„Când are multe sarcini de îndeplinit, fie și mici, creierul obosește”. Ghid de supraviețuire pentru părinții care lucrează de acasă și după terminarea stării de alertă

Foto: Getty Images

Durează doar câteva minute să pui o mașină la spălat, puțin peste un sfert de ceas să iei copilul de la școală, că e aproape, un strop de timp să îi încălzești mâncarea, doar un pic să-l ajuți la un exercițiu la mate și ceva mai mult, ei bine, să îl convingi să se ducă la somnul de după-amiază. Însumate toate nici n-ar ajunge la timpul pe care l-ai pierde într-o zi dus-întors până la job, în traficul din București… La toate acestea se adaugă micile situații neprevăzute care apar zilnic la job pe lângă sarcinile importante pe care le ai de făcut - doar un mail de dat, doar o mică ședință pe care cineva simte nevoia să o convoace, încă ceva urgent care a apărut - ceva mic, se înțelege, nu vreo operație pe creier. Și apoi întoarce-te, desigur, să lucrezi liniștit la proiectul tău - bine, s-ar mai putea să fie de dat niște telefoane, pe lângă, dar acelea nu durează mult…

Nici acasă, nici la serviciu multitasking-ul nu funcționează, avertizează tot mai mulți specialiști în sănătate mintală. În ciuda aparentei stări de confort pe care o aduce munca de acasă, aceasta combină două elemente care au și separat efecte copleșitoare - multitasking-ul de la job și multitasking-ul din familie. Deși starea de alertă s-a terminat, mulți angajați sau oameni cu profesii liberale continuă și astăzi să lucreze de acasă.

„Inițial a părut un lucru bun - suntem acasă, nu mai stăm în trafic, nu mai pierdem atât de mult timp cu alte activități”, spune Madeleine Negoiță (foto), psihoterapeut la clinica Oana Nicolau, parte a Rețelei de Sănătate Regina Maria. În scurt timp, au început să se vadă însă și dezavantajele.

„Am câștigat, chipurile, un timp de o oră, pe care nu l-am mai petrecut în trafic, dar pare că la sfârșitul zilei este un haos”

„Fiecare din noi, în viața personală, avem mai multe roluri: suntem și părinți, și persoane care au grijă de locuință, și profesioniști, și parteneri de cuplu. Aceste roluri au început să se amestece: stau casă și lucrez, mai pun o mașină la spălat, mai pregătesc ceva de mâncare, mai trimit două mailuri, mai văd ce face și copilul, îl mai ajut la teme. Atât mamele, cât și tații au fost într-o permanentă solicitare și amestecare a rolurilor. Înainte, eram la birou, aveam starea de spirit necesară pentru job. Apoi mergeam către casă, aveam un timp de detensionare, intram într-un supermarket, deja intram în starea de spirit pentru lucruri de făcut acasă”, spune Madeleine Negoiță. Lucrând de acasă, mulți au început să simtă că nu mai au aceeași eficiență și că, paradoxal, deși sunt pe teritoriul lor nu mai pot avea control asupra situațiilor.

Există multe studii care arată cum creierul nostru percepe drept sarcină de făcut orice se află în raza noastră de acțiune, în orizontul nostru apropiat

„Având foarte multe lucruri de făcut pe parcursul unei zile, creierul nostru obosește. Lucrez și trimit mailuri și îmi aduc aminte că am uitat să scot rufele din mașină. Mâncarea s-a ars, că nu s-a terminat call-ul, am dat rasol și aici. Aoleu, am uitat să iau copilul de la grădiniță! Vai, câinele e neplimbat…Și astfel ajung într-o stare de epuizare, că toate au fost amestecate și nu am fost eficientă în nimic. Am câștigat, chipurile, un timp de o oră, pe care nu l-am mai petrecut în trafic, dar pare că la sfârșitul zilei este un haos”, arată psihoterapeutul.

Unii au tendința să se blameze, iar stării de presiune deja resimțite i se adaugă vinovăția și scăderea stimei față de sine. În realitate, motivul pentru care se ajunge în această situație, are legătură cu felul în care suntem construiți.

„Există multe studii care arată cum creierul nostru percepe drept sarcină de făcut orice se află în raza noastră de acțiune, în orizontul nostru apropiat. Sunt la laptop, la biroul pe care mi l-am pus în dormitor. Dar poate patul este nefăcut și pe un scaun sunt niște haine, iar în colț stau aruncate niște jucării. Sunt la job, dar stau în niște pantaloni de casă, nu mi-am pus ceasul pe mână, nu m-am dat cu parfum, nu mi-am aranjat părul. Și, automat, creierul va percepe aceste lucruri ca taskuri de făcut și va apărea o oboseală mentală. Unii dintre noi vor avea chiar impulsul să pună lucrurile în ordine și vor întârzia ce au de făcut la job”.

Cum să-ți organizezei spațiul și programul atunci când lucrezi de acasă

În secțiunea Prevenție a Habits by Republica, realizată cu susținerea Rețelei de Sănătate Regina Maria, vorbim despre cum să cultivăm obiceiurile sănătoase și cum să renunțăm sau cum să le gestionăm pe cele care ne fac rău. Psihoterapeutul Madeleine Negoiță le recomandă celor care continuă să lucreze de acasă o strategie, prin care să restabilească granițele, să își dea timp pentru îndeplinirea fiecărui rol, dar să își și satisfacă mici plăceri zilnice.

• Amenajează-ți un spațiu, pe cât posibil, separat în care să lucrezi, iar dacă nu ai cum să te izolezi într-o cameră a ta să folosești niște căști care să atenueze zgomotul de fundal și să îți permită să te concentrezi.
• Intră în starea de job: „Înainte de a începe să lucrez, îmi aranjez spațiul de lucru. Îmi aduc pe birou un pahar de apă, o ceașcă de cafea, o agendă, un pix, orice mă duce cu gândul la serviciu. Nu stau în hainele de casă, îmi pun ceasul la mână, mă dau cu un strop de parfum”, spune Madeleine Negoiță.
• Structurează-ți programul. „Recomand o împărțire a zilei pe momente, în funcție de specificul jobului și al vieții de familie. În primele ore te ocupi de serviciu, apoi iei o pauză pentru treburile casnice, îți dai timp să te joci cu copilul, apoi revin la job”, explică psihoterapeutul.
• În fiecare zi, trebuie să îți rezervi în program pauze pentru mici plăceri. „Pot să mă plimb 5 minute, pot să zapez ceva, spot să port o discuție cu cineva care mă binedispune, să-mi aprins o lumânare parfumată, să fac un duș scurt să mă revigorez în mijlocul zilei, că tot lucrez de acasă și am acest lux”, spune Madeleine Negoiță.
• Menține o rutină de exerciții fizice, chiar dacă acest lucru înseamnă o simplă plimbare în aer liber.
• Încearcă să mergi la job măcar o zi pe săptămână, ca să schimbi peisajul. „S-ar putea ca, după ce am stat 2 ani acasă, să îmi ia 2 ore să mă pregătesc, să plec cu întârziere să ajung foarte nervos, să obosesc foarte repede. Nu am mai stat 8 ore la birou. Dar, dacă ne amintim că atunci când am fost prima dată la școală am făcut un efort, când ne-am angajat am făcut un efort, vedem că provocările ne fac bine. Pentru că ne creează noi obișnuințe, ne dezvoltă noi abilități”, este de părere Madeleine Negoiță.

Atunci când vrem să facem o schimbare și să o menținem petermen lung este necesar să o transformăm într-un obicei (la fel cum ne spălăm zilnic pe dinți, de exemplu).

Cum să îți păstrezi echilibrul emoțional în relația cu copiii

Cel puțin la fel de important ca lucrurile pe care le faci este felul în care te simți și în care îi faci și pe ceilalți să se simtă, mai ales când ceilalți sunt copiii.

„Ce recomand este ca adultul să găsească modalități de a se regla emoțional. Pentru că atunci când adultul este echilibrat și este bine, va putea să gestioneze și provocările din jur. Și reacțiile copiilor. Deși, de multe ori sărim peste această etapă și de aceea, consider prioritar să ghidez oamenii către propria persoană și către autoreglarea emoțională. Un părinte echilibrat și liniștit va putea să transmită și copilului o stare de relaxare, de calm, de seninătate”, subliniază psihoterapeutul.

Ce este de făcut însă atunci când tensiunea se acumulează, frustrarea crește, iar părintele simte că e pe cale să explodeze? Madeleine Negoiță recomandă un mic ghid de urgență. „Dacă noi depășim un prag de emoție, ajungem să speriem copilul, să-l panicăm și nu este o direcție bună. Dacă am un moment de tensiune, de încordare. de nemulțumire, simt că se încinge atmosfera, că nu mai pot, pur și simplu îmi iau câteva secunde și încerc să inspir și să expir într-un ritm mai lent, concentrându-mă pe respirație.

În timp, ajută să ne observăm un pic, să ne cunoaștem și să ne înțelegem propria persoană și să identificăm momentul în care depășim un anumit prag și să începem să ne enervăm. În afară de respirație, ce am putea să facem fiecare din noi este să găsim o formulă, să avem un fel de „mantră”, care să funcționeze pentru noi, într-un mod încurajator, liniștitor sau mobilizator. De exemplu, o să fie bine, respiră, o să treacă. Ai curaj că depășești situația. Te descurci foarte bine.

Totodată, încurajez familiile, în special mamele și copiii să iasă pe cât posibil în natură, să se conecteze cu natura, să găsească modalități de a petrece timp în natură pe orice vreme. Să iasă din casă, să petreacă timp la soare, la aer, în afara solicitărilor din casă”, spune ea.

„Începe să faci ceva, ridică-te de pe canapea și fă primul pas”

Dacă simțim că sunt lucruri de schimbat în viața noastră, schimbările pot fi făcute cu pași mici și cu încrederea în reușită. „Ce aș recomanda eu este o doză de flexibilitate crescută și adaptabilitate. Viața este într-o continuă mișcare și este dificil să ne schimbăm ritmul, să ne ajustăm, în funcție de provocările care apar. Nu trebuie să așteptăm un moment ideal, care poate nu va veni niciodată. Recomand să facem pași mici în orice direcție pentru că pașii mici sunt mai ușor de susținut. Obiectivele foarte mari consumă mai mult resurse. Începe să faci ceva, ridică-te de pe canapea și fă primul pas și apoi va veni și celălalt pas. Și ai încredere atunci când faci un pas, luând exemplul copiilor. Mergi înainte, exersează până ce mersul devine din ce în ce mai lejer și mai sigur. Recomand tactica pașilor mici și a obiceiurilor sănătoase”, arată Madeleine Negoiță.

Proiect susținut de Rețeaua de sănătate REGINA MARIA – partener principal de obiceiuri sănătoase.

Un demers educativ, menit să stimuleze mintea și corpul pacientului modern.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp