Vadim Ghirda / AP / Profimedia
Ultima perioadă e una marcată de o întrebare care tot revine, în mod legitim: ”A fost sau n-a fost Rusia în alegerile noastre?” Și, pentru că instituțiile statului, responsabile cu asta au refuzat efectiv să răspundă în vreun fel la asta, oamenii au început firesc să speculeze. Și chiar să găsească tot felul de explicații, care de care mai ciudate și mai nesusținute de adevăr, menite, în funcție de simpatia personală față de un candidat sau altul, să ducă spre un rezultat. Pentru că oamenii au nevoie acum, mai mult decât oricând în ultimii treizeci și cinci de ani, de un rezultat. Altfel, fără rezultate, democrația e compromisă, e o vorbă seacă care sună gol.
Căutând răspunsul la întrebarea legitimă legată de rostul real al anulării alegerilor, societatea românească s-a separat. Nu în două tabere, cum poate părea la prima vedere, ci într-o mulțime de falii. Căci noi nu avem acum doar două categorii de români: cei care îl susțin pe Georgescu și cei care o susțin pe Lasconi. Nu, nici pe departe!
Și o să vă enumăr aici câteva categorii de falii sociale, care au opiniile destul de clar formate: cei care îl susțin pe Călin Georgescu ca pe Mesia, cei care îl susțin pe Călin Georgescu pentru că nu vor ca partidele tradiționale să mai existe în forma lor de acum și le vor pedepsite, cei care se tem de Georgescu pentru că ne scoate din lumea civilizată, cei care o susțin pe Lasconi, cei care îl detestă pe Georgescu, dar nu cred nici că de capul lui Lasconi e ceva, cei care susțin ideea unui candidat independent, cei care cred că e imposibil să îl bată cineva pe Georgescu fără mașinăria de partid, cei care cred că Nicușor Dan e cel mai bun opozant al lui Georgescu, cei care cred că Crin Antonescu poate vorbi la fel de mult și de fără sens ca și Georgescu, cei care cred că PSD și PNL ne-au adus aici, cei care cred că Rusia ne-a adus aici. Iar lista faliilor poate continua. Suntem fiecare setați pe părerile noastre, formate sub impactul propagandei sau al propriilor cercetări, și nu mai reușim să-i ascultăm și pe ceilalți. De altfel, toate aceste falii se manifestă acum țipând. În toate felurile, aproape orbește. Dialogul social în acest moment e o iluzie. Nu mai vorbim între noi deloc…
Și astfel revin la interferența rusească, pusă acum atât de des sub semnul îndoielii. Războiul informațional, derulat prin platforme sociale și publicații online, prin intermediul unor scribi specializați în psihologia maselor și cu ajutorul trolilor, boților și idioților utili, are un scop bine definit, încă de la început: destabilizarea socială.
Ce înseamnă asta? Înseamnă că promovezi narative, în mod insidios și discret, care, repetate la nesfârșit, își vor pune amprenta pe modul în care gândesc niște oameni. Fiecare narativ țintește o anumită categorie de indivizi. Unele narative sunt construite pentru cei mai puțin educați, iar altele îi vizează chiar pe cei super-educați. Incluse treptat în platformele de social-media și în publicațiile online uzitate ca arme în războiul ăsta. În timp, indivizii își formează păreri foarte clare, la fel de limpezi ca faptul că cerul e albastru. N-au nevoie de dovezi pentru faptul că cerul e albastru, nu? Pentru că niște lucruri li s-a zis constant, la fel cum li s-a zis că cerul e albastru.
Și atunci când tu știi că cerul e albastru, dacă apare cineva care îți spune că e verde închis, te vei uita la el ca la un nebun. Și dacă vezi că insistă, începi să te cerți cu el. Dacă și el se ceartă cu tine, conflictul e garantat. Probabil nu-i vei mai vorbi, nu-l vei mai lua în seamă niciodată și, la o adică, nici nu-l vei mai considera om în firea lui. Va deveni doar un dușman. Asta face informația otrăvită, muniția principală a războiului informațional, cu oamenii. Și astfel oamenii încep să-și devină dușmani unii altora. Încep să se privească pieziș. Să se deteste. Oameni din aceleași familii se văd unii pe alții cu suspiciune. Prieteni din aceleași grupuri încep să nu se mai suporte. Și astfel războiul informațional își atinge rezultatul scontat. Pe starea asta de nervozitate și animozitate se pot cuceri țările. Nu suntem noi primii.
Metoda s-a tot testat după Războiul Rece, când Rusia și-a luat foarte în serios misiunea de a găsi o cale de a lupta cu Occidentul, fără a include armele în arsenal. Și a tot rafinat tehnici vechi de manipulare a maselor, pe care le-a implementat încet și sigur pe platformele de socializare. Astăzi rezultatul e cel dorit de Rusia. E singura care pare să fi punctat ceva în toată situația asta. Toți ceilalți sunt detestați, înjurați și contestați în stradă. Și atunci a fost sau n-a fost interferență rusească în alegerile de la noi? Răspunsul e, iată, similar cu faptul că cerul e albastru. Căci nu e nevoie să verificăm altfel decât privindu-ne pe noi înșine. Și văzând cu ochii limpezi războiul dintre noi…
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dl. Iohannis a zis că este suficient de clară intervenția Rusiei pentru a anula turul 2, însă nu suficient de clară pentru a-l convoca pe ambasadorul Rusiei pentru explicații. Deci greu de știut. Cel mai probabil că adevărul este unul românesc. Adică un pic din amândouă, și un pic intervenția Rusiei dar și un pic că n-a intrat Ciolacu în turul 2.