Foto: Inquam Photos
Dezideratul unor profesori români este acela de a termina serviciul mai repede și de a nu întâmpina nicio provocare. Adică ei își doresc sa se trezească în fiecare dimineața din viața lor, să meargă la serviciu și lucrurile să se întâmple așa cum vor și își imaginează ei. În învățământ, cu copiii.
Din ce moment activitățile intelectuale sunt considerate a fi superficiale? Cum poți să-ți imaginezi și să persiști în ideea de control cu asemenea meserie aleasă de bunăvoie și nesilit de nimeni?
“Azi îi voi învăța pe copii substantivul și mă aștept ca toți copiii să învețe. Punct.
Mâine vreau să-i învăț ceva ce nu este în programa pentru ca am o înțelegere cu profesoara din gimnaziu și îmi va lua clasa dacă și doar dacă ii dau elita pe banda, altfel nu. De ani de zile lucrez cu copiii peste programa, eu nu mă încurc cu noțiunile acestea ridicole, eu fac olimpici pe bandă rulantă. Mie îmi ia clasa profa X, lucram împreuna de ani de zile.”
Acestea sunt declarații ale unor “colegi”, nu din școala mea, în cadrul studiului de caz pe care îl desfășor de 3 luni încoace.
Cum e posibil așa ceva în 2020? Când se va termina acest tip de corupție care întinează viitorul nostru al tuturor?
Cum poți sa te numești profesor și să-ți imaginezi ca meseria ta este una ușoară, omogenă și predefinită? Cum poți face tu înțelegeri de tip monopol cu alți profesori? „Așa se procedează de ani de zile!”
Dragi colegi, meseria noastră este una complexă, greu de abordat zilnic și incredibil de flexibilă.
Dacă nu poți ține pasul, cere ajutor, uita-te la cei care pot și îmbunătățește-ți stilul, reorganizează-ti valorile, gândește-te că ai un imens impact asupra multor copii care vor crește în curând, vor deveni adulți, vor face în viața lor ceea ce au văzut la tine.
Mâine vom trăi o alta zi în care vom putea schimba ceva!
P.S. Dacă ești profesor și te deranjează acest articol, ai o problema profesională gravă, ai musai nevoie de contact cu colegi care știu să-și facă meseria.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
si nu sunt de acord cu antrenamentele facute la matematica, fizica, chimie. Fie nu stiau ce viata au dus in copilarie marii nostri gimnasti/e, atleti/e, tenismeni/e fie li se pare ca suprasolicitarea fizica poate fi permisa iar suprasolicitarea intelectuala ar dauna copilului. Sau permitem suprasolicitarea fizica (antrenamente foarte dure) deoarece aceste aduc multi bani mai tarziu spre deosebire de suprasolicitarea intelectuala (matematica, fizica, chimie) care poate aduce doar o satisfactie morala si pregatire pentru o meserie nu prea banoasa (profesor, inginer, etc)
Suprasolicitarea copilului e o încălcare a celor mai elementare reguli de igienă mentală: copilul poate fi atent pentru scurt timp, bine, capacitatea crește cu vârsta, are nevoie de somn, mișcare. N-o spun eu ci psihologia copilului, cea pe care toți profesorii fabricanți de elite și părinții o uită.
Realitatea arată că discriminarea se produce informal, prin selecția pe bază de note, medii, examene, relații și tot felul de „inginerii”, începând cu învățământul primar, ce-i drept mai timid și mai ilegal aici, continuând cu ciclul gimnazial și exacerbat în ciclul liceal.
Includerea rezultatelor la olimpiade în criteriile de performanță ale dascălilor a generat o întreagă industrie paralelă cu și împotriva legii educației, concentrarea celor mai potente resurse umane și financiare la câteva școli „de top” în fiecare urbe mai răsărită, iar restul școlilor revenindu-le rolul de paria, de fabrici de rebuturi educaționale.
Cred că legea educației ar trebui să definească atât o filieră majoritară pentru învățământ formativ, de masă cât și o filieră minoritară, de învățământ al elitelor, bazat pe criterii științifice de selecție și pe liberul consimțământ al elevului/părintelui.
Substantivul se preda (cred) in clasa a 4-a. La varsta respectiva nu exista "elevii accepta benevol" nimic, decat eventual daca sunt viitori politisti sau jurnalisti, si au 19 ani.
Sau pe grupuri de whatsapp. Asa ca si parintii pot avea contributia lor. Daca presiunea e destul de mare ce faci, ca prof? Nu sugerez ca raspunsul ar fi usor, din contra.
La clasa a 4-a probabil nu se pune problema ca elevii sa ia vreo decizie (desi poti sa discuti cu prichindelu' daca vrea sa incerce sa faca mai mult, poate ce se face la clasa i se pare prea simplu etc.), dar parintii pot interveni.
Punand gluma deoparte, nu stiu exact care e situatia in cazul pe care il studiaza doamna Chiru. Poate foarte bine sa fie o exagerare a invatatoarei respective, fara vreo legatura cu parintii.