(Foto: Guliver/Getty Images)
Politicienii din întreaga lume, versați în a înțelege degrabă opinia publică, au învinuit imediat băncile comerciale, iar uneori și băncile centrale, pentru criza financiară ce a izbucnit în 2008. Au fost instantaneu crezuți, deoarece într-un asemenea caz, publicul apelează la ceea ce Tversky și Kahneman au numit euristica „reprezentativitate”. Conform reprezentativității, cu cât un eveniment, de exemplu criza financiară din 2008, este mai reprezentativ pentru un altul, de exemplu datorii bancare relativ mari, cu atât este mai mare probabilitatea ca primul să derive din cel de-al doilea. Aceasta este o concluzie matematic incorectă, dar în viața de zi cu zi oamenii utilizează această euristică pentru a lua decizii. De multe ori, euristica ajută, dar uneori furnizează erori majore.
Oamenii au utilizat euristica reprezentativitate în mod colectiv și în 2008, când criza financiară a fost un eveniment foarte reprezentativ pentru îndatorarea bancară excesivă, astfel că publicul a decis că afirmația eronată și vinovată a politicienilor că băncile au fost vinovate pentru criza financiară a fost adevărată. Pentru cei mai mulți oameni, faptele păreau să se potrivească perfect cu explicația cu atât mai mult cu cât unele dintre acestea, cum au fost pierderea de locuri de muncă, de locuințe, de venituri etc., îi afectau direct.
Prin acțiunea lor de a învinovăți sistemul bancar, politicienii nu au făcut decât să activeze în mintea oamenilor, intenționat sau nu, euristica reprezentativitate și sistemul bancar a devenit categoric vinovat în ochii publicului. Unii economiști, inclusiv eu, au scris multe articole pentru a arăta nu numai că nu este așa, ci și pentru a arăta că politicienii și reglementatorii au fost adevărații vinovați pentru criza financiară din 2008.
Politicienii și reglementatorii au stat cu spatele la inovațiile încriminate pentru criza din 2008, neputând astfel să le înțeleagă suficient de bine. Acele inovații reduceau costurile de tranzacție și pentru asta erau dorite de toată lumea, chiar și de cei care nu le înțelegeau modul de funcționare. Când o inovație apare, aducând beneficii, euforia, una dintre cele mai puternice forțe ale pieței, face să apară inevitabil și cei care vor abuza de ea. Așa s-a abuzat de securitizare înainte de 2008. Tot așa, în prezent, companiile numite generic „FinTechs” măresc eficiența și accesibilitatea unor produse care sunt tradiționale în cea mai mare parte și care în prezent sunt oferite de bănci. Cel mai mare succes îl au companiile FinTechs care digitizează accesul la aceste produse, pentru că aici obligațiile care rezultă din reglementare și, din această cauză, costurile asociate sunt cele mai mici. Înainte de 2008, politicienii și reglementatorii erau întorși cu spatele la viitor, care atunci era dat de sistemul bancar umbră și de securitizare. În prezent, politicienii și reglementatorii sunt din nou întorși cu spatele la viitor, adică la digitizarea unor produse și operații tradiționale de către FinTechs, în timp ce suprareglementează instituțiile financiare tradiționale. Cea care duce la criză este inovarea, care nu poate fi acompaniată niciodată în timp real de o reglementare adecvată.
Dar, pentru public, forța argumentărilor logice pălește când controlul este preluat de euristici, astfel că efortul de a explica corect rolul băncilor în criza financiară nu a avut încă succes. Nu băncile tradiționale au fost tehnic vinovate pentru criza din 2008, ci inovația insuficient înțeleasă și, de aceea, inadecvat reglementată numită „sistem bancar umbră”, apărută ca răspuns la apetitul crescut pentru risc într-o perioadă cu randamente scăzute și volatilitate redusă. Acest rol al inovației nu a fost înțeles de public.
Tot așa, nu băncile vor fi tehnic vinovate de o viitoare criză similară în natură cu cea din 2008, ci inovațiile care se dezvoltă în prezent și care creează noi conexiuni și comportamente greu de înțeles și reglementat corect în timp real(*). Dar băncile și alte instituții financiare tradiționale nu vor fi înlocuite de FinTechs și nici nu vor rămâne în urmă. Ele vor investi în FinTechs, le vor cumpăra sau le vor dezvolta în interiorul lor, astfel că, inevitabil, viitoarea criză financiară majoră va fi asociată tot cu băncile și alte instituții financiare tradiționale. Totuși, apariția unei euristici reprezentativitate care să lege cauzal în mentalul colectiv criza de sistemul băncar, ca în 2008, va fi improbabilă. Atunci oamenii vor vedea că în ciuda muntelui de reglementări neinteligente dezvoltate după 2008, criza a apărut din nou, acompaniată inevitabil de un puternic stres economic. La rândul ei, armata imensă de economiști care au făcut din dereglementarea financiară începută în 1984 explicația centrală pentru apariția crizei din 2008 va rămâne fără baza de a mai învinovăți sistemul bancar și dereglementarea.
Poate că euristica reprezentativitate nu ar fi reușit să impună în conștiința publică ideea că băncile sunt vinovate pentru criza din 2008 dacă economiștii adversari ai piețelor libere nu s-ar fi mobilizat pentru a explica evoluțiile de după 2008 ca rezultat al dereglementării piețelor financiare, dând astfel sprijin politicienilor. În știința economică nu acționează clauza caeteris paribus, astfel că aceleași evoluții sau evenimente pot fi explicate de diverse teorii sau școli de gândire. Până acum, economiștii adepți ai reglementărilor împovărătoare au câștigat. Din păcate va mai trece destul de mult timp până când băncile și sistemul financiar în general va fi reabilitat în ochii publicului, iar sistemul de reglementări complexe, scumpe și ineficiente din perspectiva propriului scop, care frânează creșterea, să poată fi înlocuit.
Lecția aceasta a identificării băncilor cu principalii vinovați pentru criză a fost bine învățată de politicienii de pretutindeni și nu a fost uitată. Chiar și ei au fost surprinși de priza la public a ideii că băncile sunt vinovate de criza din 2008 și de permisivitatea care s-a născut astfel în societate pentru noi reglementări neinteligente care, nesperat, dădea politicienilor, din nou, un rol sporit în administrarea economiei.
Politicienii români au înțeles și ei lecția dar, uitând învățămintele unui proverb care spune că „ce-i mult nu-i bun”, abuzează de ea. Ei nu învață nici de la politicienii din țările dezvoltate, care deși au învinovățit băncile pentru criza din 2008, nu au utilizat totuși această temă pentru a abate atenția de la alte probleme cu care se confruntă guvernările respective sau pentru a impozita suplimentar băncile, chiar dacă ajutoarele masive în bani acordate acestora în timpul crizei le facilitează această abordare. Guvernanții noștri par să se inspire de la unele guverne din țări ale Europei Centrale și de Est. Realizând că o serie de măsuri economice adoptate sau numai anunțate în ultimii câțiva ani au generat publicului românesc serioase îndoieli despre necesitatea, rezonabilitatea, eficiența și sustenabilitatea lor, unii politicieni din coaliția de guvernare apelează din nou la ideea de vinovăție a băncilor, pentru a abate atenția de la respectivele măsuri și, eventual, pentru a pregăti terenul pentru o impozitare a activelor bancare, așa cum sugerează unii ziariști.
Este convenabilă, de exemplu, ideea că unele dintre bănci fac pierderi în mod intenționat pentru a nu plăti impozit pe profit. Aceste afirmații trebuie să se sprijine pe dovezi imediat prezentabile publicului, sau nu trebuie făcute nici măcar aluziv, dacă aceste dovezi nu există. Vânzarea unor credite neperformante nu se poate face decât la prețul pieței. Aici judecățile subiective, conform cărora un credit a fost vândut prea scump sau prea ieftin nu-și au locul, iar dacă apar dovedesc neînțelegerea economiei de piață, ceea ce este profund și grav. Poate că prin reducerea creditelor neperformante, profiturile unor bănci au scăzut, dar în același timp s-au redus și costurile de finanțare la băncile respective, care au putut astfel să acorde statului român credite la dobânzi mai scăzute. Autoritățile sunt presupuse a înțelege întregul proces, care include atât impozitele mai mici pe profit, cât și costurile mai mici ale statului cu datoria publică.
Este posibil ca unele bănci să fi făcut, din greșeală sau nu, unele optimizări fiscale discutabile, ceea ce nu e deloc greu de imaginat date fiind unele neclarități sau contradicții din legislație. Dar atitudinea față de acestea trebuie întotdeauna să reflecte rezolvarea problemei conform legii și evitarea generalizărilor, prin învinuiri directe sau implicite, la nivelul industriei a unor comportamente individuale. Tratarea conform legii a cazurilor individuale dovedește profesionalism. Generalizarea afirmațiilor la nivelul industriei este ideologie, mai ales când aceasta este dominată de capitalul străin și demonizarea companiilor multinaționale este un element central în discursul economic al elitei noastre conducătoare. Ideologia nu îmbunătățește în nicio instanță raționamentul și climatul economic, dar îl falsifică întotdeauna. Nici industria bancară nici guvernele nu s-au autoinventat din nimic, ci au apărut pentru că satisfac nevoi reale ale societății și, cel puțin din acest motiv, își datorează respect reciproc.
Pe de altă parte, unii politicieni continuă să readucă în discuție ideea ca parlamentul ar trebui să poată destitui consiliul de administrație al băncii centrale pe baza votării raportului anual pe care BNR îl prezintă parlamentului. În acest fel, operațiile monetare, în prezent izolate de influența politicului, ar reintra în sfera discreționarismului politic, ceea ce echivalează cu eliminarea independenței băncii centrale. Aceasta este în sine un lucru periculos pentru stabilitatea prețurilor.
Numai că, de data aceasta, ideea că băncile și banca centrală sunt vinovate pentru ce nu merge în economie s-ar putea să nu mai țină. Înainte de 2008, băncile erau reprezentative pentru criza financiară și, pe baza euristicii reprezentativitate, publicul era gata să accepte vinovăția băncilor fără să analizeze dacă acest lucru este adevărat. Spre deosebire de atunci însă, în prezent, în România, băncile nu sunt reprezentative pentru problemele de la care politicienii vor să abată atenția. S-ar putea ca ulciorul să nu mai meargă a doua oară la apă.
De data aceasta, publicul se va prinde repede că subiecte de genul „pierderilor intenționate” ale băncilor la care oamenii își țin banii și/sau de genul „banca centrală este stat în stat, și nu dă socoteală la nimeni” sunt „praf în ochi” pentru a abate atenția de la greșelile conceptuale grave de politică economică făcute în ultimii ani. Acestea se referă la politica fiscală bazată pe creșterea cheltuielilor curente concomitent cu reducerea ratelor de impozitare, la politica de pensii publice, la politica privind indemnizația de creștere a copilului; la politica de reducere a cheltuielilor pentru investiții publice, care au scăzut dramatic în ultimii ani într-o perioadă în care ar fi trebuit să crească pentru a compensa scăderea investițiilor private.
În lipsa unei euristici care să confere băncilor rolul de cauză a unei crize, un război de imagine cu băncile este costisitor pentru un guvern. Dacă nu au bază reală, acuzațiile și măsurile îndreptate împotriva băncilor ridică semne de întrebare referitoare la onestitatea autorităților, care este o valoare foarte importantă pentru public (gospodării, firme, investitori internaționali, agenții de rating etc.). Mai mult, aceste acuzații și eventual o impozitare a activelor bancare nu abat atenția de la greșeli conceptuale de politică economică, ci doar adaugă la acestea din urmă, aducându-le și mai mult în atenția publicului.
Dacă prin învinovățirea băncilor se pregătește terenul pentru impozitarea activelor băncilor, atunci guvernul ar trebui să știe că de facto pregătește terenul pentru creșterea costurilor la care publicul se va împrumuta de la bănci. Parte a acestui public este chiar guvernul, al cărui deficit este finanțat în mare parte de bănci. În fine, nu în ultimul rând, guvernul ar trebui să-și reamintească relația bună cu băncile, care i-au permis să beneficieze de un tratament favorabil din partea acestora sub Inițiativa Viena.
Care ar fi o strategie eficientă pentru guvern?
Așa cum am arătat într-un studiu recent există o puternică corelație pozitivă între intermedierea financiară și gradul de dezvoltare a unei țări, ca și între intermedierea financiară și integritatea guvernului (corupția) sau între intermedierea financiară și claritatea drepturilor de proprietate. De asemenea, am arătat într-un alt studiu că există o corelație pozitivă semnificativă între gradul de dezvoltare a unei țări și veniturile bugetare pe care le poate colecta ca procent din PIB, ca și între integritatea guvernului și gradul de dezvoltare a unei țări sau între claritatea drepturilor de proprietate și gradul de dezvoltare a unei țări. Împreună, aceste corelații arată că dacă un guvern are nevoie de mai multe venituri bugetare ca procent din PIB trebuie să se concentreze pe trei lucruri: (i) să găsească soluții pentru a crește intermedierea financiară. A face din sistemul bancar un inamic public nu este un pas în acest sens; (ii) să crească integritatea guvernului; și (iii) să clarifice drepturile de proprietate.
Corelațiile menționate nu înseamnă relații cauzale unidirecționale. Un guvern mai integru și/sau drepturi de proprietate mai clare duc la creșterea intermedierii financiare, dar și o intermediere financiară mai mare presează pentru guverne mai integre și drepturi mai clare de proprietate. Nici guvernele nici bancherii nu trebuie să uite că, în istoria modernă, politicienii au avut o influență mare asupra evoluției industriei bancare prin reglementări și legi, iar această industrie a influențat interesele și coalițiile politice.
(*) Aici nu vreau să sugerez că următoarea criză va fi similară cu cea din 2008 în natură. O criză poate apărea din multe motive, depinzând de contextul economic. De exemplu, în urma crizei din 2008 și a Marii Recesiuni care a urmat, multe entități dețin în bilanțurile lor bonduri în cantități foarte mari. O creștere a ratelor dobânzilor de politică monetară la nivel global ar putea reduce prețul acestor active, ceea ce va crea pierderi pentru cei care le dețin, putând rezulta într-o criză financiară.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dl. Lucian Croitoru apartine sistemului bancar, deci, in calitate de beneficiar al privilegiilor de care beneficiaza domnia sa in sistemul bancar, este firesc sa isi apere "parohia".
Dl. Lucian Croitoru isi imbraca argumentatia intr-o frazeologie care se vrea savanta, docta si ermetica pentru cei ne-initiati.
Eu nu am competentele financiar-bancare ale domnului Lucian Croitoru, insa, din postura unui cetatean oarecare, am observat cateva aspecte:
1. La momentul declansarii crizei in SUA, am putut vedea o fotografie facuta in curtea bancii americane de la care s-a considerat ca a pornit criza ( imi scapa pe moment numele, ceva cu ...Brothers ): in fotografia respectiva am putut numara vreo 50 de autoturisme Ferrari ale angajatilor, parcate in curtea bancii respective, iar poza nu cuprindea toata parcarea respectiva.
2. Oricat de crunta a fost criza in Romania, fiecare strada din Bucuresti avea 2-3 oficii bancare.
3. Bancile din Romania imprumuta cu predilectie Statul roman, pentru ca "riscul bancar" este zero daca faci afaceri su Statul; orice intreprinzator privat ne poate povesti insa ce dificil este sa iei imprumut fie si 2-3000 de euro de la banca si cate hartii esti obligat sa faci in cazul in care banca binevoieste sa-ti acorde imprumutul respectiv, dupa o matura si indelungata chibzuiala. Concluzia mea este ca bancile din Romania sprijina financiar Statul si nu economia privata, pentru ca in economia privata sunt oarece riscuri.
4. De-a lungul timpului am putut observa ca daca esti un privilegiat al puterii, bancile iti imprumuta rapid si fara multa birocratie orice sume ai nevoie ( vezi cazuri precum Udrea, Ioana Basescu, etc).
5. Ca atare, in opinia mea de cetatean oarecare, bancile joaca politic si nu sprijina dezvoltarea economiei private. Eu, spre deosebire de dl. Lucian Croitoru, cred criza economica din 2008 a fost provocata chiar de catre sistemul bancar; sa nu uitam ca imprumutul urias luat de Basescu de la FMI in numele Statului roman, a fost directionat nu in economia nationala, ci in seifurile bancilor.
- guvernul anterior, dar la care ministrii nostrii, adica tot guvernul, nu au avut nici un cuvant de spus ;)
- prognozele gresite si platite la greu, adevarat ca de guvernul nostru format numai si numai din specialisti de inalta clasa, dar fezabilitatea autostrazii construita numai prin vaduri este vina constructorului lasat de noi sa castige licitatia ca a acceptat sa construiasca pe terenurile cumpare de noi pe nimic si expropriate tot de noi, pe sume uriase ... RUSINE ;
- opozitia, ca tace, ca vorbeste, ca lipseste, ca este in plen, si mai ales pt ca exista :)
- soros, grindeanu, boc, ... sumanele negre, ciorapii lipiti pe tavan ... si mai ales piata publica, maidanul cu nesimtiti ...
- romanii plecati din tara, ca se-nghesuie, nu dau mita, cheltuie banii pe prostii in loc sa ajute statul cum ajutam noi ... si mai ales ca vor sa mearga lucrurile in tara ca afara :)
- banca mondiala ca este mondiala, dar si cea europeana ca are supraveghetori neingaduitori la furt. si bancile in general, din statia de autobuz pana la cele din parce ... la ce folosesc domnule ? stiti cat lemn se taie in romania ? ;
- bancile romanesti ca sunt straine si conduse de ofiteri acoperiti ca noaptea, adica dupa ce ca salariile sunt mari, ne angajam si ca pensionari, acum sa mai ne ceara si dobanzi :)
- clima asta instabila. iarna ca ninge, adica alta ar fi treba sa ninga vara, va dati seama cum s-ar mai topi. dar mai ales vara ca e vreme de concedii si asta ne manaca tot timpul :)
- functionarii din ministere ramasi din alte guverne, aia care plimba hartiile pa care ar trebui sa le pimle ciumapacii care ne sprijina pe noi :)
- si pe urma tara este mica, dovada ca trebuie sa ne construi case in monaco, florida, ungaria si spania ... trebuie sa ne aducem mertane bemweuri si rolsroice de afara ... trebuie sa facem shoping la greu de 5-8 ori pe an ca nu mai apucam sa schiem si sa ne vedem de treaba cu tablele pe plajele franrei ... e greu nene ...
Sigur ca si politicienii si-au avut partea lor de vina dar asta nu scuza bancile. Cand politicianul vine si spune "uite stimata banca, poti acorda credite fara acoperire la nesfarsit .. poti fura si insela legal clientii in felul urmator .. etc" asta nu inseamna ca banca trebuie musai sa si inceapa sa insele si sa fure.
Daca eu ii spun unui om "poti fura din magazinul ala" si ala merge si fura, e nevinovat ?
Pe scurt, criza din 2008 este o criza de capital. Mai exact, de decenii oamenii au fost invatati de banci sa cheltuiasca bani virtuali, prin inventarea si impunerea unei imbecilitati numita card de credit. Prin acest mecanism de imprumut bancar pe care oamenii nu l-au inteles ca atare (pentru ca de la banca nu au plecat cu un saculet cu arginti, ca sa vada cati sunt...) a inceput o sarabanda a cheltuirii unor bani inexistenti, oamenii au cumparat pe credit case, masini, obiecte, cursuri, vacante etc. La un moment dat, sacul a pleznit.
Da, vina e a bancilor comerciale, care au manipulat nestiinta omului simplu legandu-l de credite imprecis definite, este vina bancilor centrale care au tolerat acest mecanism.
Poate ar fi cazul sa intelegeti toti ca bancile nu sunt altceva decat camatarul periculos din coltul strazii care iti taie un deget daca nu dai banii inapoi, si asta sub acoperisul legii.
In realitate, afacerile bancilor sunt semnificative (cel putin in Romania) din cauza ca guvernul le acorda monopol absolut in privinta intermedierii imprumuturilor persoanelor fizice si a tranzactiilor cu anumite sume de bani. Importanta lor ar scadea daca persoanelor fizice le-ar fi permis sa se imprumute intre ele cu dobanda si nu ar mai exista obligatia de face anumite plati de mare valoare prin banci. Guvernul este insa incompetent si in acelasi timp bancile si marile companii ( multinationale sau nu) fac optimizare fiscala la greu, protejate de guverne, care doar va latra, ca de muscat nu va musca deloc!
In ceea ce priveste criza, aceasta a aparut pe fondul speculei imense ale industriei financiare, facilitata de reguli ultra blande ale guvernelor si de minciunile agentiilor de rating! Iar de inovatie, in adevaratul sens al cuvantului, nu poate fi vorba atunci cand vorbim de instrumentele financiare derivate ( la care cred ca va refereati), pentru ca acestea nu sunt decat o forma de pariu, care stim ca e doar o forma de transfer a bogatiei, fara a o crea.