BREXIT dă mulți fiori reci tuturor taberelor afectate de o astfel de decizie. Marea Britanie va avea un referendum decisiv pe această problemă pe data de 23 Iunie. Suntem sfătuiți în dreapta și în stânga, în disperare de cauză, să convingem cetățenii britanici să nu voteze pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană (vezi aici). De parcă britanicii ar fi niște oi necivilizate și needucate suficient ca să poată fi convinși pe șest de ceva sau altceva. De parcă noi am avea un istoric democratic relevant, încât să fim în măsură să dăm lecții de democrație altora.
Marea Britanie oricum a rămas deoparte în câteva proiecte esențiale ale Uniunii Europene. Iată câteva episoade scurte: Marea Britanie a intrat mult mai târziu în Uniunea Europeană (în 1961 Franța s-a opus prin veto, admiterea s-a făcut propriu-zis în 1967); la scurt timp de la aderare (anii 70-80), Marea Britanie a început o negociere dură cu Uniunea Europeană pe diferite probleme (agricultură, apărare, politica externă etc.), cuvântarea ținută de Margaret Thatcher la College of Europe, cunoscută și sub numele de „The Bruges Speech”, devenind un text relevant pentru curentul eurosceptic; în 16 septembrie 1992, în urma atacului speculativ asupra lirei sterline (cunoscut sub numele de „Miercurea Neagră”), Marea Britanie a decis retragerea din Mecanismul Ratelor de Schimb (ERM 2) propus pentru adoptarea monedei unice, părăsind proiectul Euro și păstrând (similar cu Danemarca) un statut special în această privință (pot decide oricând intrarea în Zona Euro, nefiind obligatorie această condiție).
Britanicii mereu au fost asociați mai degrabă unui curent anti-UE și reprezentând de multe ori poziția Statelor Unite de care s-au simțit mult mai aproape, mai ales în politica externă și cea de apărare. Evoluția recentă a Uniunii Europene a alimentat și mai mult curentul eurosceptic: în loc să promoveze piața unică și libertățile fundamentale (libera circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor), Uniunea Europeană s-a transformat într-un puternic pol intervenționist cu instituții proprii și cu legislație proprie pe care încet-încet o impune țărilor membre care sufocă tot mai mult indivizii și comunitățile locale/ regionale. Uniunea Europeană a devenit un puternic proiect redistributiv de resurse de la cei „bogați” sau „performanți” din punct de vedere economic către cei „săraci”. Uniunea Europeană este un proiect tot mai împotriva antreprenoriatului și a liberei inițiative. Este clar că mulți britanici au observat acest lucru și sunt complet deranjați de acest proiect care îi sărăcește sistematic și le impune cote de tot felul (cote de producție, cote de emigranți, cote de cheltuieli asumate etc.).
BREXIT-ul pare la prima vedere o poziție incorectă politic, dar corectă din punct de vedere economic și social. O știre însă m-a făcut să am serioase dubii cu privire la acest demers, puternic alimentat de o parte din politicienii britanici și foarte bine administrat de liderii momentului. Deunăzi am aflat (vezi aici știrea) că un pensionar din Marea Britanie, care deținea o casă în Newbury Park, a pierdut casa în favoarea lui Keith Best care a intrat abuziv în casă, a început să locuiască în ea și a reclamat instanței că are dreptul să devină proprietar pentru că proprietarul în drept (pensionarul Colin Curtis) a nu a mai locuit acolo începând cu 1998 (după ce a renovat-o un an înainte) pentru că a moștenit o casă în altă parte. Cel care a ocupat-o abuziv a solicitat să devină proprietar și a obținut acest lucru în instanță, în baza unei legi care spunea că după 12 ani poți cere așa ceva. Dreptul de proprietate a fost anulat complet de instanță, iar proprietarul în drept riscă să își piardă și casa moștenită pentru că trebuie să plătească cheltuielile de judecată.
BREXIT-ul, în acest context, își pierde clar din sens și din valoare în fața unei asemenea știri. În loc ca BREXIT-ul să fie o reacție clară a britanicilor împotriva intervenționismului tot mai sufocat de la Bruxelles (care încalcă sistematic proprietatea britanicilor), BREXIT-ul pare a fi un simplu joc politic în care, niște politicieni nemulțumiți că nu împart ei singuri plăcinta, susțin secesiunea de alți politicieni cu care este tot mai greu să negocieze propria îndestulare. Agresiune care nu dă sistematic doi bani pe dreptul de proprietate și care calcă în picioare individul și averea sa (moștenită sau acumulată). Miza nu este nicidecum o Mare Britanie mai liberă și mai prosperă, ci o Mare Britanie controlată exclusiv de niște politicieni băștinași și nu în cârdășie cu cei cu „gulere albe” și „ecusoane” care plimbă hârtii prin birourile instituțiilor europene. BREXIT e un simplu joc de imagine și un simplu exercițiu „democratic” cu interese politice clare în spate. Și atât… În continuare pensionarul va rămâne fără casă, contribuabilul britanic fără o mare parte din veniturile sale, plătind pentru un stat tot mai îndatorat și tot mai ineficient.
Articol publicat pe bogul autorului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
" BREXIT-ul [..] un simplu joc politic în care, niște politicieni nemulțumiți că nu împart ei singuri plăcinta, susțin secesiunea de alți politicieni cu care este tot mai greu să negocieze propria îndestulare. [..]. Miza nu este nicidecum o Mare Britanie mai liberă și mai prosperă, ci o Mare Britanie controlată exclusiv de niște politicieni băștinași și nu în cârdășie cu cei cu „gulere albe” și „ecusoane” care plimbă hârtii prin birourile instituțiilor europene ".. Chiar si daca ar fi numai atat si tot e un suficient argument pentru a spune da la BREXIT. De ce? pentru simplu motiv ca e mai simplu si mai "rezolvabil" sa am de a face cu ticalosia politicianului meu bastinas decat cu cea a politicianului de la Bruxelles. Pe asta al meu il pot schimba o data la 4 ani, pot pune presiune civica asupra lui etc, asupra celuilalt nu am concret nici un control, nici o parghie democratica. Nimic, nimic. Sunt vreo 7 mari Comisii Europene cu puteri discretionare ai caror functionari nu i-am ales noi si nu avem nici un control democratic asupra lor. Apoi, exista peste 10,000 de functionari europeni la Bruxelles si Strassbourg care spre exemplu au salariu mai mare decat al lui Cameron - prim ministru UK, pentru care salariu indivizii respectivi aluneca pe un creion prin birouri si cam atat.
De acord, daca eu Cutarescu stat, aleg sa ies afara dintr-o asociate in care eu consider ca nu imi merge bine, s-ar putea sa nu imi mearga bine si dupa ce ies, dar macar nu imi merge bine pe barba mea, pe propriile mele decizii si pot sa ma ajustez in timp, nu sa sufar din cauza unor indivizi dintr-un Supra-Guvern asupra carora nu am nici un control si nu nici pot sa fac nimic in privinta asta.
UE asa cum e acum e un mecanism bolnav care nu functioneaza sanatos pe regulile economiei de piata si ale capitalismului laisse-faire si britanicii au inteles acest lucru. Si cine a inteles acest lucru nu are decat 2 solutii: ori iese din joc, ori incearca sa schimbe jocul dinlauntrul lui (varianta extrem de grea).
O zi buna.
Nu vad representativitatea acestui aspect in chestiunea protejarii dreptului de proprietate.
Argumentele Brexit invocate de autor si ele, la randul lor, par extrase din ziare de scandal. De pilda, de cand sufoca institutile UE pe cele locale ? De ce n-ar fi incurajat antreprenoriatul in UE ? Si tot asa.