Întâmplarea a făcut ca două persoane apropiate – soția și mama – să își schimbe în această vară permisele de conducere. Soția mea l-a reînnoit în București. Vreau de la bun început să punctez două lucruri: serviciul este rapid - poți obține un permis nou în câteva ore; și flexibil - eliberarea noilor permise se face până la ora 21:00. Asta dacă îndeplinești o condiție: să fi făcut online plata, cu cel puțin trei zile înainte de a te prezenta cu dosarul. Alternativ, pentru achitarea serviciului, trebuie să mai „faci” o coadă la ghișeu: fie plata prin mandat poștal, fie la ghișeul Trezoreriei Statului (doar în sectorul 5 pentru acest scop).
Beneficiul achitării prin internet banking este anulat dacă ai făcut plata, să zicem, joi dimineață și te-ai prezentat 24 de ore mai târziu, vineri dimineață, la ghișeul Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din Pipera, având asupra ta dovadă plății electronice, pe hârtie. Reconcilierea între Trezoreria Statului și acest serviciu public durează cel puțin 48 de ore. Să zicem că ai putea, ca cetățean chezaș și tolerant, să înțelegi această constrângere și să faci un efort și să plătești online cu câteva zile mai devreme.
Intriga apare însă la fața locului. Odată ajunsă la ghișeu, soția mea a avut „norocul” să dea peste o domnișoară care avea propria opțiune de aplicare a procedurii:
- Nu e confirmată plata în sistem, deci nu pot să vă fac permisul nou.
- Pe site, scrie că puteți...
Domnișoara se împotrivește. Noroc cu intervenția colegului de la ghișeul alăturat, ceva mai senior sau mai atent cu propria slujbă, care îi confirmă:
- Poți să îi iei actele, poți să îi faci permisul, îl vei elibera doar la confirmarea plății. Fără intervenția lui, ziua doamnei mele se termina prost... Domnișoara nu mai zice nimic. Contrazisă de propria neștiință, ia dosarul, procesează informațiile și se eliberează de frustrări: „Următorul!”
- Bun, și când e gata?
- Vă sunăm noi.
- Îmi puteți indica totuși un orizont de timp?
- Dacă vă grăbeați, nu trebuia să faceți plata online. Trebuia să mergeți la Poștă sau la Trezorerie.
Soția mea insistă:
- Dar e o metodă de plată acceptată și încurajată pe site-ul dumneavoastră și bănuiesc că aveți un interval uzual în care se confirmă plata.
Scoasă probabil total din zona de confort – cineva îndrăznește să comenteze pe un subiect în care iar ea e praf – domnișoara replică sec și imperativ:
- Am zis că vă sunăm noi. Următorul!
În ziua respectivă nu a sunat, bineînțeles, nimeni. Am trecut pe acolo după ora 20:00, așa, de control. Degeaba: permisul nu a fost eliberat în acea zi. A trecut sfârșitul de săptămână, a trecut și ziua de luni... Nu a sunat nimeni. Marți, pe seară, mai încercăm o dată, la noroc: permisul era gata, dar cum anticipam, nu a catadicsit nimeni să îi dea răzvrătitei mele soții vreun semn. Doar cetățeanul trebuie să fie responsabil până la capăt. El e cel autonom, voluntar și are tot timpul din lume să umble prin oraș, indiferent de oră, domiciliu și treburile personale. Nu?
Experiența mamei, pe același subiect, în alt oraș este total diferită. Deși are toate documentele (a făcut plata la „Finanțe”), a fost programată pentru eliberarea permisului – atenție – peste trei luni, în data de 25 octombrie, ora 9:30. Nici mai devreme, nici mai târziu. Vorba bancului: „Câtă precizie, maică!”. Dar și aici intervine o dilemă „online”: îți faci această programare virtuală, pe care însă trebuie să o ai asupra ta, pe hârtie, până la scadență, pentru a putea conduce autoturismul. Mai ales dacă în acest interval de 3 luni permisul expiră...
Cele două experiențe sunt concludente apropo de realitatea pe care o trăim noi, aici, în colțul nostru de lume: lipsă de transparență, incertitudine, comportament discreționar. Folosim facilitatea „online” ca pe o justificare pentru a un soi de progresism fudul, de vreme ce orice demers ”online” este urmat de unul la ghișeu și de o bucată de hârtie (cei mai cinici ar putea să îmi spună că e o veritabilă experiență „omnichannel”...). Ca să citez o declarație pe cât de neașteptată (având în vedere sursa), pe atât de legitimă: suntem încă dependenți de „purtători de ștampilă, de semnătură, de program pe ușă”.
Cele două experiențe sunt de asemenea reprezentative pentru atitudinea din spatele altei afirmații recente, având aceeași sursă: taxa de solidaritate ar fi fost în principial justificată în cazul celor care „beneficiază de o mulţime de lucruri din partea statului” (cum ar fi?! care sunt beneficiile concrete venite din partea statului pentru cei cu anumite venituri?), pentru că „statul le-a oferit prilejul să câştige atâţia bani” (cum ar fi?! ce le-a asigurat statul celor care câștigă în plus față de cei care câștigă mai puțin?). Această speță „discutată și uitată” din suită de de acțiuni „hăis-cea” din ultima vreme, ne-a reamintit tuturor cât de netransparent, incert și discreționar este actul administrativ: guvernamental, central, sau local.
Suntem cu toții – cu permis de conducere sau fără; cu venituri mari sau mici; beneficiind de servicii de sănătate decente sau nu; cu pilon 2 sau fără; ș.a.m.d. – la discreția unor judecăți parțiale sau interpretări ad-hoc ale celor care gândesc cu voce tare în spațiul public. Și care consideră că poziția lor (temporă) le permite să sădească în societate nesiguranță și frustrare. Și poate chiar un pic de teamă. Că asta nu e „consultare publică”...
Încă nu mă prind dacă acest comportament este determinat de incompetență, dacă este rezultatul unui plan de comunicare bine articulat (perdele de fum) sau dacă e consecința consumului de substanțe cu efecte secundare („învățământul e gratuit pentru copii, nu și pentru părinți”?!). Ce știu cu siguranță – și am mai spus-o inclusiv aici, pe Republica – este că aceste comportamente sunt reflecția noastră în oglindă. Prin noi și din cauza noastră se perpetuează starea de instabilitate și lucrul prost făcut sau neterminat. E o stare toxică la care contribuim cu vârf și îndesat.
De câte ori dăm dovada de comportament discreționar – că așa vrem noi, că așa ne e nouă bine, că așa vrea mușchiu’ nostru, pentru că nu ne pasă de ce simt sau nutresc cei de lângă noi. De câte ori arătătorul nostru lansează cu boltă chiștocul de țigară pe caldarâm. De câte ori din boxele noastre bubuie muzică, indiferent de stil, oră și loc. De cîte ori scuipăm coji de semințe pe aleile parcurilor. De câte ori vărsăm unsoarea prăjelii noastre pe țeava de la chiuvetă. De câte ori umplem luminișurile și zăvoaiele cu tonele noastre de plastic. De câte ori parcăm ca „boii” unde ne trece prin cap și blocăm accesul altor semeni. De câte ori credem că străzile sunt tarlaua lu’ tata și „luam fața proștilor care au mai mult timp să stea în trafic” sau pur și simplu o luăm pe interzis. De câte ori dăm șpagă pentru orice ne trece prin cap, „că așa se face treabă”...
...de tot atâtea ori zămislim și legitimăm figuri de indivizi-ale-căror-nume-nu-merită-rostite.
Și mai repet un P.S.: data viitoare, mergeți și votați! Măcar diluați distribuirea puterii...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ca un cetățean responsabil, mă apuc astăzi, din timp, să rezolv problema.
Site, ...permise. "cu începere 01. 06. 2017 programările se pot face doar ON-LINE"! închei citatul.
Ghiciți că până la sfârșitul lunii IULIE!!! NU ESTE LOC DE PROGRAMARE!
SERIOS??
Că atare am să mă duc să stau la coadă...
Cu taxă plătită cash la onor posta romana.
Bătaie de joc, on-line...
Nu sunt fan PSD, ultima data cand am votat a castigat geologul. Si?
Nu are însă rost să scriu prea multe, tot ce comentez în ultimele 2 luni este atent cenzurat, nu cumva să supăr Stăpânirea. A, nu... nu e nimic jignitor, dar unii se jignesc din principiu, au aura infatuării permanent deasupra gâtului.
Va rog!
Tatăl meu a avut o experiență interesanta la înmatriculari în Dolj: a mers 100 de km ca sa ajunga sa inscrie masina, dar surpriza, a aflat că sunt doar 50 de bonuri de ordine la înscrieri si alea s-au dat cu o zi înainte în baza unor liste făcute de bunii codari care fac ordinea acolo si care nu se tem de poliție .....Pentru 100 euro cineva i-ar fi dat un bon de ordine..... Culmea un alt cetățean care venise pt aceeași chestiune ii zicea tatălui ca el se gândește să dea ca nu mai are cand sa vina......A aflat că putea sa faca o programare pe internet de la xeroxul din incintă, unde o doamnă s-a oferit contra unei sume sa il programeze..... După ce a stat 4 ore intr-o zi caniculară la coada în speranța că poate totusi reușește să depună actele a renuntat.... Se ajunsese la numărul 26 abia si programul în acea zi era până la ora 16. A plecat înapoi si s-a programat online peste 3 saptamani. Sa mentionez ca ar fi vrut o programare la o anumita ora, ca pentru a ajunge depinde de orarul mijloacelor de transport, dar nu s-a putut.....Pentru prima zi în care putea face programare i -a afisat o oră și atât.....La fel si pentru următoarele zile. În concluzie va mai lua încă o zi de concediu pt a merge sa depună actele si inca una pt numere. I s-a zis ca talonul vine prin posta.