Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

„Am fost chemați să ne sacrificăm pentru țară. Nu am răspuns”. Despre miserupiștii zilelor noastre

Drapel, Ziua drapelului

Foto: Ilona Andrei/ Inquam Photos

Am citit de curând un articol în The New York Times despre patriotism și sacrificiu We Were Called to Sacrifice as a Nation. We Didn’t Answer. Statele Unite au sărbătorit în 31 mai Memorial Day - Ziua Eroilor. Ideea principală a articolului este ca americanii au fost deseori chemați să se sacrifice pentru țară pentru comunitate, dar acum, în lupta împotriva epidemiei de COVID 19 au eșuat. 

Nu este pentru prima oară, începând cu războiul din Vietnam însă, aceste chemări au început să fie tratate cu indiferență sau chiar cu proteste. Acum, după mai mult de o jumătate de milion de decese datorate virusului COVID-19, când americanii au fost chemați din nou să se „sacrifice” pentru binele comunității, să stea în casă, să poarte mască și să se vaccineze, foarte mulți, mult prea mulți nu răspund sau chiar protestează, militează vehement împotrivă (vi se pare cunoscut?) Prețul plătit a fost mare, ei vorbesc despre 640.000 de morți, dar, din cauza raportărilor neuniforme, tot ei spun că nu se va ști niciodată numărul exact (vi se pare cunoscut?). Prețul cel mai mare a fost plătit de cei aflați în prima linie. Personalul medical a avut rata de infectare mai mare, cazuri grave și decese mai multe decât cele din rândul populației generale. Interesant este că ei spun că au eșuat, cu toate ca au administrat peste 300 milioane de doze și au o rată de vaccinare completă acum de 48,4%. 

La începutul epidemiei, Președintele Franței, Emmanuel Macron a apelat la populație spunând „suntem în război cu un inamic invizibil și perfid”, virusul COVID 19. O epidemie poate fi deci considerată stare de război? Poate cere sacrificii?

Instinctul de supraviețuire, autoconservarea se manifestă pe mai multe niveluri, individual, familial, comunitar, național și al speciei. Nivelurile superioare le suprimă pe cele inferioare. Adică treci peste instinctul de supraviețuire individual dacă e vorba despre familia ta, despre urmașii tăi. Sinele este extins la famile, apoi la familia extinsă, comunitate, națiune, umanitate. Nu este doar ceva rațional, nu este doar matematică, sau doar emoție, eroism, este pur și simplu instinct. Este adânc săpat acest instinct în genele noastre. 

De ce oare se manifestă tendința (mondială) de a ne opri la nivelul individual, sau cel mult al familiei apropiate? A dispărut sentimentul de apartenență la o comunitate? La o națiune? La o țară? Fenomenul este similar la noi cu cel din America. Să fie oare un efect al Internetului - cu toate aplicațiile sale care cerșesc atenție (like-uri), care promovează modele mediocre (și nu vreau să dau nume, sunt sigur ca fiecare are o listă), care stimulează narcisismul (cultura selfie-ului)? Valorile și principiile fundamentale se diluează. Superficialitatea, imaginea, numărul de like-uri sunt acum noile valori ale lumii online. Cu siguranță nu este doar Internetul, în vremea războiului din Vietnam nu exista internet. Internetul doar accelerează fenomenul.

Este adevărat că o schimbare majoră a valorilor este în curs amplificată și poate chiar cauzată de cvasi-conectarea online. Dar alunecarea valorilor către popularitate, către mediocritate, către individualism nu poate fi explicată doar de interconectarea virtuală online. Să fie oare individualismul, neimplicarea, efecte ale bunăstării? sau ale lăcomiei? Ale comodității? Când ești bogat ai multe de pierdut, nu prea îți mai pasă de alții? Este și acesta un motiv foarte plauzibil, doar că noi, în România, nu prea avem încă prea multe de pierdut, noi avem încă foarte multe de făcut!

* * * 

De ce am simțit nevoia să scriu despre asta? De ce oare seamănă situația atât de mult cu ce avem la noi? 

Suntem penultimii in Europa la procentul de vaccinare. La distanța foarte mare de cei de pe primele locuri. Și vaccinul e gratuit, testarea nu! Sa fie oare lipsa educației? Neîncrederea în guvernanți? Sau incidența mai mică a COVID-ului la noi ne-a alimentat impresia ca suntem mai norocoși, mai șmecheri decât naivii de europeni. 

Îți recomandăm

Cei cărora le-a fost frica de virus s-au grăbit să se vaccineze. Cei care au avut motive puternice - cum ar fi concediile în Grecia - s-au grăbit și ei să se vaccineze. Câți au făcut-o însă și pentru ceilalți, și pentru comunitate? Unde a dispărut spiritul de sacrificiu? Datoria? Patriotismul? Oare indiferența și individualismul sunt dominante în societatea noastră?  

Un comentariu de-al meu la un topic despre România în primul război mondial în care spuneam că Unirea a fost plătită cu sângele vărsat de soldații români, că, dacă nu am fi luptat atunci, nu am fi primit acceptul puterilor pentru a ne uni cu Transilvania, am primit răspunsuri cum ar fi: „românii au fost atunci carne de tun, au fost trimiși să moară într-un mod cinic, gratuit”. Da, războaiele sunt urâte, crude, sângeroase. Uneori conducătorii militari fac erori, mor oameni, dar națiunile se formează prin sacrificii, prin luptă. Puteam să stăm și atunci liniștiți, să nu facem nimic, ce ne trebuia nouă război? Ce șanse aveam să ne luptăm cu forțele Axei? Cum ar fi arătat România astăzi? Eroii au construit națiunea, ei au făcut România așa cum e ea acum.

Amintesc doar pe scurt aici despre Revoluția din 89, unde celor puțini care am ieșit în strada ni se spune acum că am fost masă de manevră, că am fost manipulați. Probabil că Revoluția a fost orchestrată de puteri exterioare, și in mod sigur a fost imediat „furată”, dar noi am avut curajul să ieșim, fără noi nu ar fi fost nici o Revoluție, fără pasul nostru în față, fără curaj și asumarea responsabilității, fără prețul plătit cu sânge, România ar fi fost pentru mulți ani, și poate încă era un al doilea Belarus!

Câteodată trebuie să facem ceea ce trebuie sa facem. Și acum nici nu ni s-a cerut prea mult. O mască pe față, respectarea unor reguli de distanțare, ore fără circulație noaptea, fără petreceri, să ne vaccinăm. Prea mult! Prea greu! De ce? Nu sunt în grupa de risc, mie nu mi se poate întâmpla nimic grav! Libertate!

Au existat întotdeauna cei care, în loc să facă un pas în față, fac unul în spate, care se fac mici să nu fie observați, care îi lasă pe alții să facă ceea ce este de făcut, să muncească, să se „sacrifice”. Este oare o problema de educație? de cultură? „Stai mamă cuminte, nu te băga!" Pentru prea mulți chiar și să meargă la vot e prea mult, prea greu, de ce? nu-mi pasă! la ce mi-ar folosi?! Mersul la vot putea fi cred un indicator al implicării, îndeosebi în cazul alegerilor de rutină, când nu sunt în joc pasiuni puternice.

Principala abilitate a acestora este de a trece neobservați. Și de cele mai multe ori așa și rămân, neobservați. Doar atunci când este nevoie și de ei vedem cât sunt de mulți.

Îți recomandăm

Nu mai avem oare patriotism în România? Nimic mai greșit! Tricolorul e omniprezent. Găsești graffiti cu „Basarabia e România" pe toate șoselele din țară. La toate mișcările „patrioților” nu vedem decât populism, tricolor și declarații sforăitoare. Niciun apel la seriozitate, la datorie, la a face ceea ce trebuie făcut, la a ne apuca serios de treabă și a face lucrurile până la capăt. Spune-le cetățenilor că trebuie să se pună pe treabă, și sigur îi vor vota pe ceilalți. Afișează-te în costum popular, cu tricolor și poate te votează... 

E oare de mirare că exact acești „patrioți” nu numai că nu sprijină acțiunea de vaccinare, dar chiar militează foarte vocal împotriva ei? E o contradicţie logică în asta, și chiar dacă unor cititori li se pare evident, am să o detaliez. Sunt patriot, deci vreau binele țării și al cetățenilor. Vaccinarea e singura modalitate prin care eliminăm sau reducem semnificativ, decesele și spitalizările și eliminăm restricțiile cauzate și impuse de COVID. Decesele sunt dureroase, spitalizările la fel, acestea ca și restricțiile ne costă și foarte mulți bani. O economie schilodită de restricții duce la sărăcirea statului și a unor grupe mari de populație, și în cele din urmă a întregii națiuni. Pentru a evita toate acestea unică soluție disponibilă acum este vaccinarea! Dar „patrioții” noștri ce fac? Militează fervent împotriva vaccinării, împotriva restricțiilor. Deci pentru sărăcirea și slăbirea României!  Și nu voi pomeni aici despre „qui prodest" - cui folosește - o Românie slabă. Nu e cazul, un adevărat „patriot” ar trebui să vadă singur ca o Românie slabă nu poate fi decât în interesul unor vecini „bine” intenționați.

Dar destul cu „patrioții” organizați în partide. Ce facem cu ceilalți? cu cei care așteaptă să facă alții ce e greu, poate nu va fi nevoie și de aportul lor. Sau cu cei care nu doar ca așteaptă, dar sunt foarte vocali împotriva vaccinării?

Ce putem să facem? Le-am putea spune ca vaccinurile au fost deja testate de peste un miliard de oameni din întreaga lume. Și că sunt bine! Nu au cipuri! Voi cei care încă așteptați, acum ar fi momentul, nu e coadă, aveți timp! Pe cei care sunt vocal „anti” îi putem ruga frumos: Dacă nu vreți să vă aduceți contribuția la binele comun, sau dacă nu aveți curajul să vă vaccinați, măcar lăsați-ne pe noi să o facem și nu mai țipați pe toate canalele online să nu ne vaccinăm. Nu ne mai insultați că ne ducem la vaccin ca oile fără să gândim. Nu mai țipați că sunteți discriminați. Și nu ne cereți să vă plătim testele COVID. Vaccinul e gratuit şi oricine se poate vaccina. Noi ne vaccinam, de ce ar trebui să vă plătim testele pentru că voi nu vreți să vă vaccinați? E opțiunea voastra! Asumați-v-o!

Voi cei vocali împotrivă, lăsați-ne să facem ceea ce e de făcut poate reușim să ajungem acolo și fără voi! Nu vă cerem decât să stați liniștiți, poate nu vă observă nimeni.

* * * 

În Cehoslovacia (a existat doar câteva decenii în secolului 20 o țară numită Cehoslovacia), în 89, au avut și ei o „Revoluție de Catifea". Fără vărsare de sânge. Dar cei din strada au avut și ei curaj, au făcut pasul în față. Un student aflat în stradă i-a spus atunci unui reporter străin: „Dacă nu acum atunci când? Dacă nu noi atunci cine?”

Cred că vremurile de acum sunt de gravitate similară și ne cer la fel, să facem un pas în față, pentru noi, pentru ceilalți, pentru țară. Dacă nu noi atunci cine? Dacă nu acum atunci când? 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mhai Nai check icon
    Intai as zice ca nu mai exista cuvantu Patrie, ci doar patrie.
    Mai colea as zice doar ca liderii acestei patrii au invatat poporul ca daruirea, entuziasmul, lupta nu folosesc la nimic, rezultatul fiind foarte putin diferit de zero. Si-atunci de unde asteptarea?
    • Like 0
  • check icon
    Numai mie mi se pare că traducerea e incorectă?
    Corect cred că ar fi "Am fost chemați să ne sacrificăm CA națiune/țară".
    Să te sacrifici pentru țară pare a fi ceva bun.
    Să te sacrifici ca țară pare însă ceva rău...
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult