Un nou formular pentru nerezidenți: rambursarea impozitului achitat în plus

(Foto: Guliver/Getty Images)

Un act normativ publicat recent în Monitorul Oficial aprobă modelul formularului 110, fiind stabilită și procedura restituirii/regularizării impozitului pe nerezidenți achitat în plus la bugetul statului ca urmare a imposibilității aplicării scutirii sau a cotei favorabile din covențiile de evitare a dublei impuneri ori din Codul fiscal.

Potrivit Codului fiscal pentru anumite categorii de venituri, cum ar fi dividendele, dobânzile, comisioanele, redevențele, venituri din consultanță sau management ori din servicii prestate pe teritoriul României, nerezidenții au obligația să achite un impozit în România, impozit care este reținut și este plătit la buget de către plătitorul de venit.

În cazul în care între România și statul de rezidență al beneficiarului de venit există încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri, ori potrivit unor Directive europene, impozitul ce ar fi datorat în România de către nerezident poate fi mai mic decât cota prevăzută în Codul fiscal ori poate fi chiar 0. Totuși, pentru aplicarea cotelor reduse ori a scutirilor, este nevoie ca nerezidentul, beneficiar al veniturilor, să prezinte un certificat de rezidență fiscală valabil, emis înainte ca plata către acesta să fie efectuată ori, așa cum este în cazul dividendelor, dobânzilor și al redevențelor plătite către entități din UE, este nevoie ca, la data acestor plăți, să fie îndeplinite și niște condiții minime de deținere. În cazul în care certificatul de rezidență fiscală nu există la data plății, ori beneficiarul nu îndeplinește condițiile minime de deținere, plătitorul de venit are obligația să rețină și să achite la bugetul de stat cota de impozit prevăzută în Codul fiscal.

Însă, dacă nerezidentul prezintă ulterior certificatul de rezidență fiscală ori, acolo unde este cazul, îndeplinește ulterior condițiile minime de deținere, acesta poate cere rambursarea impozitului reținut și achitat în plus la bugetul de stat. Restituirea se face de către plătitorul de venit, la cererea nerezidentului depusă în termenul de prescripție a dreptului de a cere restituirea, adică în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, urmând ca plătitorul de venit să recupereze acest impozit de la bugetul de stat.

Până acum nu exista o procedură clară privind restituirea acestor sume, de cele mai multe ori organele fiscale solicitând sau sugerând rectificarea declarațiilor de impozit depuse anterior, fapt ce ducea la redeschiderea termenului de prescripție fiscală.

Prin Ordinul 2779/2017, publicat recent în Monitorul Oficial, s-a reglementat această situație, în sensul că s-a aprobat o nouă declarație ce va trebui depusă pentru perioadele fiscale în care există astfel de restituiri de impozite către nerezidenți. Practic, plătitorul de venit restituie în mod efectiv nerezidentului impozitul reținut suplimentar, iar sumele restituite se regularizează cu obligațiile fiscale de același tip datorate în perioadă fiscală în care s-a efectuat restituirea, prin depunerea unei declarații de regularizare/cereri de restituire, adică noul formular 110. 

Cererea se depune fie prin mijloace electronice de transmitere la distanță, fie în format PDF, cu fișier XML atașat, pe suport CD, însoțit de formatul hârtie, la registratura organului fiscal.

Declarația trebuie completată atât cu suma datorată pentru perioada fiscală în care se face declarația, cât și cu suma rambursată efectiv nerezidentului, fiind necesar să fie depusă chiar dacă rezultă sume de plată după efectuarea acestei regularizări. În plus, depunerea declarației 110 nu înlătură obligația contribuabilului de a depune și declarația 100 cu impozitul pe nerezidenți datorat pentru perioada respectivă, dacă este cazul.

Obligația înregistrării fiscale a nerezidenților în România și consecințele neînregistrării acestora

În contextul publicării formularului 110, prezentat mai sus, va reamintim și de obligația înregistrării fiscale a nerezidenților în România, prevedere existentă în Codul de procedură fiscală.

Mai precis, persoanele nerezidente, subiecte într-un raport juridic fiscal, au obligația să se înregistreze fiscal în România în vederea atribuirii unui număr de înregistrare fiscală (NIF).

Nerezidenții se pot înregistra fie direct, fie prin intermediul plătitorului de venit, atunci când aceștia sunt impozitați doar prin reținere la sursă.

Procedura de înregistrare fiscală în România este prevăzută în Ordinul ANAF nr. 3698/2015, cu modificările și completările ulterioare.

În vederea înregistrării, pentru persoanele juridice se depune formularul 015 – „Declaratie de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru contribuabilii nerezidenți care nu au sediu permanent în România”, iar pentru persoanele fizice se depune formularul 030 – „Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni pentru persoane fizice care nu dețin cod numeric personal”.

Aceste formulare se mai utilizează și pentru alte înregistrări, cum ar fi pentru înregistrarea în scopuri de TVA ori în cazul în care contribuabilul străin datorează asigurări sociale și contribuții pentru plățile la salariile aferente salariaților din România.

Atunci când înregistrarea se face la solicitarea plătitorului de venit, acesta trebuie să prezinte organului fiscal, pe lângă declarațiile menționate (015 ori, după caz, 030), și actele doveditoare ale calității de plătitor de venit cu regim de reținere la sursă pentru respectivul beneficiar de venit (contractul de consultanță, de management, de prestări servicii, contractul de muncă etc.) 

Deși obligația de a se înregistra fiscal în România revine nerezidentului, este important de știut că, de regulă, lipsa înregistrării fiscale afectează în primul rând plătitorul de venit, deoarece acesta are obligația să depună, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul expirat, declarația 207 în care declară, pentru fiecare beneficiar de venit, sumele încasate de acesta din România. Conform ordinului care reglementează această declarație, pentru fiecare beneficiar de venit trebuie completat și numărul de înregistrare fiscală al acestuia în România.

Formularul 207 a fost reglementat în legislația națională de la finalul anului 2016, prin Ordinul ANAF nr. 3695/2016.

Deși pentru anul 2016 documentul a putut fi validat și depus fără completarea numărului de înregistrare fiscală în România, situația se poate schimba pentru anul 2017 și, prin urmare, până la 28 februarie 2018 trebuie avut în vedere că, pentru plățile efectuate către nerezidenți care sunt subiect de impunere în România, trebuie să se facă demersurile necesare pentru înregistrarea lor. În caz contrar, societatea nu va putea depune în timp util declarația informativă menționată.

Atenție, nedepunerea formularului 207 „Declarație informativă privind impozitul reținut la sursă/veniturile scutite, pe beneficiari de venit nerezidenți” se sancționează cu amendă de la 12.000 lei la 14.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari și cu amendă de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp