Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Am încercat să-l conving, dar...” Fratele ministrului Sănătății, și el de profesie medic, a plecat în Kuwait

Florian Bodog

Foto: gov.ro

Câți medici (mai) sunt în România? La această întrebare, oficialii români au răspunsuri aproximative și diferite. După ministrul Sănătății, Florian Bodog, în România „sunt mulți” medici, dar nu există o statistică exactă la Ministerul Sănătății în privința numărului lor. Marea problemă este însă „acoperirea” necesarului de medici: dacă majoritatea sunt concentrați în marile orașe sau în centrele universitare, zonele rurale sau mic-urbane duc o lipsă acută de personal medical.

Ministrul Sănătății a afirmat în timpul emisiunii „În fața ta” de la Digi24 că 12.000 de medici au plecat din țară. „România este confruntată cu o criză a medicilor și mai ales în orașele mici. În spitalele mici avem probleme pe anestezie și terapie intensivă. La 100 de kilometri de București sunt spitale care nu pot face linii de gardă”, a spus el. 

Fratele ministrului Sănătății a plecat în Kuwait

Bodog a povestit că inclusiv fratele său, care este medic, a plecat din țară și profesează în Kuwait. „Am încercat să-l conving, dar am vorbit cu el și acolo unde e are liniște pe relația cu colegii. Și mi-a dat cel mai banal exemplu: Dacă noaptea mi se întâmplă ceva cu un pacient, în jumătate de oră vin toți colegii”, a spus ministrul Sănătății.

Acesta a declarat că de la începutul anului viitor va exista o altă politică salarială, o lege a spitalelor și a asistenței medicale. Guvernul PSD speră ca prin aceste măsuri o parte dintre medicii plecați să se repatrieze.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • bluenavy check icon
    Cand singura motivatie de auto-perfectionare a unui medic (dar si a unui profesor sau functionar) este plicul cu bani care-i vine de la pacient, cand nu exista posibilitati reale de avansare, cand nu exista capacitatea de a castiga - ca bugetar - pe masura muncii depuse, cand altul ia laurii pentru efortul tau, cand munca in echipa interdisciplinara e pasare rara, daca nu inexistenta - la ce sa stea?
    Imaginati-va un restaurant unde se pun toate tips-urile la un loc si la urma sunt impartite la toti in mod egal: acela care face un extra efort sa fie dragut si eficient e demotivat rapid, iar cel puturos si nepasator este intarit in atitudinea sa.
    Atat timp cat pepiniera de calitate a Romaniei este in strainatate si nu acasa, in loc sa avem pretentii si sa ne pacalim singuri, poate ar fi mai bine sa crestem o coloana vertebrala si sa ne asumam, cu modestie, responsabilitatea adevarului.
    • Like 1
  • check icon
    Am citit articolul.
    Am recitit articolul!
    Am rerecitit articolul!
    Pe cuvânt că n-am priceput ce a vrut de la mine autorul: să-mi spună că oamenii pleacă unde le este mai bine?
    Sau că nu știe ministerul sănătății să citească o statistică?
    Sau că un anumit frate de anumit ministru a plecat unde se plătește cel mai bine?
    Stimată Raluca Ion, aș dori explicații: aștept provincia.
    • Like 1
  • Vasile check icon
    Păi dacă nici fratele lui nu are încredere în el, noi ce să mai zicem? Înafară de majorarea salariilor, a mai fost luată vreo măsură pentru îmbunătățirea asistenței medicale?
    • Like 0
  • Casargoz check icon
    Nu e vorba numai de politica salariala.
    E mult mai complicat de atat. Nu tine nici macar de PSD. Problemele sunt structurale.
    Paranoia. Mega justitie...
    Adica acea justitie care nu judeca 1 individ. Ci vine la pachet cu 30. :)
    E mult mai complicat de atat. In Kuweit nu umbla camilele cu covrigi in coada, dar macar se simte omul protejat...
    NU are legatura cu salariile. Asta nu inteleg cei din psd.
    • Like 0
  • Anon check icon
    Aha, si scapam de numirile politice de directori? De sistemul de relatii/pile/spagi, inclusiv in mediul universitar? Incepe lucrul la infrastructura din zonele rurale, cumva? Salariul e una, dar mai sunt si alte aspecte care tin de calitatea vietii.
    • Like 2


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult