Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

„Care e problema cu exploratorul Colin O’Brady”. Investigația lui Aaron Teasdale de la National Geographic, un caz școală în lupta jurnalistului cu fake news-ul

Apariția rețelelor de socializare a schimbat complet contextul în care își desfășoară activitatea jurnaliștii. Astăzi, fiecare persoană poate să își folosească telefonul mobil pentru a transmite informații, uneori chiar în timp real, de la anumite evenimente. Dacă, în trecut, exista o cursă crâncenă între jurnaliști pentru a reuși să fie primii care transmit o informație, astăzi atingerea acestui deziderat este aproape imposibilă. Oricât de repede s-ar deplasa o echipă de profesioniști la fața locului, primele informații care ajung la public sunt cele de la cetățenii care erau deja prezenți acolo. Dacă se întâmplă ca printre ei să fie o persoană cu mulți urmăritori pe rețelele de socializare, care mai și prezintă evenimentele într-un mod pe placul publicului său, acest prim material are șansele cele mai mari să se viralizeze, chiar dacă modul de prezentare este subiectiv sau incorect.

Avalanșa de conținut publicat pe internet, precum și viteza cu care circulă informațiile au dus la o accelerare aproape de paroxism a ritmului în care lucrează jurnaliștii. Este aproape imposibil să nu greșești niciodată, iar într-un mediu plin de fake news cum este internetul, greșelile pot duce la pierderea rapidă a credibilității, dar pot avea și efecte nedorite mult mai grave.

În acest context, minciuna și manipularea înfloresc, transformându-se în fake news. Ne aflăm cu toții într-un război hibrid de lungă durată, extenuant și costisitor, care este însă inevitabil. Adversarii (minciuna și manipularea) sunt puternici și perfizi. Este nevoie de un efort incomparabil mai mare pentru a depista, a demonta și a distruge o minciună sau o manipulare decât pentru a o genera.

Ce este biasul de confirmare

Un simptom greu de înlăturat al manipulărilor este biasul de confirmare („tendința de a căuta, interpreta, favoriza și a-și reaminti informațiile într-un mod care să confirme credințele sau ipotezele cuiva, acordând în același timp o atenție disproporționat mai mică informațiilor care o contrazic”, conform wikipedia).

Cu alte cuvinte, o persoană manipulată se va opune inconștient oricărei încercări de a-i corecta percepția asupra evenimentelor sau a faptelor. Jurnaliștii, pe care profesia îi obligă să-și construiască un filtru performant împotriva biasului de confirmare, știu că, uneori, tentația de a își forma un punct de vedere și de a încerca să îl confirme este foarte mare, mai ales în cazul investigațiilor. Este foarte ușor ca un jurnalist să cadă pradă dorinței ca lucrurile să se fi întâmplat așa cum a crezut inițial și ca această dorință să-l determine să le vadă deformat. În cazul celor din public, care nu au astfel de filtre, tentația și pericolul de a cădea pradă dezinformărilor este mult mai mare, mai ales când ele vin din partea jurnaliștilor.

Nu este suficient doar să prezentăm adevărul, trebuie să îl și apărăm

Rețelele de socializare sunt construite cu scopul de a ține utilizatorii cât mai mult timp conectați și de a-i pune în legătură pe cei cu interese sau puncte de vedere comune, algoritmii de funcționare ducând la formarea așa-ziselor „bule”, iar acest lucru întreține și accentuează la maximum biasul de confirmare. Situația este de-a dreptul absurdă: oameni care încearcă instictiv să-și confirme propriile puncte de vedere, de multe ori bazate pe dezinformări, sunt conectați de rețelele de socializare cu alți oameni care fac același lucru. Efectele sunt incredibil de nocive, pentru că, în timp ce mințile le sunt captive într-o lume virtuală falsă, plină de minciuni și manipulări, oamenii se manifestă în viața reală, de multe ori cu consecințe foarte grave. Două exemple elocvente sunt dezinformările din timpul pandemiei și cele care au dus la recentele pierderi de vieți în timpul evenimentelor de la Capitoliu.

Au fost, sunt și vor mai fi victime care și-au pus în pericol sau și-au pierdut viața din cauza epidemiei de fake news. Implicarea jurnaliștilor în demascarea, demontarea și distrugerea dezinformărilor este o chestiune delicată, spinoasă, ce ține de deontologie și de dreptul la exprimare. Mulți vor argumenta că jurnalistul ar trebui să se limiteze la a informa corect, prezentând întotdeauna adevărul, lăsând publicul să aleagă pe cine și ce anume crede. Opinia mea este că, în contextul actual, această abordare este insuficientă și că nu putem lupta împotriva unor tunuri ce trag în toată lumea cu fake news doar eliberând din când în când baloane de adevăr. Nu este suficient doar să prezentăm adevărul, trebuie să îl și apărăm.

Minciunile și manipulările sunt un cancer al societății și trebuie tratate precum un cancer.

Argumentez prezentând un exemplu de luptă a unui jurnalist cu o formă de manipulare care nu conține minciuni, doar omisiuni și exagerări, dintr-un domeniu de nișă, prin urmare de interes public doar pentru un număr redus de oameni: explorările polare. Consider că acest caz este un etalon al modului în care sunt rezolvate astfel de probleme în lumea civilizată.

Care e problema cu exploratorul Colin O’Brady

Personajele principale sunt exploratorul Colin O’Brady și jurnalistul Aaron Teasdale.

Collin O’Brady. Sursa foto

Colin O’Brady este fost sportiv de performanță, deținător de recorduri mondiale, autor ce a scris un New York Times bestseller, speaker de success (plătit cu peste 50.000 de dolari pe apariție), alpinist cu mai multe realizări remarcabile, printre care și ascensiunea pe Everest și explorator care a reușit o traversare solo a Antarcticii.

Realizările sale au atras atenția presei, așa că a avut numeroase apariții în mass-media de top: The New York Times, Time, Esquire, Business Insider, Forbes, The New Yorker, Men’s Journal, Outside, Huffpost, History, Dicovery, CNN, The Washington Post și National Geographic.

Aaron Teasdale Sursa foto


Aaron Teasdale este fotograf și jurnalist freelancer de călătorie care a câștigat premiul „Lowell Thomas 2016 Travel Writer of the Year” din partea The Society of American Travel Writers, considerat un ”Pulitzer” al jurnalismului de călătorie. Scrie despre aventurieri și exploratori, despre conservare și despre călătorii.

În calitate de colaborator al revistei National Geographic, Aaron Teasdale a documentat traversarea Antarcticii făcută de Colin O’Brady. La scurt timp au început însă să apară informații care indicau că detaliile prezentate presei și publicului de Colin O’Brady nu aveau susținere factuală. Exploratori polari renumiți l-au acuzat pe Colin că își exagerează realizările și că deformează adevărul prin omisiune.

Simțind că a fost păcălit, jurnalistul Aaron Teasdale a început o investigație care i-a consumat două luni și care s-a concretizat într-un draft de 10.000 de cuvinte despre explorările Antarcticii.

„Am decis că voi afla adevărul și că voi spune adevărul” a fost abordarea lui Aaron Teasdale, conform acestui interviu:

În același articol, Teasdale arată și alte motive care au stat în spatele investigației sale, de exemplu efectele minimizării unor explorări mult mai dificile asupra sponsorilor și exploratorilor sau efectele exagerărilor asupra întregii comunități a exploratorilor, ale căror relatări devin mult mai greu de crezut odată cu crearea unui precedent al încălcării normelor eticii și ale integrității și prin deformarea adevărului.

Investigația sa a fost publicată în National Geographic.

Articolul îl prezintă într-o lumină total nefavorabilă pe Colin O’Brady. De remarcat este faptul că niciuna dintre realizările lui Colin nu este contestată. Esența investigației lui Teasdale este încălcarea normelor etice prin omisiune și exagerare.

Detaliile sunt subtile și fac diferența. Colin a omis să spună că a folosit un drum de zăpadă întreținut de tractoare și marcat cu steaguri pe toată lungimea lui, ceea ce îi ușura cu mult atât efortul cât și sarcina de a se orienta în Antarctica. De asemenea, el a parcurs mai puțin de jumătate din distanța parcursă de exploratorul Borge Ousland înaintea sa, mergând doar pe partea cu sol a Antarcticii, ignorând partea de gheață, care face parte din continent. 

Ousland vs. O’Brady Sursa foto

Concret, Colin a ales cel mai scurt și cel mai ușor drum și a speculat faptul că Ousland folosise un kite (dispozitiv ce folosește puterea vântului pentru propulsie) în anumite porțiuni, promovându-se pe sine ca fiind primul care a realizat traversarea ”solo, unassisted & unsupported” a Antarcticii. În momentul în care Ousland făcuse traversarea sa, folosirea kite-ului nu era însă considerată ca o formă de ajutor a exploratorului.

Definițiile „unassisted” și „unsupported” au apărut ulterior și sunt încă în dezbatere. De exemplu, deși agenția la care a apelat Colin i-a validat expediția ca ”unsupported”, Adventure Stats, precum și majoritatea exploratorilor polari consacrați consideră folosirea unui drum sau a urmelor făcute de vehicule cu motor ca fiind „support”.

ExplorersWeb a publicat poziția lui Damien Gildea, explorator cu 11 expediții în Antarctica, precum și alte expediții în Himalaya, Karakorum și Anzi. El încheie cu un argument în favoarea viitorilor exploratori, care poate și-ar dori să încerce ”premiere”:

„Oricine ar fi, merită un drum clar către obiectiv, fără pretenții tulburi bazate pe fapte mai mici. Niciunul dintre noi nu are dreptul să fure acea oportunitate viitoare de la cineva mai bun decât noi.” (sursa aici)

Colin O’Brady a scris o scrisoare către National Geographic, acuzând că articolul lui Aaron Teasdale conține mai multe erori și dezinformări și a cerut ca articolul să fie retras.

De asemenea, el a participat la un podcast cu Joe Rogan, unde și-a apărat punctul de vedere. Joe Rogan a fost vizibil de partea lui Colin, acuzând și el că articolul din National Geographic este defăimător și părtinitor.

Ca reacție la podcast, 48 dintre cei mai cunoscuți exploratori polari ai lumii au semnat o scrisoare, militând pentru adevăr și integritate în aventură și solicitând publicației National Geographic să mențină articolul.

Decizia National Geographic a fost să respingă solicitarea lui Colin O’Brady și să susțină poziția jurnalistului Aaron Teasdale, menținând articolul.

O victorie a adevărului în fața exagerărilor și a omisiunilor

Am studiat cu atențe acest caz, citind inclusiv comentariile scrise de fanii lui Colin, care au lansat un adevărat tir de acuzații la adresa lui Aaron și a revistei National Geographic. Cu toate că subiectul este delicat, lucrurile sunt simplu de înțeles: Colin a speculat foarte bine faptul că termeni cum ar fi „unsupported” sunt definiți diferit de diverse organizații implicate în expedițiile polare și a amplificat peste masură importanța și dificultatea expediției sale, prezentând-o ca pe un lucru despre care toată lumea ar fi crezut că e imposibil de realizat până când l-a reușit el. Beneficiind de un adevărat „hype” susținut de o mare parte a mass-media și de succesul fulminant al cărții sale, el a reușit să acopere cu un nor realizarea unui exporator care, fără nicio îndoială, a făcut o expediție mult mai dificilă.

Exploratorii cu experiență au intuit imediat ce se întâmplă: termeni precum „unsupported” sunt definiții apărute recent, care au ca scop să ofere exploratorilor contemporani posibilitatea de a face „premiere”, care sunt extrem de importante pentru a atrage expunere, notorietate și sponsori. Colin a folosit un termen ce are ca scop sporirea dificultății explorărilor și progresul acestui domeniu de nișă rezervat cutezătorilor, cu scopul de a diminua dificultatea acțiunii sale, creând astfel un precedent periculos, ce poate duce la compromiterea standardelor etice și de performanță după care se ghidează această lume.

Ancheta lui Aaron Tesdale reprezintă o victorie a adevărului în fața exagerărilor și a omisiunilor, într-un context îndepărtat, probabil în cea mai îndepărtată lume pe care ne-o putem imagina. Cred însă că, dacă lumea explorărilor arctice poate fi curățată de manipulări și exagerări, există șanse reale ca adevărul să învingă și în mediile mult mai apropiate de viețile oricărora dintre noi. Este nevoie de asumarea faptului că suntem într-un adevărat război informațional, de o atitudine dură, de precizie și perseverență în lupta cu minciunile și cu manipulările.

Altfel, numărul victimelor colaterale va fi din ce în ce mai mare. De exemplu, lupta pe care o ducem cu știrile false în timpul pandemiei nu are ca miză normele etice, ca în cazul exploratorilor, ci viețile oamenilor. Cei care lansează dezinformări și manipulări sunt vinovații morali ai dramelor cauzate, iar cei care contribuie la diseminarea lor sunt complici. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Interesant. De la subtitlul "Care e problema cu ...". Pana acolo, plictiseala mare.
    • Like 0


Îți recomandăm

Fată la școala online

„Mai țineți minte emoțiile de la examenul de șofat? Ei, cum ar fi dacă, după câteva mii de ore de șofat, ați mai da unul? N-am niciun dubiu, ar fi fără mare panică. Așa e și cu testele la matematică”, spune Gabi Bartic. (Foto: Profimedia)

Citește mai mult

Copii talentați

„Am descoperit un număr foarte mare de copii extraordinar de talentați, performanți, competitivi - și mulți dintre ei nedescoperiți până acum. Pentru că mai ales cei din zona rurală sau din urbanul mic au șanse slabe să participe la olimpiadele tradiționale, creion-hârtie - însă au putut participa fără opreliști la olimpiada digitală”, explică Dragoș Iliescu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Învingător

„Am fost un caz mai complicat. Ce pot eu să afirm este ca domnul profesor doctor a fost dirijorul unei orchestre, după mine impresionante, pentru ca eu am accesat aproape toate disciplinele spitalului în afecțiunea pe care am avut-o eu”, se destăinuie Marin Florin.

Citește mai mult