UE vrea să își asume un rol militar mai activ. Dar obstacolele sunt uriașe

Foto - Profimedia Images

UE își are rădăcinile în efortul de a pune capăt războiului în Europa, dar cea mai recentă discuție la Bruxelles este legată de efortul de a finanța producția și livrarea a un milion de obuze de artilerie în Ucraina pentru ca forțele militare ale Kievului să se poată apăra împotriva invadatorilor ruși. Această situație reprezintă un semn al modului în care invazia sângeroasă a Ucrainei de către Rusia duce  la transformarea blocului comunitar dintr-o putere pur economică și de reglementare într-una care are și capacități militare.

Generalul în retragere Tom Middendorp, fost șef al forțelor armate din Olanda, care acum conduce Consiliul Militar Internațional pentru Climă și Securitate, a declarat pentru Politico Europe că războiul declanșat de Putin a fost un „mare semnal de alarmă”. 

Resursa esenţă a efortului UE de a ajuta Ucraina din punct de vedere militar este Fondul european de pace (EPF), care are o valoare de un miliard de euro. Acest fond presupune rambursarea parțial către țările membre pentru munițiile și rachetele trimise la Kiev din stocurile lor. Totodată, mai este disponibil un fond tot de un miliard de euro pentru ca țările din UE să cumpere în comun muniție.

Înființat în 2021, accentul inițial al EPF a fost în principal pe Africa, dar din 24 februarie 2022 s-a reorientat în primul rând pe războiul din Ucraina. Fondul nu este folosit doar pentru muniție și rachete, ci și pentru toate echipamentele militare pe care UE le oferă, inclusiv pentru tancuri.

În noiembrie anul trecut, blocul comunitar a lansat, de asemenea, o misiune de asistență militară a Uniunii Europene, finanțată tot din EPF, în valoare de 100 de milioane de euro, pentru a antrena 15.000 de soldați ucraineni. Acest număr s-a dublat în luna februarie. Dar originile UE ca proiect de pace atârnă peste orice efort în ceea ce privește consolidarea sectorului de apărare, explică jurnaliștii de la Politico Europe. Bugetul blocului comunitar nu poate fi folosit pentru operațiuni militare, motiv pentru care EPF este un fond care se află în afara bugetului UE.În luna aprilie, Comisia Europeană a propus Actul privind sprijinirea producției de muniții (ASAP), în valoare de 500 de milioane de euro, menit să convingă fabricile europene din domeniul militar să stimuleze producția de arme.

Proiectul de legislație solicită accesarea Fondului european de apărare al UE și a unui alt mecanism pe care Comisia a sugerat să-l creeze în cadrul unei propuneri din iulie 2022 numită Consolidarea industrială europeană a apărării prin Legea comună privind achizițiile. Mai mult, proiectul de legislație este însoțit de o cofinanțare de aproximativ 500 de milioane de euro din partea guvernelor naționale ale UE și din partea altor surse. 

Resursa esenţă a efortului UE de a ajuta Ucraina din punct de vedere militar este Fondul european de pace (EPF), care are o valoare de un miliard de euro. Acest fond presupune rambursarea parțial către țările membre pentru munițiile și rachetele trimise la Kiev din stocurile lor. Totodată, mai este disponibil un fond tot de un miliard de euro pentru ca țările din UE să cumpere în comun muniție.

Înființat în 2021, accentul inițial al EPF a fost în principal pe Africa, dar din 24 februarie 2022 s-a reorientat în primul rând pe războiul din Ucraina. Fondul nu este folosit doar pentru muniție și rachete, ci și pentru toate echipamentele militare pe care UE le oferă, inclusiv pentru tancuri.

În noiembrie anul trecut, blocul comunitar a lansat, de asemenea, o misiune de asistență militară a Uniunii Europene, finanțată tot din EPF, în valoare de 100 de milioane de euro, pentru a antrena 15.000 de soldați ucraineni. Acest număr s-a dublat în luna februarie. Dar originile UE ca proiect de pace atârnă peste orice efort în ceea ce privește consolidarea sectorului de apărare, explică jurnaliștii de la Politico Europe. Bugetul blocului comunitar nu poate fi folosit pentru operațiuni militare, motiv pentru care EPF este un fond care se află în afara bugetului UE.În luna aprilie, Comisia Europeană a propus Actul privind sprijinirea producției de muniții (ASAP), în valoare de 500 de milioane de euro, menit să convingă fabricile europene din domeniul militar să stimuleze producția de arme.

Proiectul de legislație solicită accesarea Fondului european de apărare al UE și a unui alt mecanism pe care Comisia a sugerat să-l creeze în cadrul unei propuneri din iulie 2022 numită Consolidarea industrială europeană a apărării prin Legea comună privind achizițiile. Mai mult, proiectul de legislație este însoțit de o cofinanțare de aproximativ 500 de milioane de euro din partea guvernelor naționale ale UE și din partea altor surse. 

O parte din finanțare poate proveni din fondurile de coeziune și de recuperare menite inițial pentru ca blocul comunitar să treacă cu bine prin pandemia de COVID-19. Deși acest lucru înclină spre a fi interpretat ca o cheltuire a resurselor bugetare pentru armată, comisarul european pentru piața internă, Thierry Breton a justificat finanțarea, încadrând ASAP ca pe o modalitate de a „sprijini baza noastră industrială”. În completarea comisarului Breton, Parlamentul European a susținut acest argument la începutul lunii iunie.

În timp ce oficialii europeni se zbat să încerce să aloce fonduri pentru proiecte ce țin de apărare, scepticii se îngrijorează că UE face prea puțin pentru a schimba echilibrul de putere de pe frontul din Ucraina. Un diplomat al UE, care a vorbit cu jurnaliștii de la Politico sub condiția anonimatului, a declarat nu este sigur că Putin este cu adevărat speriat de resursele bugetare pe care le alocă UE pentru a sprijini militar Ucraina.

Cu toate acestea, cheltuielile militare ale UE pentru Ucraina sunt semnificative. Contribuția totală a EPF către Ucraina este de 5,6 miliarde euro. Această sumă este comparabilă cu cei 7,4 miliarde de euro inițiali alocați de Germania pentru 2022 și 2023 atât pentru a furniza ajutor Ucrainei, cât și pentru a-și reconstrui propriile stocuri de arme. În plus, Polonia spune că a trimis ajutor militar în Ucraina în valoare de peste 3 miliarde de euro. UE a început să acționeze mai serios în ceea ce privește apărarea odată cu lansarea în 2017 a Cooperării Structurate Permanente (PESCO), un pact de cooperare militară care include acum 68 de proiecte, de la sisteme maritime și aeriene până la sisteme cibernetice și spațiul cosmic. Malta este singura țară din UE care nu este membră a acestui pact.

Ambițiile militare ale blocului comunitar au venit în momentul în care Marea Britanie, un puternic oponent al integrării în UE a sectorul apărării, părăsea UE după Brexit. Un alt motiv al acestor ambiții a fost faptul că, cu Donald Trump în calitate de președinte al SUA, exista teama dezangajării SUA de NATO și Europa.

Și încă un motiv al creșterii ambițiilor militare ale UE a fost anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia în 2014 și războiul acesteia împotriva estului Ucrainei, care a schimbat percepțiile cu privire la potențialele amenințări cu care se confruntă blocul comunitar. „Este timpul să o trezim pe Frumoasa Adormită”, declara la acea vreme fostul președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. Dar în ceea ce privește Uniunea Europeană, orice forță militară este o chestiune de bani mai degrabă decât orice efort de a înființa o armată europeană comună. Forța militară rămâne foarte mult sub controlul guvernelor naționale și este coordonată prin NATO.

Războiul „a stimulat guvernele naționale să fie mai proactive și să caute locuri suplimentare de colaborare”, a spus un oficial al Ministerului polonez al Apărării, adăugând că UE „este în mod predominant o construcție politico-economică, în măsura în care NATO este una politico-militară”.

Reacția UE la războiul din Ucraina, inclusiv planul de muniție și utilizarea EPF pentru a furniza arme Kievului, este „încă un pas foarte mic pe calea dezvoltării unor capacități militare europene mai bune, dar este un salt uriaș pentru UE”, a declarat Antonio Missiroli, fost secretar general adjunct al NATO.

Obstacolele pentru ca UE să își asume un rol militar mai activ sunt uriașe. În primul rând, blocul comunitar ar trebui să dezvolte o politică externă comună. Cu toate acestea, acesta este un domeniu care necesită unanimitate națională, iar țările membre adesea nu sunt pe aceeași lungime de undă, așa cum demonstrează poziția pro-Kremlin a Ungariei în raport cu războiul din Ucraina.

Experții sunt de părere că UE ar trebui să-și extindă capacitățile militare, dar asta nu înseamnă crearea unei armate europene. „Fiecare țară are propriile sale interese de securitate națională și propria ei forță armată. O poate utiliza fie în NATO, fie în UE, fie în ONU sau într-o altă coaliție, așa că nu va fi niciodată dedicată doar pentru UE”, a explicat Tom Middendorp.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp