Venituri din străinătate: Cine și în ce condiții trebuie să declare? Cum verifică Fiscul?

Fiscul românesc a intensificat în acest an notificarea persoanelor care obțin sau au obținut venituri din străinătate, anunțându-i că au obligația să le declare și să plătească pentru acestea impozite în Romania. Campania de informare face parte din programul de verificare a veniturilor persoanelor fizice, program ce are două direcții: prima îi vizează pe cei cu averi mari, de peste 20 milioane euro, iar cea de-a doua analizează situația fiscală a persoanelor considerate cu risc fiscal, în acest moment fiind identificate câteva zeci de mii de astfel de persoane. În categoria persoanelor cu risc fiscal se înscriu persoanele fizice în cazul cărora Fiscul constată că există o diferență între veniturile declarate și cele estimate ( în funcție de cheltuieli, investiții, proprietăți imobliare, autoturisme, participații în societăți comerciale, depozite bancare etc) de cel puțin 50.000 lei (circa 11.000 euro).

În acest context, o importanță crescută este acordată veniturilor din străinătate. Vă recomandăm să depuneți declarația privind aceste venituri, până cel târziu pe 25 mai (termenul limită), pentru a evita riscurile care ar putea fi generate de constatările ulterioare ale autorităților fiscale. Totuși, în eventualitatea în care vă veți confrunta cu o notificare de verificare, vă prezentăm drepturile și obligațiile pe care le aveți.

Cine trebuie să declare?

Trebuie să declare veniturile realizate din sau în străinătate (prin depunerea formularului 201 „Declarație privind veniturile realizate din străinătate”) persoanele fizice care sunt rezidente fiscal în România. În această categorie intră orice persoană fizică (cetățean român sau străin) care îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:

• are domiciliul în România;

• centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;

• este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat, existând astfel posibilitatea ca și expații ce sunt prezenți pe teritoriul României să fie considerați rezidenți din punct de vedere fiscal în România;

• este cetățean român care lucrează în străinătate, ca funcționar sau angajat al României într-un stat străin.

Ce venituri trebuie declarate?

Veniturile din străinătate ce trebuie declarate în România, indiferent dacă ele sunt primite în România ori în afara României, fac parte din următoarele categorii:

• profesii libere;

• activități comerciale;

• drepturi de proprietate intelectuală;

• cedarea folosinței bunurilor (de ex. venituri obținute din închirierea unor imobile ori alte bunuri mobile situate pe teritoriul unor alte state);

• activități agricole;

• dividende;

• dobânzi, doar dacă sunt încasate în conturi deschise în afara României ori în baza unor contracte civile încheiate cu nerezidenți;

• premii;

• jocuri de noroc;

• transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, pentru proprietăți (case, terenuri) deținute în afara teritoriului României;

• transferul titlurilor de valoare (câștiguri);

• operațiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe baza de contract și alte operațiuni similare (câștiguri);

• alte investiții;

• pensii.

Veniturile trebuie să fie declarate pentru fiecare țară sursă a veniturilor și pentru fiecare categorie de venit realizat, chiar dacă pentru aceste venituri s-au depus declarații și, după caz, s-au plătit impozite și în statul sursă. În anumite condiții, impozitele plătite în alte state pot fi deduse din impozitul datorat în Romania ori veniturile pot fi scutite de impozit în Romania. Totuși, aceste venituri trebuie declarate și în România.  

Activitate salariată în străinătate. Se depune declarația?

Persoanele rezidente române și cele care îndeplinesc condițiile de rezidență menționate mai sus depun declarația de venituri și dacă desfășoară activitate salarială în străinătate şi sunt plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau de un sediu permanent în România (veniturile salariale reprezintă cheltuială deductibilă a unui sediu permanent în România), doar în cazul în care acelaşi venit din salarii a fost supus impunerii atât în România, cât și în străinătate.

Regularizarea impozitului datorat de rezidentul român se realizează de ANAF dacă acelaşi venit din salarii este supus impunerii, atât în România, cât și în străinătate (statului străin revenindu-i dreptul de impunere potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri).

Atenție!! Veniturile din activităţi dependente (salariate) obținute în străinătate şi plătite de un angajator nerezident nu sunt impozabile în România și nu trebuie declarate. Totusi, dacă activitatea este desfășurată de pe teritoriul României, aceste venituri sunt impozabile în România și trebuie declarate de către cel care le obține, prin depunerea lunară a formularului 224 „Declarație privind veniturile sub formă de salarii și asimilate salariilor din străinătate obținute de către persoanele fizice care desfășoară activitate în România și de către persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice și posturilor consulare acreditate în România”.

Ce drepturi și obligații aveți dacă vă verifică Fiscul?

Fiscul a modificat, luna trecută, Carta drepturilor și obligațiilor persoanelor fizice supuse verificării fiscale (Ordinul ANAF 1162/2016).

În ceea ce privește obligațiile, trebuie, de exemplu, să depună, la solicitarea autorităților fiscale, declarația de patrimoniu și de venituri, care este prevăzută de Codul de procedură fiscală, dar care nu se regăsea până acum în Cartă. Prin această declarație se solicită informații despre bunuri imobile, mijloace de transport, bijuterii, obiecte de artă, antichități, numismatică, animale de rasă, conturi și depozite bancare, fonduri de investiții, plasamente, investiții directe, împrumuturi acordate, polițe de asigurare, cheltuieli personale, cheltuieli cu persoane în întreținere, datorii, venituri etc.

O altă obligație nouă este aceea de a coopera cu ANAF în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de persoana verificată, în întregime, conform realității, și prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute, cu respectarea prevederilor în materie penală și procesual penală.

Alte obligații care se regăseau și în carta anterioară modificării se mențin, respectiv furnizarea de informații, prezentarea de înscrisuri, permisiunea de a fi efectuate constatări la fața locului, plata diferențelor de impozit stabilite cu ocazia verificării situației fiscale personale, precum și dobânzile și penalitățile aferente.

În ceea ce privește drepturile, Carta enumeră: dreptul de a fi înștiințat, de a solicita amânarea începerii verificării o singură dată, de a beneficia de asistență de specialitate (consultant fiscal sau avocat), de a schimba locul de desfășurare a verificării, de a prelungi termenul de prezentare a înscrisurilor și informațiilor relevante, de a colabora și de a numi persoane pentru a furniza informații, de a fi verificat doar pentru impozitele si taxele aflate in termenul de prescriptie, de a cunoaște rezultatele verificării, de a contesta. Soţul/soţia, rudele ori afinii până la gradul al 3-lea inclusiv au dreptul de a refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize, precum şi prezentarea unor înscrisuri. De asemenea, au dreptul de a refuza furnizarea de informaţii despre persoana supusă verificării şi preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii fiscali, executorii judecătoreşti, auditorii, experţii contabili, medicii şi psihoterapeuţii.

Carta modificată mai prevede că persoana poate opta ca verificarea să aibă loc la domiciliul său. Anterior, verificarea se putea face la domiciliul persoanei fizice doar dacă era în imposibilitatea fizică de a se deplasa. De asemenea, poate avea loc și la sediul profesional al persoanei care îi acordă asistență de specialitate (consultant fiscal, avocat).

Situația fiscală personală este verificată pe baza metodelor indirecte de control – metoda sursei și utilizării fondurilor, fluxurilor de trezorerie și patrimoniului net. Metodele de stabilire a veniturilor și procedurile au fost modificate, de la 1 ianuarie 2016, prin Ordinul 3.733/2015.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp