Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„Azi voi preda substantivul și mă aștept ca toți copiii să învețe”. Cum este posibilă o astfel de mentalitate în rândul profesorilor, în 2020?

Copil ridicand mana la scoala

Foto: Inquam Photos

Dezideratul unor profesori români este acela de a termina serviciul mai repede și de a nu întâmpina nicio provocare. Adică ei își doresc sa se trezească în fiecare dimineața din viața lor, să meargă la serviciu și lucrurile să se întâmple așa cum vor și își imaginează ei. În învățământ, cu copiii.

Din ce moment activitățile intelectuale sunt considerate a fi superficiale? Cum poți să-ți imaginezi și să persiști în ideea de control cu asemenea meserie aleasă de bunăvoie și nesilit de nimeni?

“Azi îi voi învăța pe copii substantivul și mă aștept ca toți copiii să învețe. Punct.

Mâine vreau să-i învăț ceva ce nu este în programa pentru ca am o înțelegere cu profesoara din gimnaziu și îmi va lua clasa dacă și doar dacă ii dau elita pe banda, altfel nu. De ani de zile lucrez cu copiii peste programa, eu nu mă încurc cu noțiunile acestea ridicole, eu fac olimpici pe bandă rulantă. Mie îmi ia clasa profa X, lucram împreuna de ani de zile.”

Acestea sunt declarații ale unor “colegi”, nu din școala mea, în cadrul studiului de caz pe care îl desfășor de 3 luni încoace.

Cum e posibil așa ceva în 2020? Când se va termina acest tip de corupție care întinează viitorul nostru al tuturor?

Cum poți sa te numești profesor și să-ți imaginezi ca meseria ta este una ușoară, omogenă și predefinită? Cum poți face tu înțelegeri de tip monopol cu alți profesori? „Așa se procedează de ani de zile!”

Dragi colegi, meseria noastră este una complexă, greu de abordat zilnic și incredibil de flexibilă. 

Dacă nu poți ține pasul, cere ajutor, uita-te la cei care pot și îmbunătățește-ți stilul, reorganizează-ti valorile, gândește-te că ai un imens impact asupra multor copii care vor crește în curând, vor deveni adulți, vor face în viața lor ceea ce au văzut la tine.

Mâine vom trăi o alta zi în care vom putea schimba ceva!

P.S. Dacă ești profesor și te deranjează acest articol, ai o problema profesională gravă, ai musai nevoie de contact cu colegi care știu să-și facă meseria.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Petru check icon
    Ce nu inteleg eu (nu sunt profesor) de ce majoritatea romanilor au fost de acord cu antrenamentele foarte dure ale sportivilor de elita ai tarii
    si nu sunt de acord cu antrenamentele facute la matematica, fizica, chimie. Fie nu stiau ce viata au dus in copilarie marii nostri gimnasti/e, atleti/e, tenismeni/e fie li se pare ca suprasolicitarea fizica poate fi permisa iar suprasolicitarea intelectuala ar dauna copilului. Sau permitem suprasolicitarea fizica (antrenamente foarte dure) deoarece aceste aduc multi bani mai tarziu spre deosebire de suprasolicitarea intelectuala (matematica, fizica, chimie) care poate aduce doar o satisfactie morala si pregatire pentru o meserie nu prea banoasa (profesor, inginer, etc)
    • Like 3
    • @ Petru
      Delia MC Delia MC check icon
      Sportivul, ca și elevul supradotat este talentat și rezistent. Și are un scop măreț. Ce-ar fi ca TOȚI tinerii/ oamenii să fie supuși la antrenamente dure deși nu sunt făcuți așa de mama natură?
      Suprasolicitarea copilului e o încălcare a celor mai elementare reguli de igienă mentală: copilul poate fi atent pentru scurt timp, bine, capacitatea crește cu vârsta, are nevoie de somn, mișcare. N-o spun eu ci psihologia copilului, cea pe care toți profesorii fabricanți de elite și părinții o uită.
      • Like 3
  • Pe motive închipuite de discriminare, în legea învățământului nu există clase de excelență, învățământul vârfurilor, al elitelor.
    Realitatea arată că discriminarea se produce informal, prin selecția pe bază de note, medii, examene, relații și tot felul de „inginerii”, începând cu învățământul primar, ce-i drept mai timid și mai ilegal aici, continuând cu ciclul gimnazial și exacerbat în ciclul liceal.
    Includerea rezultatelor la olimpiade în criteriile de performanță ale dascălilor a generat o întreagă industrie paralelă cu și împotriva legii educației, concentrarea celor mai potente resurse umane și financiare la câteva școli „de top” în fiecare urbe mai răsărită, iar restul școlilor revenindu-le rolul de paria, de fabrici de rebuturi educaționale.
    Cred că legea educației ar trebui să definească atât o filieră majoritară pentru învățământ formativ, de masă cât și o filieră minoritară, de învățământ al elitelor, bazat pe criterii științifice de selecție și pe liberul consimțământ al elevului/părintelui.
    • Like 4
    • @ Voicu Nicolae
      Aveti dreptate, de asemenea in clasa "medie" adica unde sunt "de-a valma" copii supradotati, copii cu dezvoltare medie si copii cu dezvoltare mai lenta ( care nu au sprijin din partea familiei -din diverse motive- sau au nevoi speciale se produce o multipla "discriminare negativa": cei dotati nu se pot dezvolta, cei de nivel mediu au lacune, pentru ca uneori nu inteleg ce li se preda, iar cei fara un sprijin familial in invatare se "pierd". Programa este asa de incarcata ca nu mai permite de multe ori consolidarea cunostintelor, remedierea deficientelor, corectarea temelor de casa, ascultarea la tabla -cu o frecventa satisfacatoare.
      • Like 1
  • Dorin check icon
    Adevărat,chiar dacă o grămadă de specimene care se consideră dascăli în învățământul românesc vor sări că arși.
    • Like 0
  • Situatia pe care o descrieti este intr-adevar grava. E prima oara cand aud de asa ceva - sa se lucreze la clasa fortat peste programa pentru a preda mai apoi clasa profesorului X. Olimpiadele sunt ceva optional. Parintii copiilor de la acea clasa ce spun? Sunt cu totii de acord sa se lucreze asa?
    • Like 3
    • @ Jonn Jonzz
      Ohooo...si-nca cum , caci fudulia de a-ti vedea copilul in clasa unui profesor care "da " olimpici e atit de mare, incit isi cauta rude sau prieteni dispusi sa-l accepte-n spatiu pe respectivul copil numai ptr. a putea fi inscris la acel profesor !
      • Like 4
    • @ Popescu Gabriela
      Pai atunci nu mai stiu in ce masura e vina profesorilor, daca parintii vor chestia asta. Exista la anumite licee clase de olimpici, unde intra elevi care au deja rezultate la olimpiade nationale si care evident vor genul asta de pregatire. Si parintii si elevii stiu chestia asta si accepta benevol un program ceva mai greu de lucru. Nu e pentru toti, nu sunt toti obligati sa treaca prin asta. Daca exista astfel de clase dedicate si in scoli generale (si, din nou, genul asta de pregatire se face de comun acord), asta nu mi se pare neaparat o problema. Evident nu toate clasele pot fi asa, astea ar trebui sa reprezinte exceptia, nu regula.
      • Like 3
    • @ Jonn Jonzz
      Parerist check icon
      E vina profesorilor ... 51% :D Profesorii sunt responsabili de ce se intampla in clasa, nu parintii. La fel cum nu parintii sunt responsabili nici ce se intampla in sala de operatie, nu? Nu vezi mamicile dand sfaturi doctorului despre cum se scot polipii, nu? Sau poate vezi, cu atatatea tutoriale pe iutub, insa nu cred ca vreun doctor sanatos la cap le ia in serios.
      Substantivul se preda (cred) in clasa a 4-a. La varsta respectiva nu exista "elevii accepta benevol" nimic, decat eventual daca sunt viitori politisti sau jurnalisti, si au 19 ani.
      • Like 1
    • @ Parerist
      Nu, dar poti sa vezi mamici insistand pe la sedinte sa se dea mai multe teme, sa se faca mai mult la clasa, sa se, sa se...
      Sau pe grupuri de whatsapp. Asa ca si parintii pot avea contributia lor. Daca presiunea e destul de mare ce faci, ca prof? Nu sugerez ca raspunsul ar fi usor, din contra.
      La clasa a 4-a probabil nu se pune problema ca elevii sa ia vreo decizie (desi poti sa discuti cu prichindelu' daca vrea sa incerce sa faca mai mult, poate ce se face la clasa i se pare prea simplu etc.), dar parintii pot interveni.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Parerist check icon
      Cu mamici asa destepte nu stiu la ce ne mai trebuie scoala, profesori, pedagogie, programa....
      • Like 4
    • @ Parerist
      Nu, astea sunt deja depasite. Avem vioara, chitara, balet, inot, hochei, karate, 3 limbi straine si evident prega de olimpiade. Toate simultan, daca se poate.
      Punand gluma deoparte, nu stiu exact care e situatia in cazul pe care il studiaza doamna Chiru. Poate foarte bine sa fie o exagerare a invatatoarei respective, fara vreo legatura cu parintii.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Delia MC Delia MC check icon
      De obicei este o complicitate intre părinți si profesori. Profii forjează, părinții acceptă. Am întâlnit și părinți realiști dar majoritatea sunt afectați de " complexul geniului ": ar vrea ca odrasla să fie un mic Einstein..evident ca nu-i. Ar vrea să se laude: copilul meu e cel mai cel, mănâncă matematică pe pâine la micul dejun, etc.
      • Like 0
  • Voi incepe folosind clasica formula : PE VREMEA MEAAAA....asa-i : pe vremea scolarizarii mele invatatorul sau profesorul se asigura ca TOTI copiii din clasa au inteles ce-a predat el si a Avea Meditator era de rusine : insemna ca esti gramada , dar incetul cu incetul ideea s-a-ncetatenit si chiar profesorii deveneau meditatorii copiilor pe care n-au "avut timp " sa-i invente-n orele de clasa ! apoi , tot din Instaurarea Lenei de gindire a aparut si cumparatul comentariilor ....oauuu, dar doar sa fi indraznit sa te prezinti in clasa cu un comentariu care nu-ti apartinea era de rusinea tuturor si acum ne / va mai mirati de ce tinerii si copiii sunt incapabili sa inteleaga si sa exprime ce citesc ? vai noua : ce s-a semanat aceea se culege acum !
    • Like 6
    • @ Popescu Gabriela
      Pe vremea mea (dar asta o fost tare de mult avan in vedere ca am terminat liceul in 1972 - o tempora!), eram la liceu 43 in clasa (de real- un fel de mate fizica de azi), profesorii faceau pe langa orele de clasa si consultatii (gratuite saptamanale) cu cei care intampinau "greutati" la materia respectiva. Doi dintre fostii mei colegi de clasa, care au ramas la un moment dat corigenti la matematica au recuperat in asa masura - cu sprijinul profesoare noastre- incat au facut apoi facultatea de matematica (fiind apoi profesori de liceu -dintre cei foarte buni pentru ca au inteles pe pielea lor ce inseamna sa nu intelegi), iar altul informatica si este profesor universitar in Australia. Oricum din cei 43, in prima sesiune de admitere in facultate (in conditiile in care locurile erau putine, examenele de admitere se tineau concomitent in toata tara, iar concurenta la examenele de admitere era in 2 si peste 100 pe un loc in functie de specialitatea dorita, cu o medie de 5-8 pe loc) 37 au reusit "din prima", in anul urmator au mai reusit 3, iar 3 au ales cariere cu studii postliceale: asistent medical, tehnician electronist. Am colegi de clasa medici, ingineri, filologi, juristi, chimisti, ingineri, arhitecti, diplomati, economisti. Mentionez ca pe atunci nu prea se obisnuia sa faci "meditatii". Eu de exemplu nu am fost decat la orele de pregatire suplimentare de la scoala (matematica si romana pentru bac) si la o pregatire de duminica gratuite (cate 2 ore tinuta de cadre didactice universitare de la facultatea de chimie, care erau un fel de lectii de sinteza). Am reusit la admitere a doua pe lista cu media 9,60 (prima admisa a avut media 9,66) in urma unui examen de adimtere cu 3 probe scrise (chimie, fizica si matematica) si o proba oral in fat unei comisii de 3 examinatori (chimie) in conditiile in care subiectele de admite erau redate in programele de admitele de nivelul : Chimie organica. 1 Generalitati. 2. Hidrocarburi. 2 Derivati halogenati u.s.w., iar subiecte de adimtere nu prea semanau cu titlurile de lectii din manuale (oricum veneau in plic sigilat de la minister) si partea teoretica era de obicei un subiect in care trebuia sa utilizezi cunostinte din mai multe lectii (capitole ), iar problemele aveau un grad de dificultate pe care astazi (cel putin cele pentru probele de bacaluareat nu prea il mai au, in plus rezultatele unei etape, erau date in prolema sau etapa urmatoare). Dar pe atunci numarul de locuri la facultate era foarte redus fate de cel de la licee, la scoala ni se spunea liceul nu e obligatoriu, daca nu vrei sa inveti poti merge sa inveti o meserie. Ce e adevarat aveam scoala 6 zile pe saptaman, deci nu era presiune a asa de mare pe elev sa stea un numar mare de ore la scoala ( in clasele primare 4 ore zilnic, in scoala generala 5 si in liceu 6 ).
      • Like 2
  • Cred ca de foarte multa vreme o atitudine ca a dvs.este o"rara avis".Atata timp cat promovarea in invatamant nu se face pe criterii de profesionalism,cat se accepta profesori care iau note de 2,3, la examene, doar argumentand ca acesta a fost nivelul concurentilor si aveau nevoie de un numar de.... profesori .Nu mai exista in ziua de azi acel "devotament" pe care il gaseai in trecut la unii profesori, multi din ei astazi pensionari.Si in invatamant ca si in alte domenii totul se rezuma la munca putina,salarii mari.
    • Like 2
    • @ Rodica Isop
      Gnd la gind, doamna....gind la gind !
      • Like 0
    • @ Rodica Isop
      Corina check icon
      În material se vorbește de un profesor cu rezultate excelente, deci și cu pregătire științifică și didactică foarte bună. Alte lucruri i se reproșează.
      • Like 1


Îți recomandăm

Silvia Demeter

Acel grajd avea să capete, în doi ani, o nouă funcțiune - living, dining și bucătărie în ceea ce avea să devină, prin măiestria arhitectei, reședința de vară a Prințului Charles. Totul cu un mesaj – păstrarea tradiției, salvarea patrimoniului arhitectural din zonele rurale ale României. Foto opiniatimisoarei.ro

Citește mai mult

Testare Covid-19

„Toată lumea așteaptă ca rezultatul să fie pozitiv sau negativ. În biologia moleculară, rezultatul este detectabil/ nedetectabil. Negativ sau pozitiv se pot asocia altor tipuri de teste, dar nu acestor tipuri de teste”, explică dr. Andreea Alexandru, director medical, divizia de laboratoare Regina Maria.

Citește mai mult

Navigând împreună spre viitor

„M-a luat așa, ca pe șah, m-a aranjat, deci eu nu gândeam în perioada aia. De fapt, când primești vestea asta, tu... ești pur și simplu... te oprești în timp și ai în față un hău și nu știi unde să pornești”. Aceasta este mărturia Lilianei, a cărei poveste impresionantă vă invit să o descoperiți.

Citește mai mult