Ce s-a întâmplat când am vrut să ajut niște rândunici care își făcuseră cuib lângă fereastra mea

Foto: Getty Images

Mai devreme sau mai târziu, vine o vreme în viața unui bărbat când ridică ochii spre cer și se întreabă: Doamne, oare ce mănâncă rândunicile?

Ne-au predat așa ceva în școală? Parcă nu. Aș fi ținut minte. Dar am făcut zoologie și sigur am avut și capitolul zburătoare. Dacă ne-au predat și eu am lipsit tocmai de la lecția cu rândunica?

Pâine nu, măcar atâta știu, am tot citit pe Facebook să nu mai dăm pâine la păsări, mai ales iarna, că nici nu-i hrănitoare și le mai și îngheață prin mațe. Dar acum e vară, cu semințe n-am cum să dau greș, mi-am zis în timp ce mă tot uitam cu drag la cuibul în construcție care tot creștea de la o zi la alta, pe holul blocului, între apartamentul meu și cel de lângă, deocamdată nelocuit. Pentru cei mai puțin familiarizați cu clădirile japoneze, stau într-un bloc în care intrările în apartamente sunt prin exterior, așa că ”holul” e practic un cerdac mai lung.

După ce rândunicile au terminat cuibul, am curățat frumos molozul, na, ce le mai căzuse la tencuială și m-am dus la proprietarul clădirii. Bună ziua, bună ziua, uitați care-i treaba. Dumnezeu și-a întors privirea către noi sub forma unui cuib de rândunici între apartamentul meu și cel de lângă, care e gol, zic că e păcat să-i scoatem ochișorii tocmai acum. Știu că tocmai căutați să-l închiriați, dar vă rog io frumos să nu dărâmați cuibul, fac io curat, strâng, le dau să mănânce, să bea. Bine, dom’ne.

M-am dus la magazinul cu de toate, că acum aveam ditamai responsabilitatea, aveam de crescut o familie întreagă de rândunici, cine știe câți pui aveau să facă, nu puteam să vin seara acasă și să n-am ce le pune pe masă și m-am tot învârtit pe la raionul de animale de casă, secția păsăret. Am găsit de papagali, de peruși, de canari, de vrăbii, de porumbei, ale naibii pungi, una n-avea pe ea o rândunică, să știu clar ce le place. Până la urmă am luat o pungă cu amestec de semințe pentru păsări sălbatice mici, de un kil și aia a fost. Rândunici, vrăbii, pițigoi tot un drac.

Chiar așa, cum e corect, rândunici sau rândunele? Sună a diminutiv, dar de la ce? Rândună? Există rândunici mai mari care se numesc rândune?

Tare mândru de cât de bun sunt eu la suflet, am luat două beri și m-am dus la vecinul meu francez, care stă la casă, la o aruncătură de băț mai încolo să închinăm pentru rândunici și viitorul lor luminos sub protecția mea. Francezul a clătinat din cap. Băi, zice, io știu că rândunicile sunt cu țânțarii, nu le prea văd să halească semințe, dar na, tu încearcă. Hopa, mi-am zis, să vezi că are dreptate, la urma urmei, e crescut la țară și e și singurul om pe care îl cunosc care face compost pentru grădină.

Dar nu m-am dat bătut. Am încropit o tăviță din carton, am aruncat o mână de semințe, am găsit un loc cât mai aproape de cuib să fie sub nasul lor și am lăsat-o acolo cu sentimentul ăla pe care îl are Bruce Willis de fiecare dată când salvează lumea. Nu m-am așezat la observație, doar mai scoteam din când în când capul pe geamul de la baie să văd dacă vin rândunicile la restaurant. Nimic. În schimb era bătălie pe boabe între vrăbii.

Nu m-am descurajat. E drept, se spune că poți să duci calul la apă, dar nu poți să-l obligi să bea. Dar poate că rândunicile mele nu au observat cât sunt eu de generos, trebuie să le dau semințele alea mai aproape, să le mănânce și să fie naibii recunoscătoare odată.

După o săptămână vrăbiile din zonă zburau jos, ca bombardierele, de cât se împliniseră, ba chiar se înmulțiseră, își chemaseră neamurile, naiba mai știe, dar rândunicile nici nu se atinseseră. Or fi prinse cu altele, mi-am zis, sunt tineri, ce să le faci, după ce și-au terminat cuibul, e normal să stea mai mult prin dormitor, săraca rândunică nu vede decât tavanul, dar tot trebuie să mănânce ceva. Eram pe punctul de a lua un pumn de boabe din sac și să le arunc pe gura cuibului, ca la starea civilă, dar o ultimă fărâmă de rațiune m-a oprit și m-a îndemnat să fac ce trebuia să fac de la început.

Să caut pe internet. What do swallows swallow, sau pe românește, ce mănâncă rândunicile.

Am deschis prima pagină, am dat click pe capitolul hrană și am citit: ”Rândunica este o pasăre strict insectivoră. Se hrănește în principal cu insecte aeriene, în special cu diptere, pe care le prinde în zbor, dar consumă și hemiptere, coleoptere, himenoptere, lepidoptere și odonate.”