Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Un nou val de refugiaţi care vor ajunge până în Europa ne-ar putea speria mai rău decât coronavirusul chinezesc

Idlib

Foto: Guliver/ Getty Images

Idlibul fusese una dintre cele dintâi regiuni siriene din care însemnele oficiale ale guvernului de la Damasc fuseseră îndepărtate încă din prima parte a lui 2012. În acel an, Turcia deschisese graniţele fundamentaliştilor sunniţi care doreau să se alăture formaţiunilor islamiste siriene în lupta împotriva lui Bashar al-Assad, iar Idlibul se găsea tocmai în vecinătate.

M5, autostrada care leagă Alepul de Damasc, fusese botezată atunci „autostrada jihadului” fiindcă asigura deplasarea rapidă a fundamentaliştilor în teritoriul sirian, iar forţele guvernamentale de-abia făceau faţă asalturilor grupărilor teroriste în Hama şi Alep pentru a mai putea bloca eficient afluxul de luptători străini. 

După ce trupele siriene au reuşit, cu sprijin iranian şi rusesc, să recucerească mare parte a teritoriului, regiunea Idlibului rămăsese cea din urmă mare „zonă de dezescaladare” din ţară, unde li se permisese fundamentaliştilor înfrânţi în celelalte regiuni să se retragă. Numai că, de la sfârşitul lui 2018, armata siriană a început atacurile împotriva regiunii, de câteva ori suspendate în urma negocierilor şi acordurilor ruso-turce. Dar, din toamna lui 2019, ofensiva ruso-siriană nu a mai contenit, bombardamentele aviaţiei Moscovei ucigând, laolaltă, membri ai grupării teroriste Tahrir al-Sham şi civili, ceea ce a făcut Turcia să ceară intervenţia comunităţii internaţionale, invocând un nou aflux de migranţi înspre graniţele sale şi uciderea civililor. Şi, într-adevăr, din decembrie, conform datelor furnizate de organizaţiile umanitare, sute de mii de persoane dintre cele trei milioane care locuiesc în regiune (înainte de conflict, populaţia de aici de-abia număra în întreg districtul 1,5 milioane, aceasta pentru a ne face o imagine a numărului de islamişti sosiţi aici în ultima perioadă) s-au îndreptat înspre Turcia.

Preşedintele Erdogan acuză Iranul, Siria şi Rusia de încălcarea acordurilor din 2018 prin care se stabileau zonele de dezascaladare. În schimb, acestea arată cu degetul înspre Ankara pentru a nu-şi fi îndeplinit obligaţia de a organiza părăsirea acestora de către militarii islamişti. Adevărul este că, încă din 2017, Brett McGurk, reprezentantul special al SUA pentru Siria, declara că „Idlibul a devenit raiul luptătorilor al-Qaida.”

Chiar dacă în primele saptămâni ale lui 2020, Turcia anunţa uciderea a opt dintre militarii săi de către trupele siriene şi, drept răspuns, ordona contraatacuri sângeroase asupra poziţiilor siriano-ruseşti, concomitent cu trimiterea de blindate şi militari în provincie, săptămâna aceasta Damascul anunţa eliberarea (mai precis, transformarea în ruine) a unui cartier din vestul Alepului şi a altor câteva localităţi din apropierea Idlibului. Şi, în acelaşi timp, pe reţelele de socializare au început să circule filme de propagandă care prezentau haosul şi mizeria în care trăiau locuitorii de aici sun stăpânirea organizaţiilor teroriste ori cu sirieni care dansează pe ritmuri orientale în faţa panourilor scrise cu litere albe pe fond negru, în stilul binecunoscut al Statului islamic, prin care era interzisă ascultarea muzicii.

Aceste ultime înfruntări din Siria vor însemna, probabil, o palmă primită de preşedintele turc cu vise otomane împotriva căruia se coalizează inclusiv aliaţii săi din NATO, dar şi un aflux de refugiaţi. Câţi vor ajunge până în Europa şi dacă vor reuşi să ne sperie mai rău decât coronavirusul chinezesc, rămâne de vazut.

Totuşi, nu putem să nu ne amintim de situaţia Ţărilor Române din secolele XVIII şi XIX, când Imperiul ţarist şi cel Otoman îşi împărţeau stăpânirea asupra săracelor noastre târguri, spre dezastrul economic şi social care se mai resimte şi astăzi. Fără ei şi fără politicienii care le-au continuat metehnele, poate am fi avut şi noi acum, la fel ca Siria, autostrăzi care să lege capitala de regiunile sale istorice. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pai suntem ca Siria domnule Stepan. Dupa Siria ,Romania ii tara cu cel mai mare exod de populatie. Si autobanda avem cam tot ca Siria.
    • Like 1


Îți recomandăm

Komoder 1

Fotoliile smart fac masaj la degetele de la picioare, la călcâi, la gambe, la mâini, au role încălzite care fac masaj la spate, mai puternic sau mai blând, te cântăresc, îți măsoară pulsul.

Citește mai mult

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult