Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Un preot misionar, devenit asistent medical, ajută pacienții din spitalul de la Stejeriș, Brașov: „Părinte, să-mi dați o poză cu dumneavoastră!”

preot la spital - basilica.ro

Foto: basilica.ro

De la începutul pandemiei, un preot misionar, care și-a luat diplomă de asistent medical, asistă pacienții Covid-19 atât în plan spiritual, cât și medical în Spitalul de Pneumoftiziologie din Stejeriș, în județul Brașov.

În martie 2020, spitalul unde preotul misionar Bogdan George Brânzea lucra de trei ani, la secția de îngrijiri paliative, a devenit spital suport Covid.

„Am crezut că vom continua să îngrijim bolnavii de cancer. Dar am fost obligați să externăm toți pacienții și am fost detașați toți pentru a îngriji pacienții Covid-19”, a povestit pentru Basilica.ro preotul Bogdan George Brânzea.

„Toți pacienții ne întrebau: «Dar noi ce facem?» Mulți ar fi trebuit să mai rămână la noi. Din cei care au plecat, toți au murit”, își amintește el.

Înainte să ceară detașarea la secția de îngrijiri paliative, Bogdan George Brânzea era profesor de Religie la Colegiul Național Economic „Andrei Bârseanu” din Brașov și duhovnic la Seminarul de Teologie din același oraș. Povestește că nu se regăsea pe deplin în ceea ce făcea. „În spital, însă, sunt mulțumit sufletește de ceea ce fac. Acord ajutor unor oameni care au cea mai mare nevoie și le văd bucuria”, spune preotul. 

De când spitalul a devenit suport Covid, bărbatul a înlocuit hainele preoțești cu echipamentul de protecție. „Părinte, să-mi dați o poză cu dumneavoastră, că nu v-am văzut niciodată fără combinezon!”, i-au cerut mai mulți pacienți, la externare, povestește el.

foto basilica.ro

Bogdan George Brânzea le-a fost alături unora dintre pacienți până în ultimele clipe. „O tânără de 40 de ani cu patologie neoplazică a murit la noi. Am vorbit mult, am spovedit-o și împărtășit-o și mi-a murit în brațe”, povestește părintele.

„Nu suferința și moartea m-au impresionant în mod deosebit, ci faptul că am simțit că m-a ales pe mine să-i fiu alături la plecarea din această lume. Este o onoare să asiști un astfel de bolnav până la granița veșniciei”, explică preotul.

Cea mai grea spune că a fost perioada sărbătorilor pascale. „Întotdeauna mi-au plăcut aceste sărbători, îmi dau o bucurie pe care nu o pot descrie în cuvinte”. Însă în Vinerea Mare o colegă de la spital a fost testată pozitiv și preotul a fost anunțat că nu are voie să iasă din izolare. „Aceasta a fost cel mai greu test: bucuria sărbătorii la care nu puteam fi părtaș.”

Slujbele religioase din timpul stării de urgență, oficiate în absența credincioșilor au fost „emoționante și triste”, adaugă preotul misionar. „Faptul că bisericile erau goale a fost un moment de mare poticneală sufletească. Să ieși afară, să zici: «Pace tuturor!» și biserica să fie goală. Foarte, foarte greu a fost”, a povestit preotul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Raz/boi, ne-prezenților?
    ... merde/nea!
    Logica?
    -Pace prezenților, absenților, Dumnezeu cu mila!

    Servus,
    Purice Narcis-Teofil
    • Like 0


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult