Ucrainenii au preluat inițiativa. Timpul începe să curgă împotriva lui Putin

Foto: Ihor Tgachev/ AFP/ Profimedia

Agresiunea militară rusă împotriva Ucrainei. Sinteza situației actuale:

Tactic

- avans redus, aproape inexistent, al rușilor pe mai toate fronturile, ei încercând să înainteze în Donețk și să pregătească relansarea operațiilor militare din sud;

- rușii nu pot transforma infimele câștiguri tactice în victorii la nivel operativ, nici măcar în Donețk;

- ucrainenii reușesc să lovească precis în adâncimea frontului, o soluție la masarea artileriei rusești în Donețk, dar și la superioritatea numerică de pe întreg frontul (inclusiv în Herson);

- există probleme militare serioase pentru ambele părți în aspecte legate de artilerie/foc de contrabaterie, tancuri/MLI, drone (mici și mari)/lupta antidronă, apărare antiaeriană și aviație, dar, mai ales, în oameni (pierderi semnificative de ambele părți, deși cele ruse sunt mult mai mari decât cele ucrainene). 

Operativ

- frontul este stabilizat pe întreaga lui lungime, dar ucrainenii trebuie să demonstreze că au capacitatea de a-l menține așa pentru o periodă lungă de timp;

- ucrainenii au preluat inițiativa la nivel de teatru, ei fiind cei care îi obligă pe ruși să-și transfere trupele de pe un front pe altul. Acest lucru este temporar, rușii pregătind replica cu Corpul 3, singura unitate proaspătă pe care au putut să o încropească;

- rușii încearcă să folosească Corpul 3, format și pregătit la repezeală, dar relativ bine înzestrat cu echipamente moderne, pentru a revigora atacul din Donețk (recucerirea Donețkului, respectiv îndepărtarea liniei frontului de orașul Donețk este atât un obiectiv militar, cât și unul politic), dar și să preia inițiativa pe frontul de sud/sud-vest (cu obiectivul atât de dorit, dar îndepărtat de a cuceri Odessa și de a face joncțiunea cu Transnistria), începând dislocarea Corpului 3 spre Rostov și a transferului de echipament greu în Crimeea;

- ucrainenii lovesc sistematic liniile de comunicații ale rușilor de peste Nipru, Armata 42 rusă fiind în dificultatea din punct de vedere logistic;

- ucrainenii lovesc serios infrastructura militară rusă din Crimeea, replica rușilor fiind una de potemkiniadă (ascunderea acestei realități, pentru a nu speria populația), dar și de consolidare a apărării antiaeriene;

- războiul de partizani ia amploare (strategia de guerillă...americană, Resistance Operating Concept), la fel și represiunea rusă din teritoriile ocupate. Un război crud și murdar se va desfășura în paralel cu cel dus pe linia frontului;

- rușii nu mai au resurse pentru a duce un război în adâncimea teritoriului ucrainean, respectiv în lovirea infrastructurii critice ucrainene, militare și civile (atacurile cu rachete s-au rărit, foarte probabil, din cauza reducerii parcului de rachete);

- occidentalii încep să mărească gama de armament necesară ucrainenilor, dar suntem departe de acordarea armamentului care să permită ucrainenilor formarea unor unități de manevră, care, cu sprijinul aviației, să declanșeze o contraofensivă de anvergură. 

Strategic

- ucrainenii au realizat un echilibru fragil, dar pe care trebuie să îl mențină;

- avem o cursă a restabilirii capacității de luptă la nivel strategic, rușii fiind dezavantajați de nedeclararea mobilizării, iar ucrainenii de capacitatea limitată de a pregăti noi soldați. Rușii mobilizează toate echipamentele pe care le mai au prin depozite (relativ limitate, cu excepția artileriei/muniției de artilerie, iar efectele sancțiunilor și izolării încep să se vadă și aici), iar ucrainenii așteaptă ajutorul occidental (mai consistent, mai repede);

- fiecare dintre părți va încerca, probabil, încă o lovitură decisivă înainte de venirea iernii, cu rușii presați de necesitatea unei victorii (blestemul agresorului: trebuie să avanseze militar, pentru a nu pierde politic), oricât de mici ar fi aceasta, iar ucrainenii presați de strategia rusă din teritoriile ocupate (referendumuri & anexări, filtrarea, respectiv oprimarea populației, precum și rusificarea societății). Probabil, niciuna dintre părți nu are mari șanse de succes;

- Putin nu are curajul să declare oficial războiul, respectiv să decidă mobilizarea generală, deoarece îi este teamă de reacția societății ruse (pentru majoritatea rușilor, războiul este doar la televizor... și nici măcar acolo: veștile despre „operațiunea specială” vin după incendiile de pădure, accidentele de circulație sau tensiunile din Kosovo). De aceea, Putin are nevoie de o victorie, oricât de mică ar fi ea, întreg Donețkul sau/și Mikolaevul, pentru a se putea justifica în fața rușilor, dar și pentru a avea o poziție solidă la negocieri;

- atâta vreme cât ucrainenii reușesc acest echilibru, timpul începe să curgă împotriva Kremlinului deoarece ucrainenii, fiind uniți și ajutați de către Vest, au șanse mari să reziste în timp, pe când Rusia va începe să piardă economic/tehnologic, cu efecte militare și sociale imediate. Putin se va gândi serios la negocieri abia atunci când reacția negativă a societății ruse va începe să genereze riscuri pentru regimul său. Până acum, în timp ce pentru ucraineni războiul este unul existențial, iar pentru Vest unul aproape existențial, pentru Kremlin este unul neexistențial, vorbim pentru regim, pentru că doar asta contează pentru Vladimir Putin (pentru Rusia nu a fost și nu poate fi un război existențial... Rusia NU este amenințată de Ucraina & Vest și are scutul nuclear care o apără de orice adversar);

- faza a doua a războiului s-a cam încheiat, după hopul din toamnă, care, probabil, nu va duce la spargerea frontului de către nici una din părți, venind obligatoria pauză de iarnă. Să vedem cum va arăta acest hop, dacă rușii au mai eliminat din vulnerabilități (mai ales, la nivel de oameni/moral & lanț de comandă), dacă reușesc să formeze o forță de manevră și dacă aviația lor reușește să sprijine ofensiva acesteia (arme întrunite, atât de pomenite de liderii militari sovietici și clonele lor, cei care se dovedesc a fi acum doar cruzi neprofesioniști, deoarece corupția, aroganța și slugărnicia sunt cele care înlocuiesc demnitatea de militar la „homo sovieticus redivivus”) și dacă ucrainenii reușesc să găsească resursele pentru a rezista (au și ei destule vulnerabilități, așa cum a arătat-o penetrarea SBU-ului de către ruși). Probabil, ucrainenii vor rezista și acestui hop, iar Odessa va rămâne oraș ucrainean, nu încă o scenă a morții, plină de ruine și cadavre „eliberate”. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp