Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

„- Cum, doamnă, n-ați simțit?!...” Educatoarea care mi-a „disciplinat” copilul meu vesel de 4 ani

Acum doi ani ne-am mutat din cartier. Stăteam în Victoriei, à cote de parcul Kiseleff (și Mini Prix-ul de la 1 Mai, ce răsfăț!), de Aviatorilor, Guvernul României și celebra stradă Paris, dar stăteam cu chirie și asta ne ajunsese deja după atâția ani. Am părăsit cu greu o zonă în care nu era chip să cumpărăm un apartament și - din fericire, totuși – am reușit să găsim două camere, decomandate, Tineretului, ’78.

La vremea mutării copilul nostru tocmai terminase (absolvise?) grupa mică la o grădiniță de stat din sectorul 1 de care fuseserăm foarte mulțumiți. Cu toții. La 248, la doamna Oana (Ioana Dobrea), Sebastian era atât de fericit, încât uneori îl „amenințam“ că nu-l mai ducem la grădiniță dacă nu încetează cu năzdrăvăniile, și prin urmare fericiți eram și noi, părinții. 

Mutarea în sectorul 4 a însemnat și schimbarea grădiniței și habar n-aveam pe-atunci ce impact avea să aibă acest lucru asupra liniștii noastre. N-am să-i dau numele acestei instituții de învățământ preșcolar și n-am să discut aspecte ce țin de estetica grădiniței, de siguranța copiilor și igienă chiar, ci am să vă povestesc numai despre experiența pe care am avut-o noi cu educatoarea. Să-i spunem doamna D.

Mi-e greu și acum să-mi amintesc mizeria și furia, frustrarea, groaza și neputința pe care le-am simțit în toate aceste luni, dar mi-aș dori să atrag – și eu! – atenția că pot fi dascăli extrem de nocivi pentru copii. Mai ales de 4 ani, grupa mijlocie.

Revenind la doamna D, aceasta era o femeie înaltă, solidă, undeva pe la 56-58 de ani, genul clasic de „doamnă“ îmbrăcată în deux-pieces și dres de lycra, ochelari mari de vedere și bucle strânse. Încă de la început a pus o barieră clară între noi și ea, care împiedica orice apropiere, orice dialog. Răspundea din vârful buzelor la salut și întorcea spatele rapid, curmând astfel orice tentativă a părintelui de a-i spune ceva, de a întreba, de a avea măcar contact vizual. Nu. Lăsai copilul ca pe un sac de cartofi și tot așa îl trata și ea.

După o vreme am început să observăm că Sebi nu mai era încântat de grădiniță, ba chiar începuse să refuze să mai meargă. La 4 ani copiii nu prea știu să spună ce li se întâmplă, ce îi sperie sau ce îi doare, astfel că ne era aproape imposibil să aflăm de la el care este problema.

Dimineață după dimineață, era tot mai greu să-l scoatem din casă și să-l ducem la grădiniță, până când toate furiile și spaimele s-au dezlănțuit în adevărate crize de groază, așa cum nu mai avusese până atunci. De cum voiam să-l duc la cuier să-l încalț începea să plângă, să fugă cum fuge vulpea de copoi, pupilele i se dilatau și mă implora să nu-l duc, să nu-l las acolo. Știu că pot fi păreri care să invoce moftul sau alintul, dar cine își cunoaște cu adevărat copilul (și domnilor, asta nu se obține chiar ușor!) știe când e moft, alint sau chiar alarmă adevărată.

În câteva rânduri l-am dus cu forța și l-am lăsat stors de putere. Am vorbit cu educatorea, care mi-a zis sec că nu știe ce are, am vorbit cu directoarea, care m-a asigurat că va investiga situația. În tot acest timp, diminețile se transformaseră în coșmar și ajunsesem în punctul în care nu-l mai puteam scoate din casă. Literalmente.

Începuse să facă pipi în pat la prânz, copilul meu care nu mai purta Pampers de la 2 ani jumate, și aflasem cu greu că „doamna“ cam țipă la ei să doarmă la prânz, așa că de frică probabil nu cerea voie la toaletă și, adormind speriat, făcea pe el. Când se trezea, maștera zbiera la el ca din gură de șarpe și cercul ororii se relua. Între timp, am vorbit cu un psiholog care mi-a explicat că enurezisul diurn, în acest caz, este un semn clar de traumă psihică. 

Într-o după-amiază, când am fost să-l iau, l-am găsit singur cu educatorea. Ea la catedră, el pe scăunel... făcuse pe el! Din ce motive un copil de 4 ani ajunge să facă caca pe el în loc să ceară la toaletă și, mai ales, din ce motive educatorea nu a simțit? Doamna educatoare D, de ce fiind singură în clasă cu un copil nu ați simțit – olfactiv!!! – că a făcut pe el? El nu a zis de frică, dar dumneavoastră de ce nu v-ați dat seama?

Când am întrebat-o ce s-a întâmplat mi-a zis că nu știe, că nu și-a dat seama, că n-a simțit!

În tot acest timp fusesem la o altă grădiniță de stat din sector, tot una aproape de casă, și mă rugasem cu cerul și cu pământul de directoarea de acolo să-mi primească copilul, să ne accepte transferul. Mi-a zis că transferurile în cadrul aceluiași sector sunt destul de delicate, că ea se va mai întâlni la inspectorat prin ședințe cu directoarea de la grădinița unde este deja băiețelul meu și cum îi va argumenta că a aprobat transferul? Și nu a acceptat, deși m-am rugat de ea luni bune la rând.

Revenind, totul a culminat undeva prin iunie 2015, când, într-o după-amiază, l-am găsit din nou singur pe Sebi, cu aceeași doamnă D. Singur și cu febră 39! Din nou, femeia a zis că nu și-a dat seama că copilului îi e rău, deși era doar ea cu el, și că ea e educatoare, nu cadru medical. În fața acestei explicații am rămas perplexă și m-am gândit că – Doamne, iartă-mă! - când furia atinge anumite cote, oricine e capabil de orice!

În acest punct am simțit că nu mai pot, că nu mai știu ce să fac: crizele de plâns, pipi în pat, caca pe el, febra, tot ce se întâmplase în ultimele luni mă lăsase fără resurse, dar tot atunci am decis să-l mutăm din nou în sectorul 1, acolo unde se simțise atât de bine. Asta deși trebuia să facem naveta zilnic până acolo.

După această experiență, pentru mine cel puțin, nu contează atât rezultatele școlare ale copilului, cât profilul psihologic al cadrului didactic pe mâna căruia îl las. În acest context, mă întreb ce e mai important pentru copii: să aibă dascăli echilibrați afectiv care să încurajeze întâi de toate dezvoltarea emoțională a elevilor sau profesori care să-i învețe carte, cu orice preț, așa cum au învățat atâtea generații înainte, cu rigla la palmă sau Sfântul Nicolaie? 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Trist, dar eu nu m-aș lega de doamna D. ci la articol. Doamnă Claudia Cojocea, îmi puteți spune, va rog, ce aduceți ca sursă in sprijinul acestui articol emoționant. In conformitate cu cele scrise de dumneavoastră, totul s-a petrecut acum ~7 ani! Care este scopul acestui articol? După ochiul meu, nu are nici o valoare jurnalistică, însă este un articol meschin de a produce o ură direcționată spre nicăieri. Pe cine vreți să trageți la răspundere? Guvernul de acum 7 ani? Guvernul de azi? Nici măcar nu specificați numele "inculpatei sau grădinița in cauză. De cine să ne ferim sau pe cine să tragem la răspundere? Când directoarea fie nu știe fie acoperă o astfel de mizerie (inclin spre varianta a doua) și nu face nimic, de la cine aveți așteptări să facă ceva? Și să mai țineți cont de un detaliu: când scrieți un articol, franceza nu mai este la modă. Fie folosiți engleza fie rămâneți la o singură limbă (in jurnalismul profesionist nu se acceptă articole cu cuvintele în mai multe limbi decât dacă este citat sau este un termen tehnic intraductibil).
    • Like 0
    • @ Marius Cornescu
      :) Din cate vad articolul e scris in 2017 (ianuarie) si nu are nici o legatura cu politica. Eu am citit articolul din postura unei mame si tot de o mama a fost scris. Ca nu rezonati, nu-i nici o problema, dar macar ceva atentie la date nu v-ar strica. Eu inteleg din articol, ca daca un copil isi schimba comportamentul si devine refractar fata de institutia de educatie, nu e vina copilului si e bine sa cautam sursa problemei. O zi buna.
      • Like 0
    • @ Fanel Ianna
      Imi asum vina sa nu fi verficat data scrierii articolului (am primit recomandarea abia ieri si nu am fost atent la data publicarii). Cu toate acestea, distanta de 2 ani nu schimba premisa. Si daca tot vreti sa cautam sursa problemei (desi mie mi se pare identificata din start - Doamna D.), ce facem cu sursa problemei? Imi mentin parerea ca acest articol este doar un articol emotional dar fara nici un fel de fond atata vreme cat nu este o raportare nici la institutiile competente (politie) nici nu se pomeneste numele doamnei D sau a directoarei sau macar a scolii unde s-a intamplat toata povestea (daca s-a intamplat). Lipsa de informatii face acest articol complet inutil din punct de vedere al rezolvarii situatiei. Tot ce face acest articol este sa obtina o stare de nervozitate, de razvratire a cititorului care este afectat de aceasta poveste emotional. De rezonat rezonez foarte bine, dar cand vine vorba despre o stire scrisa / spusa si daca tot e o "STIRE" pai sa stim cine si sa ne putem feri. In felul asta, doamna autoare nu a facut nici un bine nici unei mamici care isi da copilul pe mana aceleiasi Doamna D. si nu are nici cea mai vaga idee in ce se baga. Asa ca ma leg de cum este scris acest articol pentru ca pare un articol propagandist si neprobabil (nu poate fi testat sau contestat adevarul) in nici un fel. Eu recomand sa fim atenti la astfel de articole si sa le catalogam ca FAKE pana cand informatia nu este verificabila. O zi buna.
      • Like 0
  • Victor66 check icon
    Sa inteleg ca, desi stiati de suferinta copilului, l-ati tot tinut la gradinita aceea luni de zile si nici o reclamatie nu ati facut?!
    • Like 3
  • Din păcate acest tip de comportament abuziv și plin de răutate nu este de loc nou. Și cu decenii în urmă era absolut la fel dar aveau justificarea că erau prea mulți copii și prea puțin personal. Din cauze asemănătoare am decis sa renunt la servici pentru a mă ocupa de copiii mei pentru că asemenea traume nu se vindecă niciodată complet. Se va vedea asta la scoală unde stresul este dublu pentru un copil deja sensibilizat la contactul cu o instituție de tip scolar. Orice mamă își poate da seama când un cadru didactic este nociv pentru copilul ei. Dacă și ei îi este greu să comunice cu persoana respectivă își poate imagina cum se va simți un copil. Este păcat că în ciuda unor prevederi legale, controlul psihologic anual al cadrelor didactice este tot superficial iar prezența psihologilor în școli și grădinițe e doar o intentie.
    • Like 1
  • din cele spuse in articol, este vorba de situatie intilnita in multe organizatii publice, dela organizatii educationale la organizatii guvernamentale, angajati cu afectiuni psihice de cele mai diferite forme in manifestare.Ce s-a povestit , este clar ,ca este vorba de o persoana cu afectiuni serioase psihice, ce nu are voie sa stea in preajma copiilor, in special prescolari. Persoamele de tipul descries pot lasa serioase afectiuni asupra copilului in formare.Deci atentie, nu intirziati prin a muta copillul , dar si a informa si alti parinti despre constatarile dvs.
    • Like 1
  • Necazul este ca sistemul are monstrii la toate nivelurile.Agresiunea psihica este o practica in toate clasele.Doar ca,copiii cresc si devin imuni la acest fel de agresiuni,cel putin la prima vedere.
    • Like 1
  • DanM check icon
    Greu s-au mai "prins" si parintii ca bietul copil era terorizat! Stati, asa, face Firea gradinitze, Dragnea da si el OK-ul, dati drumu' la copii! Sa aiba Germania cu cine lucra peste 20 de ani...
    • Like 1
  • Alexbcn check icon
    Sunt mult ani de când am părăsit România, România care nu valorează tineretul....si nu îmi pare rău. ..Pentru ca mă vedeam mamica dar nu în România. ..Pentru ca am avut o copilarie normala dar o școală stresanta.. Cu profesori prost plătiți. ..nepregatiȚi și cu ieșiri de caracter sau chiar probleme psihice grave....Am avut noroc...Am supraviețuit și bullingului și asupririi profesoratului, am supraviețuit și multinaționalelor ...si am ajuns în Catalunya...mi-am făcut o afacere...singura de la 0...si am decis ca e momentul sa am un copil...Aici la 4 luni mulți copii care nu au cu cine fi lăsați merg la creșă. .ceva normal în societatea spaniola...Iar la 3 ani încep scoala. Aici sistemul e complex...Exista scoli publice ...scoli private ..scoli mixte ....scoli de la 2 la 16 ani...scoli de la 3 la 12 ani....o nebunie....dar..si aici vine partea importanta....calitatea profesoratului și a infrastructurilor....si a normelor și a igienei nu au nimic în comun cu ce e în România. ...anul acesta am schimbat baietelul de la o creșă publica extraordinara dpdv estetic și educațional la o școală mixta...Aici părinții alegem școlile im funcție de cum valoram profesorii...infrastructura. ..sistemul educativ...proximitate...Avem porti deschis și la minima situație de disconfort al copilului se aplica soluții rapide și directe....ca sa se evolueze în romania trebuie făcute presiuni...profesorii și educatorii pregătiți de tineri și evaluați permanent. ..Faptul ca exista cazuri cum cel menționat în articol îmi confirma faptul ca nu se lucrează dîn minister la imbunatatirea situației. ...si din păcate cei care plătesc sunt cei mici
    • Like 1
  • Aceasta doamna d eu numi dau seama Cum a putut ajunge educatoare .sperietoare de copii ai degraba merita sa i se ia dreptul de a mai profesa .eu lucrez cu copii intre 4 și 8 ani la hotelurile barcelo din insulele canare sunt câteva limbi diferite și cu unii chiar nu înțeleg acele limbi dar tu ești cel ce creează energia de înțelegere intre tine și copil .trebuie tratați cu iubire și respect și ei simt ăsta și din Bun simt ei nu fac prostioare ba chiar am toată atenția lor .doamna d nu oricine poate fii în atenția copiilor dacă o faci doar pentru salariu și nu pui suflet degeaba
    • Like 1
  • Domna Claudia Cojocea, felicitari! Excellent articol care arata cum un invatamant care sta in spatele reclamaei de 5 etaje care a fost pusa in Piata Unirii ,cred, si care arata un bebelus cu subtitle "eu imi aleg singur sexul" nu mai are nimic uman. In alta ordine de idei va felicit pentru folosirea expresilor din alte limbi, pe care le scrieti correct in limba respective folosind litere italice. Poate il invatati si pe CTP sa numai poceasca limba romana cu neinspirata sa tendinta de a folosi cuvinte din alta limba pe care le transforma in asa zise "neologisme" desi limba romana are un cuvant pentru varianta lui stalcita a la "spanenglish"
    • Like 0
    • @ Cornel Diamandopol
      DanM check icon
      CTP foloseste cu intentie, creativ multe cuvinte "spanenglish". Are tot dreptul sa foloseasca, ba, mai mult, sa inventeze unele destepte; cuvintul "cretineți" este genial, nu gasiti? Cat timp nu poceste limba sau nu face greseli de gramatica e in regula, nu prea avem cum discuta stilistica autorului. Dar putem sa "sarim" la ideile pe care le emite si nu le impartasim, avem destul de lucru si este absolut OK sa o facem.
      • Like 2
  • Raul check icon
    Eu nu-mi pot explica cum isi poate duce o mama copilul la gradinita DUPA ce a aflat abuzurile la care este supus. Nu pot intelege asa ceva, mai bine il tin acasa pana gasesc alta gradinita, decat sa-l duc acolo, sa fie chinuit, eu STIIND ca va fi abuzat. Parinti de doi lei...
    • Like 3
    • @ Raul
      Poate parintii lucreaza amandoi si nu au cu cine lasa copilul. Asa ca au fost obligati sa il duca la gardinita. Nu mai acuzati daca nu stiti bine situatia.
      • Like 2


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult