Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

„- Cum adică nu vă dă voie să luaţi laptopul acasă?!” „- Păi şefa mare a zis că dacă nu avem noi acasă, să venim la muncă”. Munca-n pandemie, la stat și la privat

Femeie la laptop

Foto: Guliver Getty Images

Pe la începuturi mă exprimam justiţiar „unde vă e masca?” „păstraţi distanţa, vă rog!” „nu purtaţi masca corect”. Acum o fac mai puţin.

În compania pe care o conduc în toate aspectele ei ce ţin de oameni, am propus la început emoţia, înţelegerea, toleranţa și doar mai apoi am schimbat foaia. Reguli şi consecinţe. Nu sunt omul regulilor stricte, dimpotrivă, însă când simt că e groasă, că e durere, că se moare, că regulile salvează vieţi, le aplic.

Unele companii private au dus adevărate bătălii să-şi menţină angajaţii sănătoşi şi implicit afacerea, punând pe primul loc securitatea şi sănătatea oamenilor. Noi purtăm mască, dezinfectăm, nebulizăm şi curăţim birourile şi halele. Distribuim măşti. Încercăm cu vorba bună sau constrângem prin reguli şi restricţii. 

Nu puţini prieteni îmi povestesc însă de raritatea măştilor prin anumite insituţii de stat. Nu în toate, dar în multe.

De când a pus stăpânire virusul pe noi, luni întregi, dimineţile au debutat cu întâlniri de management de criză în care se discutau, se dezbăteau şi se planificau acţiuni urmărite tactic şi cu rigurozitate. S-au născut regulile, s-au ivit constrângerile. „Intri în firmă doar dacă…” “Faci asta ca să…”

Când premierul Ludovic Orban a apărut cu masca jos, ştergându-ţi orice urmă de optimism că am mai avea vreo şansă, m-am gândit că virusul va trece în cele din urmă, dar metehnele trecutului, ba. Cum pot spune eu oamenilor mei „purtaţi masca! Vă protejaţi pe voi! Ĩi protejaţi pe cei din jur” când ieri Orban, azi Ciolacu, fac taman pe dos?!

O acţiune implementată aproape peste noapte a fost telemunca, introdusă, ca măsură de protecție, cu mult timp înainte de a fi reglementată prin ordonanțe sau legi speciale.

Aud mai târziu măsuri similare şi în instituţiile de stat, ca mai apoi să aflu oripilantul „nu ne dă voie să luăm laptopul acasă”. „Cum nu vă dă voie să luaţi laptopul acasă?!”, întreb eu mirată, după ce operasem sute de acte de telemuncă cu echipamentele aferente şi monitorizam indicele de prezenţă în site cu target precis. „Păi şefa mare a zis că dacă nu avem noi acasă, să venim la muncă. Nu putem să luăm nimic cu noi…”, „Nici telefon?” „Nici.”

De când cu virusul acesta, sunt mai activă în social media, postez, comentez, like-uiesc şi tot aşa. Zilele trecute o cunoştinţă mi-a trimis o invitaţie la grupul „Spune nu botniţei!”. Spun ferm „nu pot accepta invitaţia” şi încep un discurs care se vrea persuasiv şi motivant, pe care-l închei rapid când interlocutoarea-mi spune „recunosc că sunt puţin bulversată zilele acestea şi am tot felul de sentimente controversate pentru că văd multe postări… ştiu că este şi manipulare… sper că totul va trece curând…”. A fost mai uşor decât am crezut.

Oamenii se conformează atunci când au reguli şi un cadru de operare, dar mai ales modele consecvente în jur. Altfel vor striga: „de ce eu, de ce el nu?” sau “bă, tu nu vezi că nici ăla de la TV nu poartă… păi sunt eu mai prost? Jos botniţa”.

Poţi să funcţionezi ca business cu planuri de contingenţă şi rezilienţă pentru a gestiona orice criză, însă dacă nu toţi actorii şi operatorii, indiferent de hram şi rang, joacă la aceeaşi masă după aceleaşi reguli, vindecarea va întârzia să vină. Cu atât mai mult cât facem parte dintr-o lume în care laitmotivul mirotic „şi de o fi să mor/ ĩn câmp de mohor…” este biblie, iar boala, sărăcia şi chiar lipsa rezultatului se pun pe seama norocului.

Optimistă fiind, continui să fac ce cred. În crize şi incertitudine, cea mai puternică armă de apărare rămâne centrarea pe acţiune, pe rezultate şi pe schimbare. Suntem cu toţii responsabili să încercăm să fim mai buni şi mai înţelepţi decât societatea din care facem parte.  

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Salve!
    Trăi-vom, făcând bine binele!
    Cu zile,
    n-t purice
    • Like 0
  • „Păi şefa mare a zis că dacă nu avem noi acasă, să venim la muncă. Nu putem să luăm nimic cu noi…”, „Nici telefon?” „Nici.” - QED - tembelismul celor care cica sunt "sefi" la stat. La privat poti sa iti iei ditai desktop-ul acasa, cu VPN, cu antivirus, cu tot de trebuie in urma semnarii unui simplu proces verbal, fireste ca trebuie sa ai grija de "unealta" dar lucrezi super de acasa, la stat nu se poate ca.... ca ce??? Ca exista multa prostie, lumea nu vrea sa se lege la cap, chiar cei care ocupa functiile se sef, ca deh, la stat functiile de sef sunt numai pentru luat banii, nu si pentru altceva. Ca sa mai vorbesc despre tampenia de a pune un angajat sa lucreze de pe laptop-ul personal.... pai daca nu are antivirus ca lumea?
    • Like 1
  • Orice specialist care are de-a face cu it-ul îți va spune ca un calculator personal vine cu posibile probleme mari de securitate. Din aceasta cauza firmele dau 'ustensile' angajaților. Aceste gadgeturi vin cu multe restricții (nu ai voie torente, un antivirus premiu ce blochează majoritatea paginilor web, update automatic de sistem și altele). Pe cealaltă parte avem specialistul de la statul roman. El, acest Burebista care ia spor ca folosește un calculator în 2020. Un habarnist de știe el mai bine. Aia e muritori de rand dacă plătiți taxe și nu șpăgi ce sa va fac.
    • Like 1
  • Imi place articolul. Si autoarea. Ma atrage, intelectual si fizic.
    • Like 0
  • mhm check icon
    La stat e nasol, ca mastile trebuie cumparate cu respectarea procedurilor - daca vrei sa iei 100k, ti se zice ca nu e nevoie de atîtea; daca iei mai putine se termina si iar incepi cu referate si alte alea.
    La laptopuri iar e simplu - sint proprietatea institutiei, ca sa fie legal sa iesi cu ea din sediu ai referate de facut. Daca ai si documente secret de serviciu (si din comoditate asa sint multe), treaba se complica. In adm. publica, nimeni nu vrea sa fie cu chilotii in vine la un control, si pentru ca regulamentele sint neclare, esti la mofturile unui inspector: daca sint 937749 de oameno care au pus semnatura, mainai sanse. E ca la gazele: there's safety in numbers!
    • Like 1


Îți recomandăm

Silvia Demeter

Acel grajd avea să capete, în doi ani, o nouă funcțiune - living, dining și bucătărie în ceea ce avea să devină, prin măiestria arhitectei, reședința de vară a Prințului Charles. Totul cu un mesaj – păstrarea tradiției, salvarea patrimoniului arhitectural din zonele rurale ale României. Foto opiniatimisoarei.ro

Citește mai mult

Testare Covid-19

„Toată lumea așteaptă ca rezultatul să fie pozitiv sau negativ. În biologia moleculară, rezultatul este detectabil/ nedetectabil. Negativ sau pozitiv se pot asocia altor tipuri de teste, dar nu acestor tipuri de teste”, explică dr. Andreea Alexandru, director medical, divizia de laboratoare Regina Maria.

Citește mai mult

Navigând împreună spre viitor

„M-a luat așa, ca pe șah, m-a aranjat, deci eu nu gândeam în perioada aia. De fapt, când primești vestea asta, tu... ești pur și simplu... te oprești în timp și ai în față un hău și nu știi unde să pornești”. Aceasta este mărturia Lilianei, a cărei poveste impresionantă vă invit să o descoperiți.

Citește mai mult