Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

„- Oare de ce am nevoie de zece perne? Și de 4 pilote?!” Cum am făcut primii pași în viața minimalistă

mamă și fiică

(Foto: Guliver/Getty Images)

- Hai, ne apucăm să facem curățenie la haine? am întrebat-o pe Ana. Facem trei grămezi. Una de păstrat, una de dat, haine care sunt bune, nu rupte, scămoșate, urâte și o grămadă de aruncat. Și după aia trecem la jucării.

Așa facem de două trei ori pe an. Doar că anul ăsta a fost un pic diferit. Ne-am apucat de sortat și la un moment dat, m-am uitat în jurul meu în cameră și m-am întrebat: "Pentru ce atâtea haine?! Atâtea lucruri, mărunțișuri care umplu rafturile și sertarele și toate colțurile. Chestii. So much STUFF, cum zice americanul. Și atâta mobilă de șters la fiecare tură de curățenie. Ditamai șifonierul, ditamai biroul, comoda, raftul roșu plin de chestii. O cameră plină ochi de chestii pe care, majoritatea din ele, nu le folosim. Haine de vară, de iarnă, nșpe perechi de pantofi și de încălțat mă încalț tot cu aceleași două, trei perechi. Am deschis apoi debaraua. Ochi și ea. Plină până sus. Oare de ce am nevoie de zece perne? Și 4 pilote? Și atâtea prosoape? Și gecile alea mai vechi pe care nu le mai port, dar sunt bune, de ce le mai țin oare?!

În timpul ăsta, Ana continua cu sortatul.

- Bluza asta nu o dau, spuse ea.

- Ok, dar nu mai îți este bună, i-am spus.

- Dar îmi place...

- Știi, i-am spus, atunci când dăruiești ceva care încă îți mai place, bucuria este și mai mare.

Nu cred că a înțeles, pentru că a pus-o în stiva de păstrat. 

Cert e că, după un tur cu privirea prin cameră mi s-a pus iar pata. Mobila asta multă trebuie să dispară! La fel și hainele astea multe, la fel și chestiuțele și mai multe care zac în cutii, cutiuțe, sertărașe și nici eu nu mai știu pe unde.

Cum să fie loc de nou, de mai bun, în viața noastră, cum să circule energia cu atâtea lucruri ticsite pe peste tot?!

Am fost vara asta în vizită la un prieten care avea pe un perete câteva rafturi unde erau toate hainele lui. Puține. Foarte puține. Și nu era nicidecum vreun amărât. Ana l-a întrebat unde sunt hainele lui de iarna.

- Ce haine de iarnă? i-a răspuns. Astea sunt toate hainele mele. Nici nu am nevoie de mai multe, a spus apoi.

Așa vreau să fie și la mine, m-am gândit atunci.

Și iată că, se pare, a venit vremea! Debaraua a fost aleasă prima victimă. Are doar un metru pătrat, dar va fi transformată în dressing. Și hainele mele și ale Anei, toate, vor fi doar acolo. Între timp, am început să întreb în stânga și-n dreapta cine are nevoie de un șifonier. Și de o comodă! 

Niște lavabilă, un pic de glet, o bară de haine, niște măsurători, câteva blat-uri, șuruburi și în două zile dressingul a fost gata. Și arată chiar foarte bine!

Șifonierul și comoda au plecat la alții care aveau nevoie de ele. Niște saci cu haine au plecat și ei către oameni nevoiași.

Iar camera este muuult mai goală!! Parcă încep să respir mai bine! 

Urmează chestiile, multele chestii ale Anei! Dacă tot am început, să continuăm zic!

Biroul pe colț, mare, mult prea mare, a plecat și el către un puști care avea nevoie de el. Raftul cel roșu a fost mutat pe balcon. Patul schimbat și el, am făcut unul nou și l-am suspendat se tavan. Sub el un raft cu un blat pentru birou. Deasupra blatului un mic raft suspendat cu tăvițe unde au rămas câteva din chestiile Anei. Televizorul pe perete cu el. Câteva polițe cu cărțile și plușurile Anei. Două fotolii mici beanbags.

Și gata! Camera goală, cu o grămadă de spațiu. Totul alb și cu detalii mov, după cum a vrut Ana.

O cu totul alta energie!

Urmează sufrageria și bibelourile mamei mele. Acolo o să fie un pic mau greu. Mai trebuie convinsă și mama. 

Cât de multe strângem noi oamenii în viața asta... Mereu cumpărăm. Ne trebuie tot felul de chestii. Obiecte. Lucruri. Stuff. Sau credem că ne trebuie. Când de fapt avem nevoie de atât de puține...

Și există suficient pentru toți. Cum ar fi dacă am înlocui obiectele cu trăiri, fotografiile cu amintiri, dacă am înlocui hainele cele multe cu fapte bune, așa zisele nevoi exterioare cu cele adevărate, interioare... Cum ar fi dacă am cumpăra doar atât cât putem mânca, dacă nu ne-am mai face provizii precum urșii... Cum ar fi dacă am păstra doar ceea ce folosim. Cum ar fi dacă nu ne-am mai atașa de lucruri? Dacă pur și simplu le-am da drumul...

Cu câte plecăm oare de pe lumea asta? Cum să întâmpinăm noul când suntem atât de plini de ceea ce este vechi? Cum să evoluăm când suntem plini de atâtea credințe vechi?!

Cum ar fi dacă doar am fi, și nu ne-am defini prin ceea ce avem?!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Eu am facut din simplitate un stil de viata, am inceput cu doi ani in urma si am luat fiecare lucru din casa mea la mana, intrebandu-ma daca am nevoie de el si daca imi aduce bucurie sau doar imi umple un spatiu exterior sau interior. A fost un proces mai lung, pentru ca dupa prima sortare, in care am renuntat la un sfert din lucrurile mele, am donat cam jumatate din hainele mele ( cele mai multe erau primite si nu mai erau deloc pe stilul meu ), a urmat o mutare in care am renuntat dinnou la jumatate din lucruri si din casa si din garderoba. Adevarul este ca viata devine mult mai simpla si iti permite sa te concentrezi pe ceea ce este important pentru tine, strangi bani si ai timp sa faci ceea ce iti place. Dimineata nu mai ai de ales dintr-un sifonier plin de lucruri de care ai uitat ca le ai. Este seren si se produce si o curatare interioara. Frumos articolul. Felicitari. Ioanna Iordache, www.drioannaiordache.com
    • Like 2


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult