foto: Ryhor Bruyeu / Alamy / Alamy / Profimedia
Astăzi o doamnă asistentă a venit să îmi facă o injecție. Între noi există atât simpatie și admirație reciprocă, cât și o prietenie, în limitele timpului disponibil.
După ce am primit tratamentul, ne-am așezat puțin la povești despre politică, despre zilele pe care le trăim, despre viitorul României. Din vorbă în vorbă, după ce ne-am spus fiecare părerea sinceră despre cum a ajuns România în fundătura asta, a început să îmi spună o poveste, pe care v-o spun și vouă, pentru că face parte din istoria pe care nu am cunoscut-o destul sau am uitat-o.
- Mi-a povestit mama ce rău era când au venit rușii. Ea era o copilă pe-atunci, locuia într-un sat din județul Neamț. Bunicii aveau șase fete și doi băieți și auziseră că rușii umblă după fete, să le violeze. A săpat bunicul o groapă în pământ, în grădină și i-a mascat intrarea printr-o glugă de coceni pusă chiar deasupra. Acolo și-a ascuns cele șase fete de frica rușilor și le ducea mâncare și cele de trebuință pe furiș. Mama și cele cinci surori ale ei au trăit sub pământ cât au stat rușii în sat.
La un moment dat, a venit un grup de ruși și în curtea lor. Căutau fete, așa cum deja se dusese vorba și au răscolit peste tot. Nu au dat de culcușul de sub pământ, însă l-au întrebat pe bunicul: „Nu ai fete?” Cu inima strânsă de frică a răspuns: „Nu am! Am doar acești doi băieți!” Au plecat rușii și abia atunci mama și surorile ei au ieșit la lumină din groapă, unde le ascunsese bunicul de frica rușilor. Câteva săptămâni au locuit sub pământ...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.