Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Verticala puterii. Am fost martorul unui discurs informal ținut de un ministru de-al nostru, șocat de vehemența balticilor: „Niște țări așa mici vin și-i spun Germaniei ce trebuie să facă”

Ciucă, Iohannis la Kogălniceanu

Foto: presidency.ro

Politicianul român – și mai ales politicianul român de top (liderul politic, ministrul, prim-ministrul, președintele etc.) – e structuralmente autoritarist.

Am avut revelația asta cu o săptămână-două în urmă, când am fost martorul unui discurs informal ținut de un ministru de-al nostru. Omul era realmente șocat de vehemența balticilor. „Niște țări așa mici vin și-i spun Germaniei ce trebuie să facă”, zicea el, complet uluit. Și atunci mi-am dat brusc seama că nu doar el gândește așa – toți gândesc așa.

Caracteristicile unei structuri mentale/culturale de tip autoritar sunt respectul față de autoritate și supunerea față de putere.

Pentru cineva construit astfel, singurul lucru care contează e ierarhia. Trebuie să înțelegi ierarhia și locul tău în cadrul ei - și să te comporți ca atare. Verticala e totul.

Pentru o astfel de persoană e absolut de neconceput ca inferiorul (cel perceput ca fiind într-o poziție subalternă) să critice superiorul, sau să aibă inițiative (altele decât cele explicit prescrise lui de către superior).

Singura realitate e ordinea de precădere. Și singura obligație reală e s-o menții intactă.

Pe tipul ăsta de gândire, de valori și de comportamente își cresc partidele politicienii: ajunge lider doar cel care înțelege ierarhia și e capabil s-o perpetueze – cel care la orice pas înțelege exact pe ce treaptă ierarhică se află și dacă poartă sau nu vreun cin boieresc (și dacă da, care anume, identificat cu precizie, pentru a nu genera confuzie).

Oricine altcineva rămâne membru de rând, prostime, popor.

După aceleași criterii îi selectează și serviciile – pe cei selectați de servicii. Și tot pe aceleași criterii e selectată și conducerea tehnică a ministerelor – și, în general, a administrației.

Nu contează dacă politicianul respectiv e de stânga, de centru sau de dreapta, dacă e conservator sau progresist, dacă e neoliberal, liberal, social-democrat, socialist, ecologist sau naționalist, dacă e cultivat sau cu o educație mai precară. Dacă a ajuns în vârf, poți fi sigur că structura lui mentală/culturală e cea de tip autoritarist, fiindcă e singurul tip de structură pe care a trebuit s-o interiorizeze ca să ajungă în vârf. Orice-ar fi fost el sau ea la început, structura asta i-a devenit între timp a doua natură.

În condițiile astea, nu e de mirare că avem politica externă pe care o avem – una ternă, lipsită de orice anvergură.

Liderul român așteaptă indicații de la liderul de deasupra lui (de la cel pe care îl percepe ca fiindu-i ierarhic superior). Dacă Ursula zice să facem hub la Suceava, facem hub la Suceava. Dacă Biden zice că Rusia e dușmanul, zicem și noi la fel. Nu e lașitate, cum țipă pro-rușii, e pur și simplu aplicarea comportamentului învățat în ani lungi – și anume, integrarea în ierarhie: cunoașterea exactă a ierarhiei și a locului tău în ea.

Și, fiindcă veni vorba, pro-rușii noștri sunt exact la fel. Singura diferență e că ei se consideră parte a altei ierarhii.

De-asta ministrul nostru nu înțelegea nici picat cu ceară cum își permit balticii să țipe la germani. Într-o ierarhie, așa ceva pur și simplu nu se face.

Fiind crescut să interiorizeze cât de mult posibil structura de tip autoritarist, devenit expert în identificarea iararhiei și a locului fiecăruia în cadrul ei, politicianul român – și în special politicianul român de top – e complet opac la relațiile pe orizontală. Pentru el, ca pentru celebrul țăran care vede pentru prima oară o girafă, așa ceva nu există.

De aici și cele două probleme fundamentale ale politici românești: inadecvarea ei din ce în ce mai accentuată la o lume care se reconstruiește din ce în ce mai mult pe orizontală, pe structuri de tip rețea – și ambiguitatea în raport cu Rusia, singura societate din vecinătatea apropiată care e construită pe același principiu al respectării ordinii de precădere.

Suntem în tabăra occidentală, dar orizontalitatea occidentală îi sperie pe liderii noștri, care o găsesc de neînțeles (de unde și încercările lor de a inventa ierarhii acolo unde ele nu mai există în mod real, și de a identifica cu disperare un șef de la care să primească indicații) – și, în același timp, îi înțelegem pe ruși (dar nu și pe ucraineni), care sunt fix ca noi.

Pe scurt, băltim în inadecvare – iar motivele reale pentru care facem asta sunt cele de mai sus.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De acord în mare parte cu ce spuneți în articol, dar nu cred ca este o caracteristica strict românească. Dacă ne uitam la Ungaria sau Polonia, poate nu au obedienta de care vorbeați în raport cu UE, dar liderii politici sunt de departe mai autoritari decât ai noștri. Adică Ungaria lui Orbán este mult mai apropiata, ca și comportament al liderilor, de Rusia lui Putin decât România. Cred ca este un reflex autoritar rămas, încă neeradicat complet, la liderii noștri central-est europeni.
    • Like 0
  • Este firesc sa fie asa. La ce sa ne asteptam intr-o tara in care unii "alesi" sunt ministri, nu conteaza unde, pentru ca trebuie sa fie ministri. Nu au nicio legatura cu domeniul respectiv, nu au o pregatire intelectuala, profesionala, culturala dar "merita baiatul" sau este milostivit "pentru ca nu a mai avut loc pe lista la parlament". Si este plimbat apoi pe la diverse ministere indiferent de dezastrele lasate in urma. Asta-i romania, astia sunt romanii. Atata timp cat votam in inconstienta aceiasi si aceiasi impostori. Daca este vorba de nimicul bode nu ma mir, cum nu m-as fi mirat nici de budai sau, cu cateva exceptii, de toti ceilalti. In romania nu trebuie sa stii ceva, nu trebuie sa indraznesti sa incepi a face ceva, nu este buna prea multa scoala, doar diplome sa ai, nu conteaza valoarea lor. Daca esti bun intr-un domeniu si mai vrei sa si faci ceva, sa restructurezi apoi deranjezi mosuroiul de termite si te desfiinteaza imediat. S-au vazut multe cazuri.
    • Like 3
    • @ Mircea Zugravu
      Aveti dreptate ! De altfel nu doar I.L. Caragiale a criticat "hiba" aceasta, ci multi alti scriitori marcanti. În 1932 Tudor Muşatescu publica "Titanic vals" şi în 1933 "Escu", care după 90 de ani sunt ... de actualitate !
      • Like 1
  • MI-ar place să știu și numele ministrului în cauză...
    • Like 0
    • @ Maria Rusu
      Bode... cum poti sa intrebi asa ceva
      • Like 2
    • @ Maria Rusu
      Oricare, nu cred ca sunt diferente de gandire.
      • Like 1
  • Eu citesc acest articol si in general articolele, nu partinic, de pe pozitia unui mambru al unei tabere, ci ca o minte curioasa. Cred ca articolul e un mesaj care incearca sa explice o realitate. Am cateva intrebari. Inteleg ca e un articol scurt, de opinie dar... Ce inseamna orizontalitatea ? A avea simtul ierarhiei in lume nu e o forma de integrare ? Care e diferenta dintre structura mentala de tip autoritarist si simtul ierarhiei sau al locului tau in lume? Nu e idealist sa vorbim asa despre egalitate ? Faptul ca nu veti raspunde la acest mesaj (nu sunt asa multe comentarii) nu e o dovada ca pentru a vorbi cu cineva este nevoie de un raport de egalitate?
    • Like 0
  • dan check icon
    Cred ca e mai simplu de atat , liderul politic trebuie sa fie obedient sefului si sa stie sa imparta haitei ce a castigat .
    Nu ne vom compara niciodata cu tarile baltice sau oricare stat mai mic deoarece de prea multi ani traim sub lozinca "Capul plecat sabia nu-l taie" , bineinteles ca versul urmator "dar cu umilinta lantu-l inconvoaie" nu era prea placut pentru propaganda comunista.
    Cultura romana este plina de proverbe de acest tip , propaganda comunista profitand din plin de aceste texte care nu faceau altceva decat sa ne supuna conducerii partidului , sa nu cumva sa ridicam capul.
    Cei 50 de ani de comunism au inradacinat bine in mentalitatea romanului obedienta si smecheria dar ce e cel mai rau , copiii celor care aveau mentalitatea asta o urmeaza datorita sistemului de educatie precar si a exemplelor nenumarate de smecheri din politica romaneasca care ne arata ca daca esti supus ai de castigat.
    La ce mentalitate avem am fi in stare sa batem palma cu rusii doar ca sa ne fie bine , Dancu a spus clar "trebuie sa incepem sa ne obisnuim cu rusii" , asta doar la cateva ore dupa ce au luat cu japca Insula Serpilor , perfect exemplu de obedienta.

    • Like 7


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult