Foto: Facebook Sara Turetta
„De un copil nu ar avea grijă!” Asta auzea frecvent italianca Sara Turetta, atunci când cineva o vedea chinuindu-se să salveze un câine cu burta lipită de spate, coastele la vedere și trupul plin de răni. Ajunsă în România la începutul anilor 2000, în timpul prigoanei câinilor fără stăpân, italianca a fost întotdeauna mirată de aceste cuvinte.
„Totul se reduce, de fapt, la respectul pentru viață. Acolo unde nu sunt respectate drepturile animalelor, nu sunt respectate nici drepturile oamenilor. Nu poți spune că respecți viața copiilor, dar ignori drepturile femeilor și ale bătrânilor, nu poți spune că ai grijă de viața oamenilor, dar chinui animalele. Societățile care protejează viața umană în cel mai înalt grad sunt și mai sensibile la problema animalelor”, spune Sara Turetta. Iar aici, în România, unde mulți copii se duc flămânzi la culcare, multe femei cad victime ale violenței domestice și mulți vârstnici trăiesc în sărăcie și uitare, a avut nenumărate confirmări ale acestei realități.
De 20 de ani Sara Turetta, fondatoarea asociației „Save the Dogs and other Animals”, salvează animale abandonate și bolnave, victime ale neglijenței și cruzimii oamenilor. Și-a descris experiența într-o carte, „Urme de bucurie și alte amintiri românești ale unei italience”, care a fost publicată mai întâi în Italia, unde s-a bucurat de succes, și care a fost tradusă recent în limba română la Editura Humanitas.
Lucra în publicitate, la Milano, când a citit un reportaj despre câinii maidanezi uciși în România. Imaginile nu i-au dat pace și a venit în România, unde a început, pe cont propriu și cu mari sacrificii personale, o luptă pentru salvarea animalelor fără stăpân.
8.000 de câini adoptați în țări europene
Un strigăt de ajutor din Cernavodă, unde sute de maidanezi erau uciși, a făcut-o să se stabilească acolo. Avea susținerea financiară unor organizații italiene, dar nu avea un spațiu adecvat pentru animale, nu avea un medic veterinar la care să poată apela în permanență, nu găsea oameni de încredere și nici medicamentele necesare. Stătea într-o cameră închiriată și deseori aduna singură câinii bolnavi de pe străzi.
Foto: Facebook Sara Turetta
De atunci, lucrurile s-au schimbat. În anii petrecuți în România, organizația pe care o conduce Sara Turetta a sterilizat 41.000 de animale fără stăpân și a trimis spre adopție în Europa 8.000 de câini. Iar la Cernavodă a ridicat un adăpost, Urme de bucurie, unde 250 de câini abandonați primesc o a doua șansă. Adăpostul, unde patrupedele sunt îngrijite și pregătite pentru adopție este, pentru marea majoritate dintre ele, doar o stație către o viață mai bună: peste 90% își găsesc o casă permanentă în țări precum Italia, Suedia, Germania sau Elveția, iar un mic procent în România.
Doar câțiva, declarați neadoptabili din cauza neîncrederii de nevindecat în oameni, rămân acolo pentru totdeauna.
Alături de câini, la Urme de bucurie mai trăiesc în jur de 80 de măgari și 20 de cai salvați din situații grele sau abandonați de proprietari în ușa adăpostului.
Stăpânele locului par a fi însă 9 pisici care, deși și-au pierdut în existența lor încercată câteva din cele 81 de vieți, își păstrează nealterat aerul regal.
Foto: Facebook Humanitas
Toți câinii au o poveste tristă însă nimic din înfățișarea lor nu poartă umbrele trecutului. Locul este curat și prospețimea aerului te face să te îndoiești de faptul că acolo trăiesc laolaltă atâtea animale. Blana lor este îngrijită și chiar dacă postura corpului trădează nerăbdare în fața atâtor vizitatori necunoscuți, privirile lor nu au nici urmă de disperare.
„Trebuie mai întâi să îi facem să aibă încredere în oameni, să accepte să fie mângâiați”
În fiecare țarc trăiesc între doi și cinci câini, care au la dispoziție încăperi pentru a se adăposti când e rece. Când ajung pentru prima dată la Urme de Bucurie, câinii sunt mai întâi evaluați din punct de vedere medical și tratați în clinica din incintă. Clinica are cabinete, sală de operații, aparat de radiologie, saloane de recuperare, farmacie. Ca să intri în camerele unde se află câinii bolnavi, trebuie mai întâi să treci prin tăvițe cu dezinfectant. La fel și dacă vrei, de exemplu, să intri în căsuța pisicilor. Cabinetul este destinat tratării animalelor din adăpost, dar și urgențelor din comunitate. „Dacă câinele unui localnic are o problemă urgentă de sănătate, îl tratăm gratuit”, spune Adriana Susmă, director general la Urme de Bucurie.
După ce sunt tratați, câinii intră într-un program de reabilitare. Gea (foto sus), o voluntară din Elveția, vine lunar la Cernavodă pentru a se ocupă de dresaj. „Trebuie mai întâi să îi facem să aibă încredere în oameni, să accepte să fie mângâiați. Îi învățăm lucrurile de bază de care au nevoie pentru a trăi într-o familie - să meargă în lesă, să urce scările”, spune Gea.
Într-un loc de joacă, mai mulți câini aleargă veseli: au acolo scări, o pantă pe care să se cațere, un leagăn. Patrupedele sunt plimbate regulat în lesă de angajați - 50 de persoane lucrează cu contract la adăpost.
„Multe adăposturi din țară sunt în apropierea gropilor de gunoi, ceea ce transmite indirect mesajul că animalele de acolo sunt deșeuri”
„Aș vrea să vină aici copii, împreună cu părinții, pentru a vedea animale care trăiesc în demnitate. Să vadă că animale care au fost chinuite au șansa la o viață normală, că animalele care suferă pot fi salvate. Animalele de aici sunt fericite. În majoritatea adăposturilor nu se întâmplă asta, câinii rămân toată viața lor acolo și trăiesc ca niște pușcăriași. Multe adăposturi din țară sunt în apropierea gropilor de gunoi, ceea ce transmite indirect mesajul că animalele de acolo sunt deșeuri”, spune Sara Turetta.
Printre chiriașii centrului se află câini salvați de pe străzile din Cernavodă, dar și câțiva câini din Ucraina. O cățelușă se ridică pe labele din spate și face așa, acrobatic, vreo doi pași când ne vede.
Este unul dintre cei 30 de câini salvați de asociație de la Odessa. După izbucnirea războiului angajații Save the Dogs au oferit ajutor în vama Isaccea și au fost impresionați de faptul că, deși într-o situație atât de grea, unii dintre refugiați nu și-au lăsat animalele de companie în urmă.
Ceva mai departe de țarcul câinilor, se află trei țarcuri ale măgarilor, care sunt organizați în funcție de vârstă și de nevoi. Mulți dintre ei au ajuns aici după un an secetos, în care oamenii i-au lăsat la poarta adăpostului pentru că nu își mai permiteau să-i hrănească.
Medicul veterinar care se ocupă de ei este Roxana Bratu.
Foto: Facebook Humanitas
„Am o slăbiciune pentru măgari, sunt niște animale blânde și stoice. Atunci când suferă, aproape că nu îți dai seama: doar stau cu capul puțin plecat și își țin urechile depărtare”, a văzut ea. Unul dintre țarcuri este cel al măgarilor cu nevoie speciale, cele mai multe provocate de vârsta înaintată. „Când trec anii, devii old and grumpy (n.r. bătrân și morocănos). La bătrânețe, măgarii suferă de probleme ortopedice și dentare, trebuie să mănânce mai bine și să ia tratament. Deja s-au obișnuit, le bag medicamentul în sandviș cu pâine și cu gem, îi strig pe nume și ei vin și îl iau fără probleme”, explică medicul. Tot ea se ocupă de caii care, dacă nu ar fi ajuns aici nu ar fi avut nicio șansă de supraviețuire.
O iapă fusese abandonată la 7 zile pentru că avea o malformație a botului, între timp operată. Un cal fusese lăsat să moară când era mânz, pentru că stăpânul lui nu era de acord ca iapa să alăpteze în loc să tragă la căruță. Ambii și-au găsit salvarea la adăpostul de la Cernavodă fondat de Sara Turetta.
„Nu o să mă pot obișnui niciodată cu ușurința cu care sunt abandonate animalele în România”
Cartea pe care a scris-o vorbește într-un stil foarte direct despre problema felului în care sunt tratate animalele în România, dar și despre felul în aceasta reflectă problemele societății în ansamblu. S-a schimbat ceva în ultimii 20 de ani? „Da”, spune activista pentru drepturile animalelor, „Dar mai mult în orașe. Astăzi mergi pe stradă și vezi câini maidanezi în lesă, acum 20 de ani asta era o raritate”. Însă în continuare există oameni care tratează îngrozitor animalele. „Nu o să mă pot obișnui niciodată cu cruzimea, cruzime care nu vine întotdeauna din răutate, ci și din ignoranță și dezinteres. Sunt câini cărora li se pune o zgardă când sunt mici, zgardă care nu le mai este niciodată lărgită. Avem încă nenumărate cazuri de câini, care au răni, au infecții, care se sufocă din acest motiv. Nu o să mă pot obișnui niciodată cu ușurința cu care sunt abandonate animalele în România. Nu o să mă pot obișnui niciodată cu animalele ținute în lanț, un lanț scurt”, enumeră ea.
Pentru activitatea ei din domeniul protecției animalelor, pe care o desfășoară atât în România, cât și în Italia, Sara Turetta a primit din partea președinției italiene titlul de Cavaler al Ordinului Stela Italiei. A mai primit numeroase premii, printre care, tot în 2012, premiul Wangari Maathai al asociației La Sud; premiul Christian Marsh al organizației britanice WSPA; premiul Jeanne Marching al asociației britanice The Jeanne Marching Trust în 2016; premiul Clarissa Baldwin al organizației britanice Dogs Trust în 2017 şi premiul Margherita d’Argento în 2022.
Însă autoritățile de la București se sfătuiesc rar cu specialiștii în protecția animalelor, oricât impact ar avea munca lor. „Ultima dată când ne-au chemat, pe noi cei care ne ocupăm de drepturile animalelor, la consultări la Guvern a fost în urmă cu 6 ani, când era Cioloș prim-ministru”, spune Sara Turetta.
Cartea „Urme de bucurie” a fost deja lansată în câteva orașe din țară. Următoarea lansare va avea loc pe 2 noiembrie, la Cluj.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.