiii puternici au trecut prin greu ca să afle că acel "am ceva, numai al meu" este ancora lor în lumea asta diversă, în perpetuă transformare.

Părinții lor vor ACUM încredere, curaj, linişte interioară, stimă de sine şi rezilienţă pentru copii. Bat din picior cu îngrijorare.

Nu au ei înşişi răbdare să treacă prin travaliul emoţiilor de mai sus, alături de copii.

Nu există cale "către" decât "prin".

Aveţi răbdare! Copiii trec prin toate marile mici neplăceri pentru a deveni un aluat puternic. Trec prin necesare frământări, care nu-s probleme repede de înlăturat.

De aceea iubesc noua carte a Olinei Ortiz - Am ceva numai al meu" aceea despre un pantof de dans roz, neîmperecheat, pierdut şi singur. Cu toţii ne simţim aşa la un moment dat. Cu toții avem norocul de a găsi acel ceva, numai al nostru, dacă învăţăm să trecem prin tunelul acesta al experiențelor nu tocmai roz.

În al 7-lea pachet de la Olina Ortiz, găsiți şi povestea încrederii în sine, după un lung drum al singurătăţii. E o poveste minunată, alături de alte două. La final, sunt ideile mele despre cum putem stimula atenţia şi memoria pornind de la texte. Pentru vârste între 3 şi 8 ani.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult