„Dark Waters”, unul dintre cele mai puternice filme pe care le-am văzut vreodată: are la bază o întâmplare reală care încă generează consecințe pentru toți locuitorii planetei

Foto: Hollywood Archive / Profimedia

Recent am văzut „Dark Waters” pe Netflix, cu Mark Ruffalo și Anne Hathaway în rolurile principale. E unul dintre cele mai puternice filme pe care le-am văzut vreodată. Un film făcut după o întâmplare reală care a generat și încă generează consecințe pentru toți locuitorii planetei.

Filmul spune povestea scandalului în care a fost implicat gigantul american al industriei chimice [DuPont]. Pe scurt, în 1998, Rob Bilott, un tânăr avocat specializat în a ajuta marile companii să corespundă legilor și reglementărilor de mediu, primește un telefon și apoi este vizitat de la un fermier din Virginia de Vest pe nume Earl Tennant, care îi mărturisește că este convins că pârâul de pe proprietatea sa este otrăvit de scurgerile de la un depozit de deșeuri din apropiere al companiei DuPont, ceea ce a făcut ca vitele sale să moară în mod chinuitor, iar fauna sălbatică din jurul fermei să fie distrusă în mod misterios.

 - Înainte de a-l aborda pe Bilott, Earl nici măcar nu a reușit să obțină o probă de apă testată de vreo agenție de reglementare statală sau federală din Virginia de Vest sau să găsească un avocat local dispus să accepte un caz care ar fi tras la răspundere ceea ce făcea compania DuPont, pentru că de îndată ce lumea auzea numele companiei (cel mai mare angajator din zonă), îl respingeau pe Earl.

- Odată ce avocatul Rob Bilott vede apa groasă și spumoasă care se scurge în pârâu, efectele îngrozitoare pe care pare să le aibă asupra animalelor și frecvența tulburătoare a cancerului și a altor probleme de sănătate din zonă, acesta se angajează să lupte împotriva modului de business corupt pe care însuși firma de avocatură din care făcea parte îl reprezenta în anumite situații.

- După o dispută juridică intensă, Rob Bilott obține în cele din urmă acces la sute de mii de pagini de documente ale companiei DuPont, unele dintre ele vechi de cincizeci de ani, care dezvăluie că compania a efectuat timp de câteva decenii studii ce demonstrează efectele nocive ale unei substanțe chimice numite PFOA, cunoscută și sub numele de C-8, care este folosită în fabricarea teflonului.

- PFOA este adesea numit o „substanță chimică pentru totdeauna”, deoarece, odată ajuns în mediu, nu se descompune sau nu se degradează timp de milioane de ani, contaminând planeta pentru totdeauna.

- Potrivit studiului științific care a stat la baza descoperirii adevărului în cazul DuPont, PFOA este asociată cu șase boli: cancer renal, cancer testicular, afecțiuni ale tiroidei, colită ulcerativă, dislipidemie (colesterol crescut), preeclampsia (afecțiune întâlnită în perioada sarcinii a cărei variantă severă poate pune în pericol chiar viața copilului și a mamei).

- Cazul fermierului Earl Tennant a dat naștere unui proces de acțiune colectivă în numele a șaptezeci de mii de locuitori din SUA. În plus, a dus la conștientizarea și popularizarea faptului că practic fiecare persoană de pe planetă a fost expusă la PFOA și poartă substanța chimică în sânge.

- Ar fi putut să fie o captivantă dramă juridică fictivă, care s-ar fi bucurat de aprecierea celor care citesc cartea sau văd filmul. Însă nu este nimic fictiv. Totul, de la manipularea marilor companii, la șantajele politice și până la eșecurile reglementării mediului sau lupta de peste douăzeci de ani a unui avocat pentru a dezvălui adevărul despre această substanță chimică necunoscută anterior pe care o avem cu toții în interiorul nostru, Este adevărat!

Acum o scurtă cronologie:

- Compania DuPont a început să folosească C-8 în producția sa de teflon la fabrica din Parkersburg în 1951.

- În 1954, angajații DuPont au remarcat că această substanță chimică era probabil să fie toxică.

-  În 1961, compania și-a confirmat bănuielile privind toxicitatea la animale, iar 1982 cercetările DuPont au condus la rezultatul că fabricarea teflonului este toxică și pentru oameni.

-  Probele de laborator colectate din râul Ohio în 1984 au arătat niveluri de toxicitate de opt ori mai mari decât în ​​mod normal. Astfel a fost contaminată aprovizionarea cu apă potabilă a rezidenților din Ohio și Virginia de Vest.

-  Până în 1989, mulți angajați DuPont au fost diagnosticați cu cancer și leucemie.

- Cu toate acestea, în timp ce aceste evenimente au fost detaliate în documente interne ale companiei, mass-media a raportat deversările toxice abia în anul 2000.

- În 2001, după lupta lui Rob Bilott a fost intentată o acțiune colectivă în numele locuitorilor din Parkersburg.

- Abia în 2006, companiei DuPont a fost de acord să elimine substanța chimică C-8 din producția teflonului.

- În 2015, pe măsură ce problemele asociate cu substanța toxică deveneau mai clare, DuPont a început o serie de tranzacții complexe care au transformat structura companiei. Ca urmare a tranzacțiilor, responsabilitatea pentru obligațiile de mediu asociate cu substanțele chimice a trecut asupra altor entități.

- Institutul Național de Sănătate Publică din SUA a concluzionat într-o analiză din 2019 că PFOA se află în sângele a 97% dintre americani.

 Lupta lui Rob Bilott continuă și astăzi.

- Precizare specială - în data de 13 februarie 2017, compania DuPont a fost de acord să plătească 671 milioane de dolari pentru a soluționa cazul. Acest lucru a fost cu mult sub previziunile de 1 miliard de dolari ale Wall Street, așa că prețul acțiunilor DuPont a crescut chiar cu 1% în ziua pronunțării sentinței și cu 4% aproximativ două săptămâni mai târziu. În timp ce prețurile acțiunilor companiilor scad uneori atunci când iese la iveală un fel de abatere de la reguli sau un presupus abuz, aceste pierderi sunt adesea recuperate într-un interval de timp scurt. Acesta este unul din motivele pentru care companiile ar putea continua să se comporte iresponsabil după ce devin conștiente de prejudiciul pe care l-au creat. Giganții din diverse industrii se așteaptă aproape întotdeauna la acest tip de efect limitat asupra prețului acțiunilor companiei.

- Deși compania DuPont a continuat să nege faptele greșite, cazul a devenit unul dintre cazurile clasice în care liderii de afaceri au urmat o strategie care ar putea cauza prejudicii umane mult timp după ce riscurile au ajuns în atenția lor.

- Putem presupune că așa cum rușii omoară în mod conștient oameni nevinovați în războiul pornit de Putin în Ucraina, compania DuPont a condamnat la moarte timpurie în modul cel mai conștient zeci de mii sau chiar milioane de oameni. Asta tot crimă împotriva umanității ar trebui să se numească.

- Un studiu publicat pe 20 mai 2019 în British Journal of Management explică faptul că reputația marilor companii care provoacă prejudicii umane adesea nu suferă din cauza faptelor greșite. Depinde foarte mult de locul unde are loc greșeala. Părțile interesate ale companiei, cum ar fi clienții, furnizorii și investitorii, țin cel mai mult la ceea ce se întâmplă în propria lor curte.

- DuPont nu este singurul gigant chimic care polua mediul cu PFOA/C-8/PFAS. O altă companie chimică care a făcut asta este 3M, cu sediul în Minneapolis.

- În mai 2022, The Guardian a publicat un interviu cu avocatul Rob Bilott, în care acesta vorbește despre lupta sa de peste două decenii împotriva substanțelor chimice care creează prejudicii umane.

- În luna aprilie a acestui an, o instanță din statul Ohio a certificat un proces colectiv introdus de avocatul Rob Bilott, care ar acoperi 7 milioane de oameni – și la un moment dat, probabil, pe toți cei care trăiesc în Statele Unite – care au fost expuși la anumite „substanțe chimice pentru totdeauna” periculoase cunoscute ca PFOA/C-8/PFAS.

- Pe lângă compania multinațională americană 3M, procesul de acțiune colectivă numește alte 10 companii care produc PFAS, care sunt folosite pentru a face vase de gătit, ambalaje pentru alimente, haine rezistente la apă ori spumă pentru stingerea incendiilor.

- Administrația Biden s-a angajat anul trecut să întreprindă o strategie masivă de atenuare a PFAS la un cost de peste 10 miliarde de dolari, spune The Guardian.

- „V-ați petrecut peste 20 de ani concentrându-vă pe expunerea pericolului unei clase de substanțe chimice, folosind acțiunile în instanță pentru a încerca să trageți la răspundere companiile implicate în răspândirea acestor substanțe chimice și presând în același timp autoritățile de reglementare să intensifice și să facă mai mult pentru a proteja mediul și publicul. Ați scris o carte despre asta, New York Times a scris un articol despre dumneavoastră, în care v-a numit „Avocatul care a devenit cel mai rău coșmar al lui DuPont”, iar bătălia juridică a fost transformată într-un film de Hollywood, precum și într-un documentar. De ce sunteți atât de pasionat de această problemă?”, l-a întrebat jurnalista Carey Gillam pe Rob Bilott.

 Acesta a răspuns: „Ne confruntăm cu o amenințare la nivel mondial pentru sănătatea publică. Este foarte frustrant când faci un pas înapoi și te uiți la știința care a devenit și mai clară de-a lungul anilor despre cât de periculoase sunt aceste substanțe chimice și cât de răspândită este utilizarea lor. Companiile știau că, dacă aruncau aceste substanțe chimice, urmau să pătrundă în apa noastră, în sol, în fauna sălbatică, în noi, și totuși au făcut-o oricum. Și acum, după ce au câștigat miliarde de dolari timp de zeci de ani, aceleași companii luptă și încearcă să transfere costul curățării acestei mizerii pe umerii tuturor. Încerc să fac tot ce pot pentru a mă asigura că nu numai amenințarea sănătății este abordată, ci și oamenii potriviți, cei care au cauzat de fapt problemele de sănătate, sunt considerați responsabili, nu noi toți”, a transmis avocatul Rob Bilott.

- Pe 3 martie 2022, Rob a trimis o scrisoare administrației Biden, în care se oferea să acorde asistență și sprijin planului administrației de atenuare a PFAS. Totodată, Bilott și-a exprimat opoziția fermă față de folosirea banilor contribuabililor americani pentru planul de combatere a poluării cu substanțe chimice precum PFAS.

 „Ceea ce am ajuns să înțeleg după ce m-am ocupat de asta timp de decenii este că avem o problemă sistemică reală cu modul în care este configurat sistemul nostru de reglementare, modul în care este generată știința, modul în care sunt publicate lucrările, revizuite de colegi, modul în care toate acestea interacționează cu sistemul nostru juridic, cine are sarcina probei, cui i se spune că trebuie să dovedească dacă o substanță chimică este sigură sau dacă este dăunătoare. Toate acestea creează o furtună perfectă de inacțiune, iar singurul mod în care oamenii au putut să obțină apă curată, să fie despăgubiți pentru pagubele, cancerele care au fost cauzate, este să intre în sistemul nostru judiciar și să încerce să lupte cu asta în instanță ani de zile. Este aproape ca și cum ar exista acest sistem intenționat de blocaje. Așa că sună grozav, spunând publicului că mergem înainte, că vom începe să îndreptăm aceste lucruri prin alocarea de miliarde de dolari pentru a face asta. Dar banii nu ar trebui să vină de la noi, oamenii expuși. Contribuabilii nu ar trebui să fie nevoiți să finanțeze aceste planuri. Nu ar trebui ca guvernul federal să salveze aceste companii de produse chimice prin alocarea de miliarde pe care companiile ar trebui să le cheltuie pentru a curăța mizeria făcută tot de ele”, a mai declarat Rob Bilott pentru The Guardian.

- În 2020, Dan Alexe sublinia foarte bine pe blogul său, cu referire la cazul DuPont, că prin România există niște „sectanți ai pieței” care continuă să spună că dacă totul ar fi privat, cu un stat minimalist, nu s-ar întâmpla escrocherii și falsificări ale calității produselor și totul ar fi minunat, răsplătind meritul și inovația. Inovația aici, mai enunța Dan, era aducătoare de moarte, dar vândută ca o dovadă a geniului într-o economie necontrolată.

- „Filmul Dark Waters ne amintește că în realitate s-ar întâmpla exact invers, și am avea, într-o economie total necontrolată, otrăviri ca în tranșeele de la Verdun. Abia așa vezi iraționalul doctrinei de sectă și de ce neoliberalismul à la roumaine este o religie. In înverșunarea lor irațională de a spune că piața nu greșește și că piața reglează tot, sectanții neoliberalismului arată că ignoră cu totul umanul. Doctrina lor robotică nu ia în seamă tendința negustorului și a antreprenorului privat de a te fura, eventual de a te otrăvi și de a forma, în absența controlului statului, un cartel împreună cu alții ca el, prin care, în loc să concureze cum spune doctrina, ei te vor fura și mai bine, în grup. Sectanții pieței ignoră umanul real, postulând, dintr-o credință absurdă, de tip religios, că ar exista cinste în negustori care, potrivit doctrinei sectei, ar dori să concureze, inovând și deloc mânați de pofta de profit rapid și monopol”, mai spunea jurnalistul Dan Alexe.

În 2019, Mark Ruffalo a depus mărturie în fața Congresului SUA în ceea ce privește poluare chimică, spunând:„Suntem o țară se va asigura că cetățenii noștri rămân sănătoși? Sau suntem responsabili doar față de directivele corporațiilor și față de lăcomia lor? Pentru că dacă este așa, oamenii pierd”.

 Întrebat în 2019 de Associated Press, ce speră să obțină publicul din povestea spusă de filmul în care joacă rolul principal, Mark Ruffalo a transmis: „Cunoașterea înseamnă putere. Înainte nu știai despre ceva care dăunează, așa că nici nu puteai să faci o alegere. Trăiam cu chestiile astea, cu lucrurile care ne produc prejudicii. Sunt peste tot în jurul nostru și habar nu aveam, așa că nici nu ne putem decide dacă e ceva ce ne dorim în viața noastră sau nu. Dar după ce afli că un lucru este dăunător pentru sănătatea ta poți spune că nu-l mai vrei în viața ta. Acest lucru provoacă șase boli, așa că nu o să mai gătesc în tigaie de teflon, nu o să mai cumpăr aceste produse sintetice. O să găsesc o alternativă”.

 Schimbarea, mai remarca Mark Ruffalo în același interviu, vine după ce oamenii au învățat din ceea ce nu știau înainte.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp