Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Un tip mai puțin cunoscut de cerșetori: nu vor bani, ci emoții, visează să se lăfăie nu în lux, ci în atenție și în control

Cuplu pe plajă

Foto: Profimedia Images

„A fost o vreme, în tinerețea mea, când îmi era milă de cerșetori și de rănile lor, când plăteam pentru ei tămăduitori și cumpăram leacuri – caravanele îmi aduceau dintr-o insulă unguente cu amestec de aur, care refăceau pielea deasupra rănii deschise. Am făcut aceasta până în ziua în care am înțeles că țineau la duhoarea lor ca la un lux rar, căci i-am surprins zgâriindu-se și mânjindu-se cu bălegar, asemenea acelora care îngrașă pământul pentru a-i extrage seva întreagă. (…) Împodobiți din nou cu putreziciunea lor, mândri și găunoși, reluau drumul caravanelor cu talgerul în mână, cerșind în numele dumnezeului lor murdar.” (* Antoine de Saint-Exupéry - Citadela)

De la bun început: nu-i o discuție despre toleranță, empatie sau compasiune. De altfel, pasajul de mai sus vorbește în mod evident despre cerșetorii profesioniști, de carieră, tupeiștii de cursă lungă și nu de cei care, mai zdrobiți de vremuri decât restul, apelează temporar la cerșit ca ultimă soluție.

Fă un mic exercițiu de imaginație: cum ar fi dacă cerșetorii din citat nu ar vâna bani, ci emoții? Visează să se lăfăie nu în lux, ci în atenție, în control. Se hrănesc nu cu mâncare, ci cu vinovățiile și din manipularea altora. Și în registrul lor interior, recunoștința a fost înlocuită de ură, de credința că sunt speciali și de îndreptățirea de a primi oricât fără a da nimic înapoi.

Și cum ar fi dacă un astfel de om ți-ar fi partener, prieten, coleg de muncă sau șef?

Cum adică, vei spune, cum să trăiesc cu un cerșetor în casă?!

Păi e simplu. S-o luam pe rând. La început nu-ți cere nimic. Înainte de a întinde mâna, îți va fi spus cel puțin o poveste tristă despre o copilărie nefericită, o relație eșuată. Îți va fi înșirat istorii în care e întotdeauna victimă, erou sau amândouă. Are vorbele la el/ ea, are farmec, spune exact ce vrei să auzi, cum numai tu îl cunoști cu adevărat, cum sunteți făcuți unul pentru celălalt, cum zeii au trudit din greu să făurească în ceruri o așa relație, cum veți rescrie pentru totdeauna legile iubirii. Ce om fermecător, ce om puternic, ce om frumos, îți zici. Te privești în chipul, vorbele și în dorințele lui ca-ntr-o oglindă. Pieptul îți vibrează, uneori fluturi îți zboară prin stomac. Corpul, săracul, încearcă să te avertizeze cum poate, dar tu fie nu-l auzi, fie în loc de semnale de alarmă, îți pare că auzi muzică.

Nici nu mai e nevoie să întindă mâna. Fără să știi cum, a reușit să te facă să vrei să-l/ s-o salvezi, să-l/ s-o vindeci, să-l/ s-o repari. Te-a făcut să crezi că el/ea e misiunea ta pe pământ, că fericirea lui/ei cade în sarcina ta, că vina pentru toate neajunsurile lui/ei o porți tu. 

De obicei, cerșetorilor normali, de pe stradă, le dai având grijă să rămâi cu ceva în portofel. E la mintea cocoșului. Da, dar nu și pentru cerșetorii emoționali. Ei vor din ce în ce mai mult, dacă le dai un sfert din ce ai, te vor face zgârcit că ai păstrat restul, dacă le dai jumătate, vor spune că au nevoie de mai mult, pentru că n-au avut când erau mici, dacă le dai trei sferturi, te vor face să te simți vinovat că ascunzi lucruri de ei. 

Începi să realizezi că poveștile lui/ ei se repetă, că în ciuda leacurilor tale, a zilelor și nopților în care îl/o veghezi, nu se vindecă și înțelegi de ce: îl/o prinzi ”zgâriindu-se și mânjindu-se cu bălegar” și împodobindu-se cu ”putreziciunea lor, mândri și găunoși”.

Dai șanse peste șanse, dar e deja prea târziu. Nu locuiți doar împreună, te parazitează încet, te cucerește centimetru cu centimetru. În numele iubirii, care spune că doi devin unul, îți încalcă limită peste limită și într-un final voi doi veți deveni el/ea, iar tu, nimic.

De obicei, cerșetorilor normali, de pe stradă, le dai având grijă să rămâi cu ceva în portofel. E la mintea cocoșului. Da, dar nu și pentru cerșetorii emoționali. Ei vor din ce în ce mai mult, dacă le dai un sfert din ce ai, te vor face zgârcit că ai păstrat restul, dacă le dai jumătate, vor spune că au nevoie de mai mult, pentru că n-au avut când erau mici, dacă le dai trei sferturi, te vor face să te simți vinovat că ascunzi lucruri de ei. Te despoaie de tot, vor fiecare secundă din atenția ta și ultimul strop de energie - în timp ce ei ridică ziduri de tăcere și munți de indiferență. Te pedepsesc, fac și schimbă reguli după bunul plac – reguli care lor nu li se aplică niciodată. Tu trebuie să le dai numai lor, ei au voie să primească de la mai mulți. Nimic nu mai faci bine, nimic nu mai e de ajuns. Nu te pricepi, nu știi nimic. Nu-ți spun ce vor, dar tu trebuia să știi, doar ți-au spus că sunt speciali. Realizezi prea târziu că ai fost o broască pusă la fiert.

Te va jupui până și de suflet și la sfârșit îți va arunca în față că nu i-ai dat nimic, că și-a irosit toții anii ăștia petrecuți împreună. Într-un târziu, poate vei pleca. Cerșetorul va îmbrăca haina victimei și se va jelui pe la răscruci că l-ai părăsit, că ai plecat pentru altcineva. Nu te crede nimeni că ai plecat pentru tine. Pentru liniștea și pentru pacea ta. Pentru respect, demnitate și supraviețuire. 

Apoi fiecare o va lua pe alt drum: el/ea, de la capăt, în căutarea unei alte resurse; tu, să te vindeci de boala care te face să vrei să-i vindeci pe alții.

M-am înșelat. Până la urmă a fost o discuție despre toleranță, empatie sau compasiune, despre monștrii seducători din jurul nostru care n-au așa ceva, dar le mimează perfect. Despre "oamenii frumoși" în public și pe internet, dar oribili în spatele ușilor închise.

Am vorbit doar despre cerșetorul partener, pentru că dintre toate legăturile, iubirea e cea care ne vulnerabilizează cel mai tare. Dar principiile se aplică, la scară, și pentru parteneri, colegi sau șefi.

O să închei cu un banc pe aceeași idee, că prea a fost întunecat citatul din deschidere.

Gheorghe pleacă în America unde se îmbogățește. Se întoarce în sat, unde oamenii îi bat apropouri că dacă are așa mult, le-ar putea da și lor. Bine, zice Gheorghe, n-am uitat de unde am plecat, de azi înainte, vă dau la fiecare câte o sută de dolari pe lună. Vreun an, lumea a fost mulțumită, veneau la Gheorghe la poartă, își luau suta de dolari și își vedeau de drum. După un an, Gheorghe i-a chemat la căminul popular și le-a zis: Dragii mei, așa cum v-am promis, v-am dat la toți câte o sută de dolari pe lună. A fost bine? A fost, au zis sătenii. Ei, acum o să vă rog să mă înțelegeți, am un hop în afaceri, trebuie să-mi trimit băiatul la facultate și mi se mărită și fata. O vreme nu vă mai pot da decât 50 de dolari pe lună. Stai liniștit, Gheorghe, i-au zis sătenii într-un glas, tu să fii sănătos și să treci cu bine peste încercarea asta. I-au dat ziua bună și s-au dus pe la casele lor. Doar Țața Ana l-a tras de-o parte și i-a bătut obrazul: Bine, Gheorghe, eu înțeleg că ai probleme, dar pe banii mei?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • ????!!!! Ce s-a intamplat?
    Ati trecut de curand printr-un divort? V-a marcat o despartire? V-ati despartit de persoana pe care ati iubit-o si careia i-ati dat totul fara a primi nimic in schimb?
    • Like 1


Îți recomandăm

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Shelly la BT Talks

În cel mai nou episod al podcastului economic al Băncii Transilvania, BT Business Talks, am stat de vorbă cu Andrei „Selly” Șelaru despre transformarea din creator de conținut în antreprenor, despre Beach, Please și despre Nibiru – proiectul unei stațiuni private lângă Costinești, gândită ca o platformă de divertisment cu standarde unitare, mix de evenimente și o infrastructură permanentă.

Citește mai mult

Guvernul Ciolacu 2 și Iohannis

Efectele catastrofale ale guvernului-rotativă, cu premierii Ciucă - Ciolacu și miniștrii de Finanțe Cîciu - Boloș, ultimii învârtiți apoi pe la Fonduri Europene, se văd cu ochiul liber. În 2025, 7% din veniturile bugetare totale merg spre plata dobânzilor pentru datoriile contractate de România, față de 5% în 2024.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult