(Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)
Următorul guvern va fi unul de sacrificiu, indiferent de culoarea politică. Și nu ar trebui să ne surprindă.
Este apanajul politicilor pro-ciclice care au caracterizat evoluția României din ultimele decenii, țara cu cea mai ridicată volatilitate economică din UE. O evoluție care a furnizat creșteri economice de top într-un context favorabil și recesiuni economice la fel de remarcabile într-un context nefavorabil.
Dacă atunci când economia deja crește guvernul mai adaugă stimuli fiscali și de consum, corecțiile ulterioare nu pot fi decât severe. Iar ele nu vin de la sine, ci apar mai ales atunci când țara nu mai beneficiază de o dinamică economică internațională favorabilă.
În acest context, să te lauzi că, în pofida celor care semnalează anomalia pro-ciclicității actuale, economia nu dă semne de criză, este o dovadă de naivitate.
Să ne amintim că înainte de criza din 2008, România susținea lejer deficite de cont curent de două cifre, îmbătându-se cu apa rece a unui optimism nefundamentat. E greu să răstorni cu roțile în sus economia unei țări și e nevoie de multă perseverență ca în final asta să îți reușească. Un răgaz ce îți creează iluzia că, de fapt, tu faci bine ce faci, iar toți ceilalți sunt invidioși și incompetenți. Dar odată ce ai reușit, pentru a o repune pe roți e nevoie de altcineva, la fel de perseverent și cu un capital de imagine și politic suficient de mare pentru a putea fi consumat.
În momentul în care vântul economiei mondiale începe să bată din față, trezirea la realitate este dură și, de multe ori, cei chemați să plătească oalele sparte sunt alții decât cei care le-au spart. Cred că o astfel de situație se profilează din nou.
Drumul pe care este angajată economia românească astăzi poate fi eventual sustenabil, câtă vreme contextul internațional rămâne mai degrabă benign. Dar situația economică internațională, și mai ales din UE, începe să se înrăutățească, economiile dând semne de încetinire. Un astfel de context va expune toate vulnerabilitățile care au fost create prin stimularea unui consum bazat pe deficite - bugetar și de cont curent - și care ignoră în mod premeditat nevoia de investiții publice.
Pe această linie nu se va mai putea continua mult timp și momentul adevărului va veni. Un nou guvern va trebui să schimbe macazul și să vină cu politici economice în primul rând pro dezvoltare și de abia apoi, la distanță, pro consum. Aceasta îl va transforma într-un guvern de sacrificiu, deoarece rezultatele investițiilor vor apărea doar pe termen mediu și lung, în timp ce, pe termen scurt, pentru o parte dintre români petrecerea se va fi terminat.
Prioritatea zero o va reprezenta restructurarea bugetului, care va presupune două acțiuni. Pe de o parte, creșterea substanțială a încasărilor, dar și schimbarea structurii cheltuielilor. Desigur, reducerea evaziunii fiscale va fi o sursă suplimentară de venituri, care însă va veni în timp.
Nevoia de fonduri pentru a relua rapid proiecte de investiții va necesita o creștere a impozitării, principalul suspect fiind TVA, care asigură rezultate rapide. O creștere a TVA ar duce la un puseu inflaționist, care însă ar putea fi ignorat de BNR, nefiind generat de cerere, ci de ofertă. Deci dobânda de politică monetară ar putea rămâne neschimbată. O veste bună pentru cei cu credite, dar o veste proastă pentru cei cu economii, care, fiind confruntați cu dobânzi real negative, ar pierde astfel avuție. În final, o creștere generalizată a prețurilor nu ar fi apreciată de nimeni.
În paralel, structura de cheltuieli bugetare va trebui să fie schimbată pentru a aloca mai multe fonduri pentru investițiile publice. Asta va presupune cel puțin o plafonare a cheltuielilor cu salariile din sectorul public și cu pensiile, dar cel mai probabil o scădere a acestor cheltuieli va fi necesară. Aceasta va presupune înghețarea salariilor în sectorul public și o micșorare a numărului de angajați, renunțarea la o serie de beneficii, renunțarea la o parte dintre pensiile speciale acordate acum cu atâta generozitate, regândirea politicii de indexare a pensiilor publice.
Niciuna dintre deciziile de mai sus nu va fi de natură să crească popularitatea guvernului ce va urma. Ba dimpotrivă. O inflație mai mare, în condițiile stagnării salariilor și pensiilor publice și înghețării angajărilor sau începerii disponibilizărilor, va crea frustrare. Chiar dacă din punct de vedere economic va avea sens și va produce corecții absolut necesare, asta nu va fi de natură să îi consoleze pe cei afectați, cărora li s-au creat în ultima perioadă așteptări nerealiste.
Cum va încerca noul guvern să justifice aceste decizii nepopulare?
Depinde din ce zonă politică va veni. Un guvern cu o anumită coloratură politică va da vina pe predecesori și pe politicile economice nesustenabile promovate de aceștia, precum și pe prioritățile greșite.
Un guvern cu o altă coloratură politică va da vina pe contextul internațional nefavorabil, asupra căruia nu are niciun control, sau pe instituții multilaterale precum FMI, care îl obligă să ia niște decizii nepopulare, pe care altminteri nu le-ar fi luat.
O limitare a reacției populare negative la deciziile economice nepopulare s-ar putea realiza prin luarea simultană a unor măsuri nelegate de economie, dar care au o mare importantă pentru opinia publică. Cele privind funcționarea sistemului judiciar ar intra în această categorie. În plus, aplicarea măsurilor economice nepopulare imediat, la începutul mandatului noului guvern, ar face ca rezultatele benefice pentru economie să se poată materializa înainte de încheierea ciclului electoral, dându-i timpul necesar să capitalizeze rezultatele obținute. Ar fi o premieră…
Deci cine se oferă?
Articol preluat de pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cel mai bun plan pentru opozitie: sa nu participe la urmatoarele alegeri, sa lase PSD-ul sa se autodistruga sub greutatea propriilor decizii iresponsabile si sa reintre in joc de abia la alegerile de dupa. Da, Romania ar trece printr-o criza profunda, dar din ea ar putea renaste mai buna. Sau, exista desigur si varianta in care partidul care castiga alegerile impotriva PSD sa preia metehnele celui infrant.
Bugetul se dovedește insuficient pentru a plăti cuantumul acestor pensii/salarii iar guvernul, ca să rezolve situația, deja a tăiat toate investițiile majore. Dacă balanța venituri versus cheltuieli s-ar fi echilibrat, am putea vorbi de un buget zero (adică, așa cum era pe vremea lui Cioloș-”guvernul zero”).
Dar nici măcar așa balanța nu s-a echilibrat, guvernului nu i-au ajuns banii nici măcar tăind investițiile... Ce mai putea face acest gurvern?
Păi a putut face împrumuturi (și le-a făcut, mai abitir decît guvernul Boc în periodă de recesiune mondială!). Atît din surse externe, cît și din surse interne (fapt care a dus la creșterea ROBOR).
Aceste împrumuturi nu au termenul de ”lichidare” la sfîrșitul guvernelor PSD ci, hăt, peste vreo 50 de guverne! E drept că și guvernele anterioare au făcut astfel de împrumuturi, dar cu măsură (fie că erau pt ”depășirea crizei”, fie erau destinate unor investiții în infrastructură)! În niciun caz pt a plăti niște promisiuni deșănțate.
Sau, pentru înțelesul tuturor:
Dacă EU aș fi guvernul actual (care promite salarii și pensii cu nemiluita pe baza împrumuturilor), e FOARTE probabil că voi cîștiga toate alegerile pînă cînd NIMENI, nici extern, nici intern, nu mă mai împrumută (căci nimeni nu te împrumută la infinit)!. Și atunci tocmai am adus țara în incapacitate de plată.
Sau, pînă cînd (dacă poporul ăsta nu e cu totul imbecil), la un moment dat, o să ajungi TU să fii guvernul (deși, mult mai probabil, eu voi ALEGE să cedez, tactic, guvernarea de îndată ce treaba s-a împuțit prea tare ca s-o mai pot gestiona și voi prefera ca, din opoziție, s-o recîștig ușor peste 4 ani, cînd e de presupus că TU ai redresat lucrurile cît de cît).
Ei bine, ce ai face?
Că nu prea ai decît două variante:
- ori continui politica mea dementă (care se va sfîrși prin aducerea statului în incapacitate de plată)
- ori vei aplica o politică de redresare fie prin disponibilizări, fie prin tăieri de salarii, fie prin inflație. Oricare dintre acestea te va face FOARTE NEPOPULAR! Și asta, pt ce? Păi, pentru mine, cel care, din opoziție, firește că te toc mărunt cu declarații populiste: ”popor, ai văzut?? Eu ți-am crescut, ăsta ți-a tăiat! Eu te-am angajat, ăsta te-a dat fară!”.
Gîndiți-vă doar la cît tam-tam a făcut (și încă face!) PSD pe chestia că Boc a tăiat salariile bugetarilor cu 25% (al meu, ca angajat în sectorul privat, a fost tăiat atunci cu 100%, dar nu contează). Dacă Boc alegea soluția devalorizării leului (putea rezolva și așa), arunca suferința pe TOȚI românii (căci toți cei cu venituri în RON ar fi fost afectați egal). El însă a ales corect: a încercat să-i protejeze pe cei care aduc venituri reale la buget (că în cazul meu n-a funcționat, este altceva - eu ofer servicii pentru piața externă, iar dacă ăia sunt în budă, aproape sigur la fel sunt și eu! Însă alții aidoma mie au avut o soartă mai bună iar statul avea nevoie de ei ca de aer).
Dacă vă întrebați cumva de ce totuși, în aceste condiții, oamenilor din PSD li se pare interesant să formeze guvernul, vizionați aceste linkuri:
https://recorder.ro/negoita-reinventeaza-nepotismul-bonus-de-zeci-de-mii-de-euro-pentru-performanta-de-a-fi-cumnata-primarului/
https://recorder.ro/video-dumnezeul-achizitiilor/
Neh, greșit! Nu ”indiferent”!
Că dacă ar rămîne PSD, și-ar continua politica lor ”de succes”, adică vor continua să se împrumute (chiar dacă dobînzile sunt mai mari), cît se mai poate, încă e loc!
Și cu atît mai sigur e că-și vor recîștiga puterea după niște eventuali 4 ani de ”stat pe bară”.
Români,
Nu mai acceptăm nici un sacrificiu, decât în condițiile în care, la preluarea guvernării va exista o transparență clară în privința stării reale a Țării, la toți indicatorii economici, financiari, sociali, investiționali, care să fie publicați prin proces verbal de predare-primire, încheiat cu avizul specialiștilor neînregimentați politic, între cei care pleacă de la guvernare și cei care o preiau!
Și totodată, acceptăm noi sacrificii numai în situația în care VINOVAȚII PLĂTESC în mod real, cu ani grei de temniță, confiscarea averilor nejustificate și scoaterea lor definitivă prin interzicerea participării lor la treburile publice de la toate nivelurile de decizie și control!
În caz contrar, vom fi idioții (utili) de serviciu ai unui cerc vicios din care vor câștiga mereu cei care iubesc minciuna, ticăloșia, corupția, lipsa de transparență decizională și în ultimă instanță autoritarismul/ dictatura!
Nu e discriminare, ci s-ar cuneni să vină la pachet cu obligațiile pe care trebuie să ți le asumi dacă vrei să fii bugetar!
Noi, poporul, suntem patronii bugetarilor! Și cum adică să nu știe un patron ce salariu plătește unui angajat al său??
Este cert că PSDul n-are de gând să guverneze aviatorul mandat, eu sunt doar curios cine-i pionul de sacrificiu, cui i se semnează decesul?!
Eu aş paria pe USR...
Bănuiesc că sunteți foarte tînăr și n-ați trăit acele vremuri (vă felicit, chiar n-ați pierdut nimic bun!).
Era unul, Brucan, care prin '90 a zis că României îi vor trebui 20 de ani ca să aibă structuri cît de cît compatibile cu cei din vestul Europei... Îmi aduc aminte perfect cum eu, cu entuziasmul vîrstei de 20 de ani, îmi spuneam ”moșul ăsta e nebun, mie și 10 mi se pare inacceptabil de mult....” Ei bine, în primii 10 ani în Ro s-a întîmplat FIX nimic! Nu se construia nimic (încă se puteau vedea blocurile începute și neterminate din vremea lui Ceaușescu!)
Au trecut, iată, 30 de ani și încă suntem departe de infrastructura aia ”compatibilă”.
Generațiile de sacrificiu s-au tot perpetuat, și cînd în sfîrșit (în 2007) credeam c-am scăpat de ace