Cum îi dotăm pe copii cu scuturi împotriva analfabetismului. Ce a făcut Germania, în 2001, după șocul suferit în urma rezultatelor Pisa

Foto: Laurence Mouton / PhotoAlto / Profimedia

A citi, în sens tradițional, înseamnă a decoda litere și a face sinteza sunetelor corespunzătoare în cuvânt. Acesta este cititul mecanic.

A citi conștient înseamnă a găsi și organiza sensurile textului.

A fi alfabetizat în lumea de astăzi înseamnă a citi conștient și critic, adică a trece sensul textului prin filtrele selective ale unei minți educate – care înțelege curente, ideologii, fenomene istorice, culturale și sociale, ierarhii de autoritate a surselor de informare etc.

Imaginați-vă că fiecare dintre noi deținem o hartă mentală a realității, cu tot felul de noduri importante între informații, cu modele organizate de gândire, ca niște autostrăzi sofisticate, suspendate, intersectate, corespondente în bucle bine sistematizate, cu pasaje de trecere și reîntoarcere bine semnalizate, ușor de navigat și în viteză. Fiecare dintre noi ne străduim să menținem traficul minții fluid, cu metode de aerisire și deviere pe drumuri secundare, a transportatorilor de gânduri, idei, tentații, invitații, argumente, silogisme etc.

Tehnologia a adus un exces de date în viața noastră, pentru care creierele au nevoie de un antrenament special, pe care sistemele educaționale trebuie să îl vizeze ca principal obiectiv. A fi alfabetizat înseamnă, în zilele noastre, a avea moduri sănătoase de operare a ultrarapidului trafic informațional al lumii de azi. Acesta nu mai poate fi susținut de vechea infrastructură – de șoselele construite în școala tradițională.

Cum îi pregătim astăzi pe copii pentru a nu ajunge să facă analize oarbe și anchilozate ale realității? Cum îi dotăm, de mici, cu filtre care pot dirija traficul infernal, ordonând, direcționând, semnalizând, separând direcțiile, încărcăturile de sens și destinație a informației?

A alfabetiza un copil, deci, înseamnă, acum, cu mult mai mult decât a-l învăța să citească: înseamnă a-i educa aceste ”reflexe agile ale minții prinse în trafic”.

Una dintre cele mai eficiente metode pedagogice pentru acest nou sens al alfabetizării este lectura explicativă – adică gimnastica minții inițiată de profesor pe marginea textelor, a informației scrise sau audiate.

Toate instrumentele importante ale minții încep de la exercițiile pe care le facem de mici pe text, la clasă. Cum educăm mintea să reacționeze la traficul semantic, în formulele lui cele mai simple, încă de la grădiniță, este fundamental pentru sistemul de navigare al individului în lumea supraaglomerată și haotică informațional de astăzi.

În România, metoda citirii explicative - lucrul cu textul și exersarea operațiilor critice pe marginea conținutului scris – nu este sistematic aplicată în clase, nu a devenit protocol obligatoriu de lucru, nici după ce trei serii de teste Pisa ne-au indicat în ultimii 12 ani că stăm extrem de prost la capitolul gândire logică și literație. Mai toți profesorii folosesc textul ca suport pentru informație; foarte puțin, ca oportunitate de exersare a gândirii - a predicțiilor, a deducțiilor, a clarificărilor de sens și de intenție a autorilor.

O reorganizare a învățării școlare în România ar pleca, așa cum s-a întâmplat, de pildă, în Germania, în 2001, după șocul suferit în urma rezultatelor Pisa, de la cauzele analfabetismului funcțional. S-a investit dublu la începutul anilor 2000 în educația timpurie și în copiii din mediile defavorizate sau din familii imigrante. S-au dezvoltat și aplicat standarde naționale pentru măsurarea sistematică a procesului de alfabetizare, s-a încurajat participarea copiilor de 3 ani și sub 3 ani la programele preșcolare. Întreaga transformare a sistemului lor de educație a pornit de la premisa că anii educației timpurii sunt hotărâtori pentru achizițiile școlare.

Cele 60 de procente îngrijorătoare de analfabetism funcțional în școala noastră nu sunt cauzate numai de lipsa unor tehnici pedagogice consistente, dar și de lipsa unei pedagogii remediale pentru populația noastră școlară din mediile defavorizate economic sau neglijate social.

În școala pe care o conduceam la un moment dat în Călărași, am asigurat în fiecare an de clasă Pregătitoare, locuri cu bursă pentru elevi din medii rurale defavorizate. Cele mai mari provocări întâmpinate de acești copii au fost identificate în legătură cu abilitatea de a decoda corect mesaje verbale audiate. Învățătoarele lor i-au întors sistematic asupra unor exerciții specifice anilor de grădiniță. La sfârșitul clasei a II-a încă citeau lent și sacadat, pentru că anii pierduți în perioada preșcolară au deschis un decalaj greu de acoperit.

Pe cei pe care i-am preluat încă de la grupele mici și mijlocii am reușit să îi aducem în ritmul mediu de achiziții al claselor I și a II-a la timp, anii de grădiniță dovedindu-se extrem de valoroși în dezvoltarea inteligenței verbale și recuperarea dificultăților cognitive și emoționale.

În România, metoda citirii explicative - lucrul cu textul și exersarea operațiilor critice pe marginea conținutului scris – nu este sistematic aplicată în clase, nu a devenit protocol obligatoriu de lucru, nici după ce trei serii de teste Pisa ne-au indicat în ultimii 12 ani că stăm extrem de prost la capitolul gândire logică și literație. Mai toți profesorii folosesc textul ca suport pentru informație; foarte puțin, ca oportunitate de exersare a gândirii - a predicțiilor, a deducțiilor, a clarificărilor de sens și de intenție a autorilor.

Care sunt, deci, la noi, cauzele analfabetismului funcțional:

1. Lipsa metodelor, în repertoriul educatoarelor, pentru dezvoltarea limbajului și a ascultării active; lipsa programelor obligatorii de grădiniță începând de la vârsta de 3 ani; lipsa pedagogiilor pentru dezvoltarea auzului fonematic în intervalul 3-6 ani.

Să nu uităm că fereastra de oportunitate pentru limbaj este de la 0 la 2 ani și că pe ea se bazează apetența de mai târziu, pentru citit; iar intervalul 2-6 ani este hotărâtor pentru dezvoltarea auzului fonematic, pentru corectarea problemelor de exprimare, pronunție și pentru îmbogățirea vocabularului;

2. Lipsa obiectivelor conștiente legate de dezvoltarea logicii matematice în intervalul 3-5 ani. Raționamentele se formează odată cu limbajul. Înainte de a fi despre numere, matematica e despre a compara, a sorta, a ordona, a clasifica, a estima, a recunoaște modele repetitive, ritmice - adică aproape tot ce trebuie să facă mintea când citim;

3. Lipsa metodicilor despre cum se recuperează un copil cu întârzieri în citire; fereastra de oportunitate se încheie la finalul clasei a II-a; mulți copii sunt târâți prin școală fără baza primelor tehnici de mecanică a citirii, a decodării;

4. Lipsa predării pe baza hărților mentale, folosind desenul, schemele, reflecția asupra conținuturilor - adică exact lucrul pe care îl face orice bun cititor când derulează, înapoi, filmul imaginar al textului;

5. Lipsa predării cu textul în față și a negocierii constructive, în dialog, a informației.

6. Lipsa manualelor cu texte literare adaptate copilului modern, cu teme și întrebări despre lumea contemporană – cu obiceiurile și provocările ei specifice; neadaptarea conținuturilor științifice din manualele de gimnaziu la capacitatea de înțelegere a fiecărei vârste;

7. Graba de ”portofoliu” a învățătorilor, cu neglijarea competențelor care nu ”se văd” în caiete, respectiv dezvoltarea exprimării orale și a capacității de receptare a unui mesaj oral;

8. Neangajarea taxonomiei lui Bloom în cerințele pe care le formulează profesorii în procesul de învățare și păstrarea gândirii la nivelul de bază al piramidei;

9. Inexistența evaluărilor ritmice a competențelor de literație, cu responsabilizarea profesională a cadrelor didactice pentru ameliorarea din mers a problemelor;

10. Neglijarea sistematică a unei mari proporții de copii din mediul rural și lipsa de planuri remediale pentru diferitele dificultăți pe care aceștia ce au în învățare;

11. Lipsa de fonduri și oameni specializați în sprijin individual și de recuperare a dificultăților în învățare;

12. Demotivarea generațiilor de copii lăsați excesiv la ecrane; lipsa unor convingeri parentale legate de echilibrul stimulilor surescitanți, mai ales la vârsta preșcolară și școlară mică;

Mare parte din ce calificăm ca fiind neatenție, nepăsare sau superficialitate la elevii de astăzi e cauzată de primele simptome ale analfabetismului funcțional, apărute, la rândul lor, ca rezultat al unor cauze complexe ca cele de sus, independente de voința sau alegerile copiilor.

Ce pot face familiile pentru susținerea copiilor lor, atunci când școala nu își stabilește obiective ferme și un program strategic pentru dezvoltarea gândirii critice pe text și a logicii matematice?

1. Să folosească fereastra 0-2 ani pentru comunicare afectivă și verbală autentică, bogată, expresivă;

2. Să înscrie copiii în programe pentru preșcolari, cu participare sistematică, fără întreruperi frecvente;

3. Să citească alături de copil, pornind de la cărți care răspund nevoilor lor emoționale, pragului de maturizare morală și intelectuală; să aleagă povești din literatura pentru copii consacrată, valoroase artistic, cu mesaje discrete, indirecte; Să introducă rutina cititului cu blândețe, răbdare și fermitate, ca pe un obicei de nenegociat; să folosească, pe cât posibil, cât mai multe elemente din metoda lecturii explicative pe text;

4. Să evite expunerea la ecrane până la 7 ani, în sensul folosirii lor ca mod de petrecere a timpului liber sau de liniștire a stărilor de anxietate, plictis sau oboseală; ecranele pot fi folosite în scopuri educative, pentru vizionarea unor animații care explică fenomene, procese, care introduc informații potrivite vârstei, pe o temă de studiu și discuție – dacă vizionarea e însoțită de discuții și interacțiune umană relevantă;

5. Să se asigure că în comunicarea de acasă există suficient spațiu pentru comentarea ideilor pe teme interesante, din lumea care ne înconjoară; că adulții înșiși au un program de lectură; că textul scris este sursă de informare și mediu de viață al familiei; că există suficiente dezbateri în familie despre paradigma socială, culturală și economică a prezentului, că cele mai importante evenimente globale sunt discutate în casă, alături de copii, conform vârstei lor. Părinții sunt primii care modelează pentru copil un anumit nivel de pasiune, implicare și curiozitate față de lume și viață.

6. Să urmărească progresul academic al copilului, creând relație directă și constantă cu profesorii lui; să îl sprijine în proiectele școlare cu atitudinea unui partener interesat de cunoaștere, onorat să acorde copilului și traseului său academic, importanță și sprijin;

7. Să expună copilul până la vârsta de 12 ani gusturilor artistice bune, prin vizite la muzee, participare la concerte, piese de teatru, expoziții, vernisaje etc. Gusturile artistice își formează temelia în jurul acestei vârste, iar sensibilitatea culturală se calibrează până în clasa a VI-a.

Analfabetismul funcțional este un simptom al neputinței noastre de a privi mintea pe traseul evoluției ei încă din familie, înainte de înscrierea la școală. 

Avem acum din copiii de 14-15 ani care, în proporție de 60%, ratează sensuri de bază ale unor texte simple, adecvate vârstei. O generație de viitori cetățeni ușor de manipulat, ușor de destabilizat.

Comunicarea și informația sunt arme. Scuturile sunt deprinderile fiecăruia de a se întâlni corect cu un mesaj – în sensul că îl poate decoda dincolo de intențiile lui de suprafață, că îl poate pune în legătură cu un context cultural și informațional, că îl poate înțelege în forța lui expresivă, artistică, informativă, persuasivă, instructivă, demonstrativă etc.

Lectura explicativă este una dintre aceste tehnici-scut. Un sistem de protecție a minții, ca un filtru cu mai multe straturi, capabil să distileze esența și subtextul fiecărui mesaj. Se învăța pe vremuri, în liceele pedagogice, se învață și acum în facultățile moderne pentru viitorii învățători și educatori, la clasă. Nu se practică a clase, însă. cu suficientă îndârjire și responsabilitate.

Despre toate exercițiile posibile pe texte pentru copiii între 3 și 10 ani, găsiți idei a finalul cărților pentru copii ale autoarei Olina Ortiz și în cartea mea, ”Copilul tău citește”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp