„De aici pornește schimbarea României!” 100 de antreprenori din Diaspora s-au întâlnit cu 100 antreprenori din țară pentru un proiect ambițios: Repatriot

Mă întreb uneori ce le lipsește acestei țări și cetățenilor ei, pentru a nu mai bălti în resemnare și inacțiune.

De fiecare dată, influențat de circumstanțele de moment, îmi dau alt răspuns. Privind retrospectiv și având o bază de analiză mai bogată, cred că aș putea coagula toate ideile într-una singură: speranța.

Cred că acestui popor i-ar prinde extraordinar de bine să fie mai pozitiv. Să trăiască cu speranța că se poate și mai bine și că va fi mai bine.

Risc să mă avânt într-un subiect pe care unii poate îl vor considera filozofic, așa încât mă explic. 

Viața te încearcă, că vrei, că nu vrei, iar pentru a putea trece peste obstacolele ei ai nevoie să ridici capul sus, să privești în orizont, să te agăți de ceva care te va trage mai departe chiar împotriva reflexelor tale.

Pentru a accesa surse suplimentare de energie e nevoie să crezi în ceva mai mare decât tine, care să te ambiționeze să continui să lupți chiar și când îți spui: Ce rost are?

Ambiția, încrederea și puterea sunt cele care fac diferența de cele mai multe ori între succes și eșec. Dar pentru ca ele să apară este nevoie de speranță.

Pozitivismul este un alt factor derivat al speranței. Citeam într-un articol de curând de conversația unor români într-un aeroport: 

- Ce vreme urâtă: asta e România! 

- Ce cozi lungi: asta e România!

- Ce gălăgie; asta e România!

Cu o astfel de gândire, nu te trage inima să pui umărul la evoluția României.

Dacă totuși am regăsi o doză minimă de pozitivism, care să ne permită să fim mai indulgenți cu aspectele mai puțin plăcute din jurul nostru, asta poate nu ar schimba mare lucru, dar cel puțin ar reduce nivelul de „zgomot" și negativism pe care îl împrăștiem zilnic.

Nu pot să uit creativitatea din această listă. O minte care trăiește într-un mediu în care există posibilități și oportunități, deci speranță, va putea fi creativă. Economia țării se bazează pe minți creative, întrucât ele sunt cele care pornesc noi afaceri, creează inovație, dezvoltă cultura etc.

Pentru că risc să fiu criticat că aș scrie articole motivaționale neancorate în realitate, permiteți-mi să vin cu câteva exemple.

Repatrierea prin antreprenoriat

Zilele acestea am fost la summitul Repatriot, organizat de Fundația Romanian Business Leaders. Conceptul e unul simplu, dar foarte bine ancorat în contextul actual al țării noastre. Avem aproximativ 4 milioane de români plecați în străinătate. Îi numim Diaspora. Auzim de ei pe la știri, știm că schimbă balanța când e vorba de alegeri prezidențiale, ajută economia țării prin aport de capital extern etc.

Proiectul Repatriot (Repatriere prin antreprenoriat) și-a dat seama de importanța și de puterea acestei pături de români și a lansat astfel o inițiativă în care 100 de români antreprenori din Diaspora se întâlnesc cu 100 antreprenori din România, pe durata mai multor zile, într-un cadru formal și informal pentru a dezbate posibilități de colaborare. Pentru unii este interesant subiectul repatrierii, pentru alții cel al dezvoltării unui business în țară, pentru alții simplul dialog pentru a se pune la curent cu ce se petrece aici. 

Evenimentul s-a deschis cu un cocktail într-o casă plină cu istorie, din București, unde un grup de oameni talentați ne-au interpretat cultura așa cum o înțeleg ei. Ne-am mutat ulterior la Cotroceni unde s-a discutat cu câțiva miniștri și oameni renumiți de afaceri și am avut parte de vizita președintelui. A urmat BNR, unde timp de câteva ore au fost organizate pitch deck-uri care să ofere informații despre starea actuală a lucrurilor în economia României, oportunități de business și necesitatea intensificării comunicării și colaborării din Diaspora. Următoarele zile le-am petrecut în Delta Dunării, la complexul turistic de la Green Village.

Nu descriu întâmplător întreaga desfășurare. Dincolo de latura oficială și de networking, ce mi s-a părut important a fost organizarea unor sesiuni concrete de lucru din ultimele zile, ideea acestui summit fiind închegarea unui set de idei, pe care ulterior echipe de câteva persoane să le preia în responsabilitate și să le pună în practică.

În aceste sesiuni, cele 2 perspective de experiență, ceea a expatriaților și cea a celor din țară s-au contopit în dezbateri. Vorbim aici atât de persoane la început de drum antreprenorial, tineri, cât și cu zeci de ani de experiență și afaceri de zeci, chiar sute de milioane de euro. Deși nu a fost intenționat menționat în cadrul întâlnirilor, un aspect era vizibil și prezent, în ambele tabere: speranța unui viitor mai bun. Nimeni nu își punea problema dacă se poate. Toată lumea era angrenată în a găsi soluții. Iar rezultatul s-a văzut, întrucât au ieșit scântei și idei extraordinare. Cât despre implementarea lor, nu mă îndoiesc că va fi un succes, ținând cont de profilul persoanelor din sală și de rezultatele acestora de până acum.

Însă un astfel de rezultat ar fi imposibil dacă n-am avea speranța că ce ne punem în cap se va și face.

Prin urmare, întrebarea pe care cred că ar trebui să ne obișnuim să ne-o adresăm nu este dacă se poate, ci ce putem face noi, la nivel individual și de grup, pentru un viitor mai bun. Pentru o nouă generație de business, acest viitor este tangibil, nu foarte departe.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp