Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Un adevăr incomod despre majoritatea românilor sau o realitate rușinoasă pe care o găsim în casele bogaților și săracilor deopotrivă

Tânără la fereastră

Foto: Guliver Getty Images

„Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l’Orient, où tout est pris à la légère…” („Ce vreţi, suntem aici la porţile Orientului, unde totul se înfăţişează mai puţin grav!”) era concluzia unui avocat francez, ajuns în România pe la 1900. De atunci, această judecată de psihologie socială a devenit emblematică pentru români. La mai bine de un secol de atunci, ne putem întreba dacă acest clișeu antropologic ne mai caracterizează ca popor. „Bătaia e ruptă din rai” și „Eu te-am făcut, eu te omor” sunt zicale încetățenite (încă!) și în România anului 2019. Chiar dacă parentingul occidental – unul care exclude total varianta disciplinării prin aplicarea pedepselor corporale – a prins destul de mult și la noi, există mulți români care sunt convinși că altoirea copiilor este eficientă. Prima dată am tinde să credem că rândul agresorilor e îngroșat numai de părinți cu o educație precară, cuprinși de vicii, proveniți de pe plaiurile vasluiene sau, în orice caz, din mediul rural. Generalități de care ar trebui să ne ferim, căci realitatea ne poate surprinde.

Violența în familie în România este peste tot, și la sat, și la oraș, și la case de bogați, și la cele de săraci. E drept, factori ca abuzul de alcool, sărăcia, lipsa de educație catalizează acest fenomen. În orice caz, statisticile sunt îngrijorătoare, oricât de multe vulnerabilități ar fi scoase la suprafață.

Majoritatea românilor folosesc violența asupra copiilor: este un adevăr neplăcut despre noi înșine, dar cât se poate de documentat statistic. 63% dintre părinții români apelează la violență în relația cu cei mici, iar 6 din 10 copii sunt bătuți în familie, potrivit unui studiu realizat de „Salvați Copiii”. Iar unii adulți nici nu conștientizează că unele corecții fizice, cum ar fi pălmuirea și „urecheala”, constituie o formă de abuz fizic împotriva propriilor copii.

Omul sărac, răzbunător, iute la mânie și degrabă „vărsătoriu” de palme și pumni

La începutul lunii aprilie, un caz de violență domestică a cutremurat România și nici măcar nu este un titlu exagerat de burtiera galbenă a unui post de televiziune.

Un bărbat din comuna gălățeană Nicorești s-a filmat în timp ce-și snopea în bătaie copiii, o fetiță de cinci ani și un băiețel de doi anișori. Apoi agresororul a trimis imaginile soției sale, pentru a o șantaja să se întoarcă acasă din străinătate. O persoană terță, alta decât mama copiilor, a alertat ulterior Poliția după ce a văzut filmarea. Clipul este unul răvășitor pentru oricine: doi pui de om pitiți într-un colț de pat, ghemuiți și lipsiți de apărare, care nu se pot opune nicicum brutei care le este tată. Nu ripostează în niciun fel, își strigă durerea și plâng. „Bă, vă omor, bă, bulangiilor!”, se aude amenințându-i bărbatul pe cei doi micuți. Agresorul nu se opreşte din lovituri, chiar dacă bieţii copii urlă de durere și cad din pat din cauza pumnilor și a palmelor încasate.

  • Psihologii spun că reacţia chimică din corpul unui copil ameninţat este identică cu ce se petrecea în corpul strămoşilor noştri preistorici atunci când erau atacaţi de un animal sălbatic. Iar frica și amenințarea sunt somatizate la nivelul întregului corp: pulsul se întețește, respirația devine sacadată și accelerată, întregul organism intră într-o stare de alertă, fiind pregătit de luptă sau fugă.
  • Dacă ați citit vreodată literatura de început a Hertei Müller, ați observat, poate, cum sentimentul acaparant de frică ajunge să colonizeze întrega interioritate a personajelor-copii, proiecții narative de-ale autoarei. Privați de afecțiune, amenințați, loviți, ca într-un exercițiu dur de dresaj, micuții ajung să perceapă frica drept o normalitate. Și să-și mutileze propriile jucării, tot din cauza unei optici distorsionate și din neputința de a-și exprima sentimentele de afecțiune, neexperimentate. De exemplu, fetița din „Ținuturile joase” își înșiră păpușile diforme pe stinghia găinilor, în bătaia vântului, urmărind cu o plăcere sadică, dezintegrarea lor. În cazul copiilor din Nicorești, nu știm dacă cei doi frați au măcar jucării. În clip nu apare vreuna. Însă violența nu este neaparat apanajul sărăciei. Și veți înțelege imediat „de ce”.

Omul bogat, răzbunător, care-și „iubește” copiii și dincolo de moarte

Atunci când am discutat cu un avocat cazul din Galați, am întrebat, în mod previzibil, dacă s-a mai confruntat cu astfel de cazuri. Cum specialistul își desfășoară activitatea în Capitală, am luat în calcul probabilitatea că exemplul prezentat ar putea să fie diferit de cel expus, cu acțiunea „desfășurată” între alte coordonate geografice, cu o tipologie de părinte agresor distinctă.

„O femeie, directoare de bancă, soțul – director de multinațională, cu o situație materială foarte bună, un tată care își iubea foarte mult copiii, care nu le-ar fi făcut rău niciodată, care nu a dat vreodată în ei. După divorț, cauza fiind infidelitatea ei, fostul soț îi spunea fostei soții: «Știi că o să te omor la un moment dat! ». Chiar de față cu copiii, cel mai mic având cinci anișori, o amenința pe femeie: «Chiar dacă mami moare, voi o să rămâneți cu bunica din partea mea, nu cu bunica din partea ei, pentru că eu voi ajunge la închisoare!»”, mi-a povestit Ion Militaru, avocat definitiv în Baroul București. 

Din fericire, deznodământul nu a fost cel prezis de agresor, femeia a cerut și a obținut un ordin de restricție, bărbatul și-a schimbat comportamentul față de mama copiilor.

Dacă în al doilea caz, putem presupune că minorii au fost mai norocoși decât primii, în ideea în care au fost expuși doar la o formă de violență verbală și la un scenariu crunt – pierderea mamei, în cazul copiilor din Nicorești, implicațiile sunt mult mai grave. În acest sens, am încercat să aflu cum sunt afectați pe termen lung copiii disciplinați cu palma, pumnul și „cureaua lată”.

„În cazul acestor minori, apar dificultăți la școală, în familie, în relaționarea cu copiii de vârsta lor. Mai mult, aceștia nu găsesc soluții atunci când sunt într-o situație confuză, sunt nervoși, nu se pot concentra. Suferă din cauza unor tulburări de limbaj, sunt timizi și cu tendințe de izolare, agitație, agresivitate, anxietate, fobii, ticuri, deficit de atenție, insomnii, coșmaruri, somn agitat. Astfel, copilul învață că oamenii sunt răi, că nu poate avea încredere în nimeni și că lumea din jur e nesigură. Depresia, abuzul de tutun, alcoolul, drogurile, obezitatea, diabetul, infarctul, cancerul sunt probleme care pot apărea la maturitate” este concluzia psihologului Rodica Bușcu.

„Impactul violenței asupra copiilor este devastator. Pe termen lung, aceste victime se confruntă cu traumele psihice, poate apărea tulburarea de stres postraumatic în care copilul își reamintește momentul în care a fost abuzat. Există posibilitatea ca aceste victime să devină și la rândul lor agresori în comunitate (la grădiniță, la școală, în cercul lor de prieteni)”, completează și dr. Laura Grecu, medic specialist în Psihiatrie Pediatrică.

„Violența exprimată astfel se înscrie, alături de neglijența în instrucție, educație, protecție etc. în categoria largă a abuziurilor/relelor tratamente aplicate minorilor.
Aflat sub influența alcooolului bioinstinctual/ agresiv, fără frână mentală și autocontrol, individul reifică minorii, utilizându-i ca pe simple obiecte de șantaj în raport cu mama aflată la muncă în străinătate. În acest caz, minorii trebuie relocați din mediul criminogen, plasați de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (D.G.A.S.P.C.) sub protecție/ consiliere, iar tatăl pus sub ordin de restricție, cu posibilitatea prelungirii de către instanță”, a explicat și prof. univ. dr. Tudorel Butoi, psiholog criminalist.

Ce se va întâmpla cu agresorul din Nicorești?

Am încercat să aflu de la avocatul citat cât ar putea sta după gratii bărbatul din Galați care s-a filmat în timp ce-și lovește copiii. Agresorul ar putea fi condamnat la 4-6 ani de închisoare cu executare. „Previziunea” are la bază un calcul matematic. În momentul de față, bărbatul a fost arestat preventiv pentru trei agresiuni: amenințare, rele tratamente aplicate minorului și violență în familie. „Dacă va fi trimis și în judecată pentru aceste trei infracțiuni și va fi condamnat pentru fiecare, Codul Penal spune că se aplică pedeapsa cea mare și după care se aplică un spor de o treime din celelalte pedepse. Practic, instanța va stabili câte o pedeapsă pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni. Cea mai ușoară fiind cea de amenințare (3 luni- un an) și cea mai grea – cea de rele tratamente aplicate minorului (circa 7 ani).

Dacă judecătorul ar aplica o medie, pedeapsa ar fi de circa patru ani și jumătate. Dacă nu își recunoaște vinovăția, ar fi de șase ani cu executare”, a explicat avocatul Ion Militaru. Grav este însă faptul că în ambele cazuri, și din București, și din Nicorești, victimele ar putea ajunge iar în contact cu agresorii. „Există sancțiunea de decădere din drepturile părintești, care poate fi dispusă sau nu. Agresorul ar putea fi decăzut din drepturile părintești, dar această decădere nu este una definitivă, adică după ce va ieși de după gratii/ va fi reabilitat, părintele poate solicita instanței să își reia exercițiul drepturilor părintești, cu aviz de la psiholog”, încheie avocatul.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dorin check icon
    o lipsă de evoluție la specimenele care își bat și terorizează copiii ,nici măcar animalele nu fac așa ce ceva puilor . Ăsta au învățat de la părinții lor asta fac.,Se cred stăpânii propriilor copii .
    • Like 1
  • Ioan check icon
    Și eu sunt victima unei familii tradiționale românești.

    Încă de când am fost mic, părinții mei s-au purtat cu mine ca niște animale turbate. Am fost abuzat de tatăl meu, și apoi am avut rolul de sac de box pentru toate frustrările mamei mele.

    Toate astea m-au lăsat cu sechele adânci. Urăsc tara asta și urăsc cultura ei. Mai presus de orice, ii urăsc pe cei care se poarta asa cu cei mai slabi, și pe cei care ii susțin.

    Nu exista în lume pedeapsa suficient de mare pentru bestiile astea.

    Am citit undeva ca 67% dintre părinți recunosc ca își bat copiii. Tara asta are nevoie de o campanie de sterilizare în masa a populației...
    • Like 0
  • Aceasta violenta familiala, mai ales impotriva copiilor este, mai ales, rezultatul precar al educatiei sau mai bine zis ne-educatiei bisericii majoritare a acestui popor. Chiar si acum, in prezent, unde esti tu BOR, sa-ti educi enoriasii? Nici nu indraznesc sa iti sugerez, draga BOR sa-i inveti sa-si iun=beasca aproapele nu sa-l fure cum fac in prezent, dar macar invata-i cum sa-si iubeasca pe cei care si i-au procreat. Daca tot spui ca familia este celula societatii, lucru, dealtfle recunoscut si laic, atunci explica-le romanilor majoritar ortodoxi cum sa aiba grija de ea, nu numai sa si-o faca.
    • Like 1
  • Ada check icon
    Eu tot consider ca lipsa de educatie de acasa si pe urma autoeducatia se vad in aceste cazuri. Copii nu au nici o vina, sunt doar oglinda parintilor .Ce vina sa aiba un copil ca mama este plecata sau ca parintii divorteaza ?
    Cred ca este ceva psihologic in capul celor ce bat copii : in loc sa se dueleze cu cineva de nivelul lor se razbuna pe cineva inferior ( si mai mic ca putere si mai mic ca varsta si mai ales care va accepta si va tacea ). Daca aceste lucruri nu se trateaza cand se mai pot trata devine o boala.
    Din pacate legile sunt foarte blande iar copii sunt doar niste frunze in vant.
    Pacat, deoarece ne consideram un popor crestin , "crestin " doar cu numele.
    • Like 3
  • Am să subliniez un argument împotriva bătăii copiilor, mai important decât toate:
    - am avut un duhovnic, alminteri relativ cunoscut în România (Cezar Mititelu) cu o cultură imensă, dar care susținea bătaia nu numai în cazul celor mici, și-l contra chiar și pe scriitorul său preferat Anton P. Cehov care i-a purtat ură tatălui său toată viața pntru bătăile administrate în copilărie.
    - iar dovada primă că el era în greșeală, a fost ratarea totală de care a suferit în lucrul cu toți ucenicii săi printre care și sussemnatul (care a luat nu doar o palmă de la dânsul).
    - dar principalul meu argument de acum împotriva bătăii e mult mai simplu și mai profan, chiar dacă ține de psihanaliză, mai exact de teoria refulării: orice om se știe că a pătimit la viața lui din partea multiplilor agresori de care avem toți parte în viața de zi cu zi, de la șefi și până la orice golan dupe stradă.
    - or se știe că orice refulare trebuie obligatoriu să se manifeste, așa că orice om bătut sau abuzat în orice fel de altul mai puternic ca el, va proceda la fel cu primul întâlnit care-l supără dar e mai sklab decât el: așa că tocmai d-aia suntem exagerat de agresivi cu toți cei lipsiți de apărare începând chiar cu mamele ori soțiile noastre și terminând chiar cu copiii.
    PS Încă ceva: eu am ajuns mult mai agresiv cu cei slabi decât fratele meu care a mâncat mult mai puțină bătaie de la părinți decât mine.
    Quod erat demonstrandum.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Corecţia fizică e doar vârful icebergului. Baza e formată din gânduri "nevinovate", în realitate o acceptare tacită a fenomenului.
    • Like 0
  • Am un copil de 7 ani, care e lumina ochilor mei.
    Am cautat, cu sadism, un video necenzurat pentru ca nu imi venea sa cred ca un om poate da intr-un copil in asemenea hal. Nu am gasit complet, dar suficient. O sa regret cate zile voi avea pentru ca nu imi pot opri lacrimile. Si furia..

    Furia contra lui, un animal de om care nu merita "bune tratamente" si eventual compensatiile care vor veni dupa puscarie. Care va fi prea scurta. Merita doar castrat. Punct.

    Furia contra legilor prea blande cu "violatorii" astia. Evident, preocuparile partidelor sunt altele. Merita castrati. Punct.

    Si nu in ultimul rand, furia contra "mamei". Incepand cu decizia tampita de lasa un condamnat pentru omor (alta femeie din ce zicea ea) sa te atinga, apoi sa faci copil cu el.. apoi inca unul.. si apoi sa pleci si sa ii lasi in voia sortii. Nici aia nu e mai parinte decat animalul ala. Castrata si ea.

    .. imi vine sa urlu. Plec afara.
    • Like 1
    • @ Dragos Galben
      Și mai există un foarte puternic argument împotriva bătăii copiilor: oricare părinți cu mai mulți copii știu mai bine ca oricine că în caz că-și bat copiii, nu-i bat pe toți la fel: astfel că cel preferat scapă întotdeauna cu mult mai puțină bătaie (spre deloc) față de cel nepreferat. Am fost copilul nepreferat din famiie, bașca am fost și educator, așa că știu mai bine ca oricine treaba asta.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    „Bătaia e ruptă din rai”, „Eu te-am făcut, eu te omor”, BURTA PE CARTE şi MILITĂRIA JOS DIN POD. Ca să fie tabloul complet.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Acum trebuie să precizăm și extrema cealaltă, prezentată de domnii norvegieni al căror Barnevernet se știe că a făcut ravagii într-atâtea familii care s-au trezit cu copii confiscați pe viață pentru o singură...palmă! Și care Barnevernet nu s-a gândit că pentru orice copil a mai ușor șocul unei palme decât scoaterea din familia lui și plasarea în oricare alta inclusiv cuplu de...poponari.
      • Like 0
    • @ Meluş Negrescu
      Delia MC Delia MC check icon
      Eu ced că n-a fost pentru o singură palmă. Că dacă a ajuns până la ei au fost cu siguranță mai multe. Ca și cu soțul bătăuș: o palmă e întotdeauna doar începutul. E vorba și de un calcul pragmatic: un copil traumatizat poate face, când va fi adult, mult rău, iar tratamentele, consilierea, costă mult și-s doar parțial eficiente. Cred că merg pe principiul de tăiere a răului din rădăcină. Nu avem toate datele, nu putem judeca în cunoștință de cauză. Ce credeți, vor recunoaște că și-au bătut des copiii? Nu, vor spune totdeauna "doar o palmă"...Iar asta cu poponarii...la discuțiile astea am devenit alergică.
      • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult