Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Trei bebeluși plutesc pe râu în jos spre tine

Ești pe malul unui râu la un picnic. E o zi minunată de vară și ai parte de o priveliște paradisiacă, cu iarbă verde, înaltă și moale, umbră, apă rece și rapidă la doi pași de tine. Tocmai ți-ai instalat mâncarea pe o pătură și te pregătești de ospăț. Atunci vezi un bebeluș plutind pe râu în jos spre tine. Ce faci?

Evident, răspunsul cel mai frecvent vine imediat: sar în apă și îl salvez. OK. Perfect. Ești un om bun. Sari în apă, e rece, dar ai o viață de salvat și nu dai doi bani pe confort. L-ai apucat de gât, să stea deasupra apei, și îl privești. Respiră. L-ai salvat. Minunat. Te îndrepți cu el fericit spre mal. Chiar când pui piciorul pe iarbă, vezi încă un bebeluș care plutește în jos pe râu spre tine. Acum ce faci?

Cei mai mulți vor răspunde: las primul bebeluș pe mal, în siguranță, și sar înapoi, să îl salvez pe al doilea. De acum ești încălzit, nu mai contează cât de rece e apa. Bravo! Ai mai salvat o viață. Dar fix când pui bebelușul al doilea pe umăr și te pregătești să îl aduci și pe el pe mal, oroare!, un al treilea bebeluș se îndreaptă plutind pe râu în jos spre tine. Îl prinzi și pe el și îl salvezi. Dar observi cu groază că nu doar unu, ci încă trei bebeluși plutesc pe râu în jos spre tine. Acum să te văd ce faci!

Unii ar chema ajutoare. Alții s-ar resemna și ar spune că trei bebeluși salvați e de ajuns pentru o zi la picnic. Alții s-ar duce pe mal și ar plânge pentru toți bebelușii care nu pot fi salvați. Iar alții s-ar îneca și ei, încercând să salveze mai mulți și mai mulți bebeluși. Pentru toată lumea, ar fi o experiență terifiantă, care nu doar că ar distruge ziua la picnic, dar ar lăsa urme adânci pe termen lung.

Dar dacă ai alerga în susul râului, să vezi cine aruncă bebelușii în apă și să îl oprești?

Parabola vorbește despre diferența dintre rezultatele carității și ale schimbării sociale. Am auzit-o la un curs de consiliere filantropică, unde învățam cum să ajutăm oamenii care vor să doneze, să aleagă proiecte importante pentru ei, bine făcute, și mai ales cu impact. 

Ce putem face, noi, donatorii către proiecte diverse, este să ne gândim cum putem obține un impact mai mare pentru banii pe care îi oferim. O portocală și o ciocolată, de Crăciun, sau o portocală și o carte? Bani pentru copiii din centre, sau bani pentru organizațiile care ajută familiile să rămână împreună, pe termen lung?

Caritate este atunci când salvezi bebelușii din apă, unul câte unul. Când îi scoți din apă cu prețul inconfortului tău, uneori până la epuizare. Și atunci când nu mai poți, bebelușii vor continua să plutească în jos pe râu. Faci caritate când donezi pentru hrana cățeilor comunitari, când cumperi portocale și ciocolată pentru copiii săraci de Crăciun sau când donezi scutece pentru bebelușii din spitale. Mâine va fi nevoie de mai multă hrană, mai multe portocale, mai multe scutece.

Programele de schimbare socială sunt atunci când faci o excursie în susul râului, să vezi cine și de ce aruncă bebelușii în apă, și să găsești o soluție ca acest lucru să nu se mai întâmple. 

Poate mamele nu au resurse să îi crească și renunță la ei? Poate un atacator nebun răpește și aruncă bebelușii în râu? Facem schimbare socială atunci când sprijinim educația pentru grupurile defavorizate, antreprenoriatul social sau când prevenim abandonul copiilor în maternități. 

Nu ar trebui să alegem între cele două. Nici una nu este rea, sau de valoare mai mică, și fiecare o completează pe cealaltă. Nu putem lăsa 100 de bebeluși să moară pe râu cât timp noi investigăm cauzele și facem studii de impact. Nu putem lăsa copiii din grupurile dezavantajate să moară de foame, în vreme ce le cumpărăm cărți, ca să fie mai educați și să își transceadă condiția. Însă putem spune cu siguranță că, dacă sprijinim anumite proiecte, sunt mai mari șanse să avem un impact de durată, cu cât mai puține pierderi și care nu ne epuizează resursele înainte de a fi ajuns la un rezultat.

Ce putem face, noi, donatorii către proiecte diverse, este să ne gândim cum putem obține un impact mai mare pentru banii pe care îi oferim. O portocală și o ciocolată, de Crăciun, sau o portocală și o carte? Bani pentru copiii din centre, sau bani pentru organizațiile care ajută familiile să rămână împreună, pe termen lung? Hrană caldă timp de trei luni pentru o familie în nevoie, sau un curs de calificare pentru adulții familiei?

Altfel, toți banii din lume nu pot salva problemele omenirii. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Un articol bun. Aici, în mod firesc, a functionat principiul "primul venit, primul servit". Dar tu, pâna ajungi în susul râului, ca sa vezi de unde vin bebelusii, s-ar putea sa mori de epuizare. Sau sa te plictisesti. Sau sa nu-ti mai pese, vazând câti bebelusi continua sa curga la vale cât timp tu te îndrepti spre sursa. Sau sa te întorci pentru ca trebuie sa ai grija de bebelusii tai, pe care i-ai lasat pe mal.
    Cred ca abordarea realista e ca nu poti salva pe toata lumea. Din fericire, nu e sarcina ta sa alegi cine traieste sau moare, asa ca tot ce poti face... e sa faci ce poti.
    • Like 1
  • ...iar daca de duci pe fir si mai inspre miezul lucrurilor, realizezi ca vei schimba mult mai multe tintind zona decizional/legislativa
    Pe acelasi principiu de complementaritate. NU se exclud una pe cealalta.
    :)
    • Like 1
  • Absolut gresit Alina. Stai jos. Noi, daca vedem ca vine pe rau un bebelus, un copilas, imediat dam fuga la biserica, platim o pomenire de 60 de zile, aprindem 10-15 lumanari, bagam restul de bani in cutia milei, pupam icoanele, si apoi ne rugam la bunul dumnezeu sa nu se innece copilasul. Cum, sari asa in apa de capul tau? Fara dumnezeu nu se poate face nimic!
    • Like 3
    • @ Ionut(un ateu)
      Să știi că povestea cu bebelușii vine din Occident. Cu toții avem această problemă, nu are legătură cu religia. Dar îți înțeleg punctul de vedere :)
      • Like 2
  • Bomfaier check icon
    Totul se bazeaza pe ratiune. Unde lipseste, e prostie, badaranie si... bebelusi neajutorati. Daca gandesti, faci un copil sau doi, trei, atat cat iti permite buzunarul ca sa-i cresti. Nu te culci cu o femeie precum in lumea animalelor sa te plangi apoi catre stat pentru a-ti creste herghelia. Omul, mai ales cel roman, e total dezorganizat, haotic, irational, needucat, vorbesc la modul general, excluzand anumite paturi, si tocmai de aceea suntem tara cu rata mare la abandon de prunci. Daca ar fi totul corect si bine pus la punct, nu ar mai trebui sa existe teledon, ajutoare, insa banii se fura, altii au milioane de euro, iar amaratii doneaza. Cam asta e ideea. Mai intai ar trebui sa existe caracter, dar in Romania exista hotie si minciuna. Apoi sa existe educatie, nu analfabetism, moralitate. Tot articolul scris de mai sus ar trebui sa fie inutil... dar e scris din cauza oamenilor, fie de la talpa, fie de sus... din poilitica furturilor.
    • Like 3


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult