Imagine și montaj video Cristian Tomoială / MatchCut
Vă numărați printre românii cotizanți CASS? Atunci trebuie să știți că finanțarea sistemului public stă pe umerii unei minorități. O analiză realizată de experții ASE, cu sprijinul rețelei Regina Maria, dezvăluie vulnerabilitatea economică a sănătății.
România are 17 milioane de asigurați, însă doar 6,6 milioane de contributori, persoane care plătesc asigurarea de sănătate. Practic, doar unu din trei români, avertizează experții. În Germania, de exemplu, sistemul public de sănătate acoperă peste 74 de milioane de persoane, iar numărul celor care contribuie trece de 58 de milioane.
„Nu există sănătate gratis”, explică Sorin Anagnoste, conferențiar universitar doctor în cadrul Academiei de Studii Economice și coordonator al studiului „Transparența banilor din sistemul medical românesc”. „Toată lumea trebuie să contribuie. Chiar dacă vorbim de o sumă modică, de 10 lei pe lună, de 15 lei pe lună, trebuie să contribuim, pentru că toată lumea beneficiază de sistemul, într-un fel sau altul. Și atunci, trebuie să învățăm să contribuim. Nu sunt în favoarea deducerilor. Avem deja peste 15 categorii astăzi care, sunt exceptate de la plată. Și dacă vrem să fim serioși, trebuie să cotizăm și să contribuim la acest sistem”
Acest articol este parte din seria Regina Maria 3.0.
Acest dezechilibru major dintre contributori și beneficiari, la care se adaugă plățile directe din buzunar - care depășesc 30% din totalul cheltuielilor sistemului - transformă pacientul român într-un finanțator al sistemului. Un sistem în care nu are încredere. La acest decalaj se adaugă subfinanțarea cronică a sănătății.
„Noi astăzi cheltuim undeva la 6,2% din produsul intern brut al țării pentru sănătate. În vest... media europeană este undeva la 10,5-11% ... Costul nu o să scadă niciodată, din contră o să crească din ce în ce mai mult”, afirmă Sorin Anagnoste. Potrivit studiului ASE, România cheltuiește cu mult sub media europeană per pacient: 1051 de euro, comparativ cu 2000 - 3000 euro cât cheltuie alte state. Sistemul este subfinanțat la ce nevoi are, avertizează analistul.
Toate aceste dezechilibre au creat un sistem disfuncțional. În România, deși plătești contribuția la sănătate, te poți lovi de obstacole absurde. Timpul de așteptare pentru o simplă investigație poate dura și un an, observă Sorin Anagnoste. „Am fost surprins de multe ori să văd că am nevoie de anumite investigații imagistice... și să trebuiască să aștept un an de zile la spitalele de stat. Deci, practic, să nu pot să beneficiez de serviciile pentru care contribuit”.
Cercetarea Academiei de Studii Economice vine cu posibile explicații – de ce se întâmplă aceste lucruri și cum pot fi rezolvate. Sistemul trebuie reformat, e una dintre concluziile cercetării, iar reforma presupune decizii îndrăznețe, avertizează Sorin Anagnoste: „Aceste decizii sunt de cel mai multe ori nepopulare, dar într-un final ajută sistemul. Și dacă ne uităm, de cel mai multe ori aceste decizii se iau parțial. Asta înseamnă că, la sfârșit, poți să ai un sistem care este un fel de struțo-cămilă”.
O problemă sistemică însă rămâne opacitatea financiară, susține analistul economic. „Nu poți să urmărești liniile de cheltuieli din bugetul Ministerului Sănătății. Dacă nu poți să le urmărești, nu poți să adaugi indicatori de performanță. Dacă nu ai indicatori de performanță, nu poți să îți dai seama dacă aloci bine banii sau nu”.
Într-un interviu pentru Republica, Sorin Anagnoste și Șerban Semeniuc, Director of Legal and Corporate Affairs Regina Maria, vorbesc despre o posibilă reformă a sistemului de sănătate, bazată pe date, regândirea infrastructurii și digitalizare.
„Aș începe cu spitalele”, afirmă Șerban Semeniuc: „Spitalele reprezintă atât de mult din infrastructură încât, da, prima măsură este tot zona de monitorizare și de regândire a sistemului de spital. Apoi ar fi flexibilizarea zonei de ambulatoriu și aici înseamnă pentru mine inclusiv medicină de familie, medicină primară”.
Analistul economic Sorin Anagnoste nuanțează vorbind despre regândirea sistemului de spitale, având în vedere că populația îmbătrânește. „ Avem nevoie de spitale de tip ambulatoriu, paliație și așa mai departe. Este altă nevoie față de cum au fost ele gândite acum 20-30 de ani, chiar mai mult de 30 de ani”.
În opinia lor, banii ar trebui să urmeze pacientul, și nu spitalul, pentru că – susține Șerban Semeniuc - „pacientul interacționează mult mai des cu zona de imagistică sau zona de laborator și mult mai rar cu zona de spital. Iar oferirea de resurse de către sistem este exact invers”.
Digitalizarea ar fi următorul pas al reformei, inclusiv un nou sistem al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, unul complet digital din care să fie eliminate hârtiile, afirmă Șerban Semeniuc. „În momentul în care avem un astfel de sistem în centru și interoperabilitatea lui este facilă, noi toți furnizorii vom arunca, ca să zic așa, datele în acel sistem fără nicio problem.” El vorbește și despre nevoia de a exista registre: de pacienți, de boli și inclusive de furnizori: „Să știm clar câți furnizori există în țara aceasta, câți medici de diferite specialități, ce servicii sunt ei în stare să acopere. Și așa facem o hartă și a necesarului de servicii și a disponibilului de furnizare de servicii”. Potrivit acestuia, o digitalizare eficientă, susținută de analiști de date, ar permite gestiuni electronice, descărcarea fiecărui consumabil pe pacient și stabilirea costului real al unui serviciu.
Reforma sistemului de sănătate nu este doar o problemă de bani, ci de viziune și transparență. Vă invităm să urmăriți materialul video de la începutul acestui text.
Regina Maria 3.0 este un proiect susținut de Rețeaua de sănătate REGINA MARIA.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.