Ești pe malul unui râu la un picnic. E o zi minunată de vară și ai parte de o priveliște paradisiacă, cu iarbă verde, înaltă și moale, umbră, apă rece și rapidă la doi pași de tine. Tocmai ți-ai instalat mâncarea pe o pătură și te pregătești de ospăț. Atunci vezi un bebeluș plutind pe râu în jos spre tine. Ce faci?
Evident, răspunsul cel mai frecvent vine imediat: sar în apă și îl salvez. OK. Perfect. Ești un om bun. Sari în apă, e rece, dar ai o viață de salvat și nu dai doi bani pe confort. L-ai apucat de gât, să stea deasupra apei, și îl privești. Respiră. L-ai salvat. Minunat. Te îndrepți cu el fericit spre mal. Chiar când pui piciorul pe iarbă, vezi încă un bebeluș care plutește în jos pe râu spre tine. Acum ce faci?
Cei mai mulți vor răspunde: las primul bebeluș pe mal, în siguranță, și sar înapoi, să îl salvez pe al doilea. De acum ești încălzit, nu mai contează cât de rece e apa. Bravo! Ai mai salvat o viață. Dar fix când pui bebelușul al doilea pe umăr și te pregătești să îl aduci și pe el pe mal, oroare!, un al treilea bebeluș se îndreaptă plutind pe râu în jos spre tine. Îl prinzi și pe el și îl salvezi. Dar observi cu groază că nu doar unu, ci încă trei bebeluși plutesc pe râu în jos spre tine. Acum să te văd ce faci!
Unii ar chema ajutoare. Alții s-ar resemna și ar spune că trei bebeluși salvați e de ajuns pentru o zi la picnic. Alții s-ar duce pe mal și ar plânge pentru toți bebelușii care nu pot fi salvați. Iar alții s-ar îneca și ei, încercând să salveze mai mulți și mai mulți bebeluși. Pentru toată lumea, ar fi o experiență terifiantă, care nu doar că ar distruge ziua la picnic, dar ar lăsa urme adânci pe termen lung.
Dar dacă ai alerga în susul râului, să vezi cine aruncă bebelușii în apă și să îl oprești?
Parabola vorbește despre diferența dintre rezultatele carității și ale schimbării sociale. Am auzit-o la un curs de consiliere filantropică, unde învățam cum să ajutăm oamenii care vor să doneze, să aleagă proiecte importante pentru ei, bine făcute, și mai ales cu impact.
Ce putem face, noi, donatorii către proiecte diverse, este să ne gândim cum putem obține un impact mai mare pentru banii pe care îi oferim. O portocală și o ciocolată, de Crăciun, sau o portocală și o carte? Bani pentru copiii din centre, sau bani pentru organizațiile care ajută familiile să rămână împreună, pe termen lung?
Caritate este atunci când salvezi bebelușii din apă, unul câte unul. Când îi scoți din apă cu prețul inconfortului tău, uneori până la epuizare. Și atunci când nu mai poți, bebelușii vor continua să plutească în jos pe râu. Faci caritate când donezi pentru hrana cățeilor comunitari, când cumperi portocale și ciocolată pentru copiii săraci de Crăciun sau când donezi scutece pentru bebelușii din spitale. Mâine va fi nevoie de mai multă hrană, mai multe portocale, mai multe scutece.
Programele de schimbare socială sunt atunci când faci o excursie în susul râului, să vezi cine și de ce aruncă bebelușii în apă, și să găsești o soluție ca acest lucru să nu se mai întâmple.
Poate mamele nu au resurse să îi crească și renunță la ei? Poate un atacator nebun răpește și aruncă bebelușii în râu? Facem schimbare socială atunci când sprijinim educația pentru grupurile defavorizate, antreprenoriatul social sau când prevenim abandonul copiilor în maternități.
Nu ar trebui să alegem între cele două. Nici una nu este rea, sau de valoare mai mică, și fiecare o completează pe cealaltă. Nu putem lăsa 100 de bebeluși să moară pe râu cât timp noi investigăm cauzele și facem studii de impact. Nu putem lăsa copiii din grupurile dezavantajate să moară de foame, în vreme ce le cumpărăm cărți, ca să fie mai educați și să își transceadă condiția. Însă putem spune cu siguranță că, dacă sprijinim anumite proiecte, sunt mai mari șanse să avem un impact de durată, cu cât mai puține pierderi și care nu ne epuizează resursele înainte de a fi ajuns la un rezultat.
Ce putem face, noi, donatorii către proiecte diverse, este să ne gândim cum putem obține un impact mai mare pentru banii pe care îi oferim. O portocală și o ciocolată, de Crăciun, sau o portocală și o carte? Bani pentru copiii din centre, sau bani pentru organizațiile care ajută familiile să rămână împreună, pe termen lung? Hrană caldă timp de trei luni pentru o familie în nevoie, sau un curs de calificare pentru adulții familiei?
Altfel, toți banii din lume nu pot salva problemele omenirii.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cred ca abordarea realista e ca nu poti salva pe toata lumea. Din fericire, nu e sarcina ta sa alegi cine traieste sau moare, asa ca tot ce poti face... e sa faci ce poti.
Pe acelasi principiu de complementaritate. NU se exclud una pe cealalta.
:)