Foto Instagram
La 14 ani, Marius Moga compunea piese pentru 10 trupe din Alba, însă primii bani „serioși” a început să îi câștige la scurt timp după ce, la 18 ani, s-a mutat în București și a început să colaboreze cu un studio de înregistrări.
Inițial părinții lui au fost sceptici cu privire la viitorul fiului lor în muzică și îi puneau mereu aceeași întrebare: „Bine, bine, București - București, muzică - muzică, dar care e planul B?” Mama sa, pe de altă parte, l-a îndemnat să termine studiile la Facultatea Sociologie, unde fusese admis și să își ia licența înainte de a se dedica exclusiv muzicii. Astfel, Moga compunea în București, mergea la seminarii în Alba, învăța pe drum și noaptea, și se prezenta la examene. Deși sociologia l-a ajutat, nu se vedea practicând această profesie.
Când i-a anunțat pe părinți că ar vrea să plece la București pentru a compune, tatăl său i-a răspuns cu întrebarea: „Și de unde știi că tocmai tu o să reușești?” Deși bine intenționați, multe familii au dubii cu privire la succesul copiilor lor care vor să urmeze cariere în domeniul artistic, vede Moga.
„Atunci tata mi-a dat o lecție (...): Dacă o ții așa zece ani, abia atunci poți să o numești carieră”
Totuși, Marius Moga a avut încredere în visul său și a plecat la București, determinat să demonstreze contrariul. Primul său succes nu a întârziat să apară: piesa „Ți-am promis”, cunoscută și sub numele de „N-am bani de bilet”, interpretată de Accent, a ajuns rapid pe radiourile din toată țara.
„Știi vorba aia - norocul ți-l mai și faci. Tatăl meu a fost foarte dur când i-am zis că vreau să mă mut în București și am găsit un studio care ar avea nevoie de mine. M-a pus așa foarte serios să aleg... Nu aveam cum să mă întorc cu coada între picioare, cu alte cuvinte. Atunci am plecat, am muncit, cred că nu a trecut mai mult de un an și am reușit să intru pe radio exact cu piesa „Ți-am promis”, popular cunoscută sub forma de „N-am bani de bilet”, Accent. Și tata era foarte supărat pe mine că am plecat, pentru că am trecut peste cuvântul lui, cum ar veni. Mi-am luat ghiozdanul și am plecat eu la București. Dar nouă luni mai târziu l-am sunat să-l întreb: E, cum e? Că uite, am piesă pe toate radiourile.
Atunci tata mi-a dat o lecție. Pe moment n-am crezut că era o lecție. Mi-a zis așa: Măi, cu o piesă nu se face primăvară. O să o uite oamenii în șase luni. Dacă o ții așa zece ani, abia atunci poți să o numești carieră. În timp mi-am dat seama că are dreptate, pentru că următoarele piese pe care le-am făcut după piesa asta au fost cele mai grele din viața mea. Cel mai greu să compui ceva este după ce ai reușit să ai un succes și să fii pe radio. Întrebarea era: Dar piesa asta pe care o fac acum e mai bună ca aia sau e mai rea? O să fie la fel, o să fie difuzată, sau o să fie aruncată într-un colț? Și te marchează treaba asta”, a mărturisit Marius Moga, care a observat că sunt mulți artiști care trec asemenea stări.
„După ce ai un number one, este foarte greu să îți revii. Trebuie doar să compui și să lansezi. Nu prea suntem noi cei care decid dacă o piesă muzicală prinde sau nu, ci e publicul. De aia trebuie să compui și să le lansezi”, a explicat Moga.
Întrebat câte piese compuse de el „rămân în sertar” - nu ajung să fie lansate din diverse motive -, artistul a explicat că acesta este un lucru care se întâmplă tuturor producătorilor muzicali.
„Research-ul meu m-a dus către concluzia că toți producătorii au (piese la sertar - n.n.), chiar și la casele cele mai mari, ..Rata de succes jonglează în jurul cifrei de 10%. Poate 20%, dacă ai un an în care ești super inspirat. Nu ai cum să depășești asta”, spune el.
„Trucul” folosit de Moga
Pentru Moga să compună este ceva de a fi „in the flow”. „E un flux de energie creativă care este peste tot și tu trebuie să îl culegi din aer. Câteodată nu trebuie să faci nimic. Câteodată ies pe balcon după ce m-am chinuit patru ore să scriu niște versuri și niște linii melodice și vad oamenii pe stradă și îmi imaginez - ce treabă ar avea ei cu piesa asta. Nu le-ar schimba viața cu nimic. Și mă întorc și șterg tot și în două minute compun ceva care e mult mai valoros decât ce am făcut în cele patru ore. E o chestiune de a fi într-un flux”, spune Moga.
Considerat unul dintre cei mai prolifici compozitori români, Moga a mărturisit că, încă de când compunea muzică în sufrageria părinților săi, în Alba, a folosit „un truc”, pe care de altfel l-a împărtășit și altor muzicieni. El a explicat faptul că, pentru a crea muzică de succes, un compozitor trebuie să compună pentru publicul larg, nu doar pentru sine. Folosind ingineria inversă, Moga spune că își imaginează că piesa la care lucrează este deja un hit cântat de mulțimi de oameni, și apoi își ajustează creația pentru a atinge respectivul rezultat.
„Trucul e că nu faci muzică pentru tine. Dacă o făceai pentru tine, stăteai frumos în pădure, îți compuneai muzica și o ascultai. Tu vrei să faci muzica pentru ceilalți, vrei să faci muzica să fie un vehicul pentru emoțiile celorlalți. Și atunci eu folosesc ingineria inversă - reverse engineering. Îmi imaginez ok, sunt 50.000 de oameni adunați într-o piață, în Brașov, unde vreți voi, și deja piesa asta la care lucrez azi e mega hit și toată lumea o cântă. De ce o cântă toată lumea? Ce am făcut bine în trecut, ca să ajung în punctul ăla în care o piață întreagă, când melodia ajunge la refren și zice artistul: acum voi! Și oamenii își lasă micii și berea și încep toți să cânte refrenul. În imaginația mea din viitor trebuie să aud melodia cântată de oamenii aia. Și după ce am ajuns la concluzia că știu emoția și știu ce și-ar dori așa public larg să audă, mă întorc la piesă și îmi dau seama cum să ajung la rezultatul respectiv. E bine să proiectezi unde vrei să ajungi cu creația ta”, a povestit Marius Moga la emisiunea „În fața ta”.
„Mi-ai schimbat viața cu cartea asta””
Ce este un dom geodezic și de ce te întreb eu asta? a fost întrebat Moga.
„Un dom geodezic este o construcție, o semisferă, sunt construcții de case sau chiar și de clădiri de instituții sub forma asta. Tatăl meu la un moment dat, în urma unui cadou, o carte despre feng shui, i-am făcut-o cadou acum mulți ani, și m-a sunat la vreo două-trei săptămâni și mi-a zis: „Măi, mi-ai schimbat viața cu cartea asta!. O să vindem apartamentul în care ați crescut și o să ne facem o casă geodezică.” Zic: „O, nu cred că asta am stârnit în tine”. „Ba da, zice. Trebuie să mă armonizez cu maică-ta și mai bine și dacă nu mai avem colțuri, ne armonizăm și mai bine. Și a construit un dublu dom geodezic. Casa piticilor, îi zic eu, arată ca o căsuță din povești și mereu se laudă că aici nu se vorbește pe la colțuri, că nu avem”, a povestit Moga.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Oare de ce Mozart avea succes de mic copil, atât la compoziție cât și la interpretare, în timp ce Salieri, considerat mare muzician al vremii, nu reușea să emoționeze pe nimeni, muzica lui fiind dată uitării? La Mozart era o întreagă magie, linie melodică, armonie perfectă care umple sufletul de încântare. Asta nu se poate fabrica, e talent pur.
De văzut filmul “Amadeus” în regia lui Miloš Forman, din 1984, ca să înțelegeți diferența dintre un muzician lipsit de raza divină a creației și un titan care a fermecat întreaga omenire și care continuă, după 250 de ani să seteze nivelul de exigență muzicală.