„Din inimă, pentru Ionuț”. Cum s-au mobilizat clujenii să strângă bani pentru ca un orfan să nu fie dat afară din casă de bancă. „Nu rămâne decât ca eu să evoluez ca să le demonstrez tuturor că a meritat atâta bătaie de cap”

(Foto: Facebook/ Ionuț Zah)

93.700 de lei și 1.560 de euro. Atât s-au strâns în doar patru zile prin mobilizarea extraordinară a unor oameni impresionați de povestea unui tânăr de 18 ani. Ioan Zah a rămas orfan în urmă cu o lună și jumătate. De Bobotează mama sa, în vârstă de 54 de ani, a murit. În toamnă fusese diagnosticată cu cancer la plămâni. Aceeași boală îl răpusese și pe tatăl băiatului, pe vremea când Ioan avea doar 10 ani. Ambii părinți lucraseră în tinerețe la o fabrică de produse chimice.

Drama lui Ionuț, elev în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Eugen Pora” din Cluj- Napoca, nu se sfârșește aici. Avea de achitat un credit de aproximativ 70.000 de lei (17.000 euro), riscul fiind ca banca să îi ia apartamentul în caz de neplată. 

Patru sute de persoane au donat bani.

Unii au dat câte 10 lei, cu mesajul „din inimă pentru Ionuț”. 

Alții, câte 50, 200 sau 300 de lei.

O persoană a trimis în contul deschis pe numele lui Ionuț suma de 32.000 de lei.

Unul dintre vecinii băiatului, Ion Oltean, profesor la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj, este cel care luat inițiativa de a-l ajuta pe băiat. 

Profesorul a reușit să adune 27.000 de lei de la oamenii din bloc, studenți, alți cunoscuți, enoriași ai bisericii unde mama lui Ioan cânta în cor, de la elevii și profesorii școlii unde învață Ionuț.

„Colegii lui Ionuț au dat fiecare cât aveau, unii câte cinci lei, alții mai mult. Orice sumă conta”, povestește Marius Cioltea, părintele unuia dintre colegii lui Ioan și președinte al comitetului de părinți ai clasei. El s-a ocupat de cheta de la liceu.

Mai era nevoie de încă 43.000 de lei când de caz a aflat Ioana Nicolaie, soția lui Mircea Cărtărescu. Fusese contactată de profesorul Ion Oltean.

Pe 5 februarie Ioana Nicolaie a postat pe Facebook un mesaj despre drama tânărului orfan.

„Am aflat întâmplător de această tragedie și vreau foarte mult să-l ajut pe Ioan. Când ți-au murit ambii părinți și ai o pensie de urmaș din care nu știi dacă-ți mai poți permite sau nu boabele pentru cățel, cum să-ți dai bac-ul, cum să-ți duci mai departe studiile, cum să-ți începi temeinic viața? Vă rog, de aceea, sprijiniți-mă în acest gând al meu! Contează și cea mai mică donație. Dacă suntem mulți, vom reuși ca Ioan să nu fie aruncat în stradă. Uitați-vă la zâmbetul mai vechi al lui Ioan și gândiți-vă că de la începutul anului nu-l mai are. Și poate nu-l va mai avea vreodată”, a scris pe Facebook soția lui Mircea Cărtărescu.

La câteva ore de la mesaj în contul în lei al lui Ioan se adunase o sumă de 11.800 de lei. În patru zile aveau să se adune nu mai puțin de 93.700 de lei și 1.560 de euro.

Ioan Zah: „Am fost uimit, pot spune chiar șocat”

„Am fost uimit, pot spune chiar șocat. Inițial speram să plătesc măcar jumătate din credit și îmi planificam fiecare leu, iar acum am rămas cu bani care să îmi ajute pe viitor”, ne-a declarat Ioan Zah, vizibil impresionat de imensa solidaritate de care au dat dovadă oamenii.

„Nu rămâne decât ca eu să evoluez în continuare ca să le demonstrez tuturor că a meritat atâta bătaie de cap”, spune tânărul.

Acum acesta se poate gândi puțin mai liniștit la viitor.

„Până nu demult mă gândeam la jurnalism sau psihologie, însă domnul Oltean mi-a spus că o să mă contacteze după ce termin cu examenele orale niște persoane de la Banca Transilvania pentru a mă angaja part-time, deci este posibil să mă îndrept spre o facultate în domeniul economic”, spune Ionuț Zah.

Ion Oltean: „Am cunoscut ce înseamnă suferința, am știut ce înseamnă lipsa și poate că lucrul acesta m-a făcut să-i înțeleg pe alții”

Ion Oltean, profesorul universitar care a luat inițiativa campaniei de strângere de fonduri pentru Ioan Zah spune că gestul său a fost unul cât se poate de omenesc. Rămas și el orfan de la vârsta de patru ani, crede că lipsurile și suferința prin care el însuși a trecut l-au făcut să se implice în cazul lui Ionuț.

„Nu fac decât ceea ce este omenesc, normal, eu așa consider. Trebuie să dăm un exemplu. Întotdeauna spun un lucru – eu nu încerc să fiu profesor universitar, încerc să fiu ceva mai mult: dascăl. Dascălul înseamnă altceva decât simplul profesor. Dascălul înseamnă și om, dascălul înseamnă și model, dascălul înseamnă mai multe. Eu asta încerc să fac”, spune Ion Oltean, cu care am purtat discuția de mai jos.

Cum ați ajuns să vă implicați în campania de strângere de fonduri pentru Ioan Zah?

După ce Ionuț Zah a rămas orfan am aflat că are un credit bancar, cu o sumă atât de mare (credit de 70.000 de lei – n.n.) și mi-am pus problema ce putem face. Nu îl puteam lăsa pe acest copil cu o asemenea sumă de plătit. Primul pas a fost să merg la bancă să mă interesez în ce măsură ar exista posibilități de acoperire a creditului respectiv printr-o asigurare. De la bancă am fost informat că acest credit pentru nevoi personale a fost acordat fără garanții imbiliare. Garanțiile erau veniturile salariale ale celui care a contractat împrumutul sau alte surse de venit. Creditul nu avea atașată o asigurare de viață.

În această situație unicul moștenitor trebuia să preia activul și pasivul și conform legislației în vigoare, neplata timp de 90 de zile a ratei bancare duce la executare silită, creditul ajunge la o firmă specializată în recuperare de creanțe.

Am apelat la cunoștinte, prieteni, rude, studenți, doctoranzi să văd în ce masură pot să adun o sumă oarecare. Mergea destul de greu. Atunci m-am gândit la o altă variantă - să apelez la cineva cu notorietate în spațiul online și care să prezinte credibilitate. De multe ori când apare o asemenea solicitare în spațiul online nu știi cine e în spatele anunțului și ce scopuri urmărește. Am contactat-o pe doamna Ioana Nicolaie, soția lui Mircea Cărtărescu, dânsa e scriitoare, e cadru didactic la o școală nemțească.

Am purtat câteva discuții, ne-am consultat cum să facem anunțul, dânsa să fie interfața, iar eu să rămân să mă ocup de caz. Ioana a făcut acea postare, un anunț destul de emoționant, am vrut să fim foarte realiști, să nu exagerăm cu nimic. Mesajul a fost postat pe 5 februarie, undeva spre amiază. Am rămas surprinși că seara aveam deja intrați în cont 13.700 de lei. În a doua zi sumele au crescut de-a dreptul în progresie geometrică, practic în a doua zi noi am avut strânsă suma necesară pentru acoperirea creditului. Atunci am sunat-o pe Ioana și ea a anunțat pe Facebook că ne oprim, că mulțumim tuturor celor care au arătat atâta încredere față de acest copil.

Noi am zis că vrem doar să acoperim acest credit, am realizat suma necesară, am zis gata, pentru că nu e bine să profităm de bunătatea umană, atât timp cât în lume mai sunt atâtea cazuri sociale care de asemenea au nevoie de ajutor din partea oamenilor. Dar, cu toate acestea, au continuat să intre bani în cont. E adevărat că în toată această perioadă eu am fost extrem de solicitat, în sensul că la fiecare din întrebările care erau postate pe site, la o multitudine de telefoane eu am răspuns punctual în privat, ca să aduc explicațiile necesare, ca lumea să dea crezare acțiunii pe care am făcut-o.

Ceea ce m-a bucurat a fost faptul că unele dintre persoanele care au contribuit cu bani s-au informat și ele și mă bucură că lumea vrea să fie corect informată. Oamenii au mai cerut informații și de la liceul unde este copilul. Ionuț este un copil bun, anul trecut a avut media peste 9.30, cu toate că mama sa avea probleme de sănătate. Acesta a fost și motivul pentru care eu m-am antrenat în această activitate. Este un copil care promite și cineva trebuie să aibă grijă de el, să nu îl lăsăm să se piardă, copleșit, doborât de gânduri și de probleme.

Și așa am reușit noi să asigurăm toată suma. La bancă am acoperit creditul, ne-au mai rămas niște bani. Acești bani îi punem într-un depozit cu dublă semnătură, ca să am putere de control asupra banilor, să nu fie utilizați de copil. E tânăr, tentațiile pot fi mari, pot fi colegi care să îi spună „mergem să cumpărăm asta, să facem asta cu banii...” Nu. Aceștia trebuie să fie niște bani care să îi faciliteze copilului urmarea unei universități, pentru că știți ce înseamnă cheltuielile în timpul unei facultăți.

Mă gândesc și la orientarea lui profesională spre o facultate care să îi confere o posibilitate de angajare rapidă, încerc să mă ocup mai departe de copil.

Câte persoane au contribuit la campania pentru strângerea de fonduri pentru Ionuț Zah?

Aproape 400 de persoane. Sunt persoane care au dat 10 lei. Mi-a plăcut cum la detalii, acolo unde scrie pentru ce sunt banii, cei ce donau scriau așa: „Din inimă”, sau „din suflet”, „cu drag”. Atât de mult îmi plăcea când vedeam câte 10 lei dați cu suflet. Au fost persoane care au dat câte 20, 50, 100, 150, 300 de lei, cât a putut fiecare.

Nu este prima dată când v-ați implicat în ajutarea unor persoane.

Timp de cinci ani m-am ocupat de bolnavii operați pe cord. Totdeauna compătimim pe cei din jur atunci când trec printr-o problemă. Ne mulțumim să îi compătimim, să îi înțelegem atunci când vorbim cu ei, dar în momentul în care ne despărțim de ei uităm de necazurile lor. Eu am fost destul de impresionat de situația celor operați pe cord, cu atât mai mult cu cât incidența acestor patologii apare mai mult la barbați care ar trebui să fie în câmpul muncii și care ajung să fie pensionați și, dintr-o dată, aceste persoane, din întreținător de familie devin o povară pentru familie. Cu tot ceea ce decurge de aici, cu acea stare pe care o are pacientul...Erau probleme atunci cu aprovizonarea cu medicamente și m-am implicat. Am adus medicamente pentru 624 de bolnavi. Fiica mea este medic, a fost antrenată și ea în aceste activități. Eu, prin relațiile mele, aduceam aceste medicamente, mă duceam și prezentam cazurile oamenilor la diferiți importatori de medicamente, asociații creștine, m-am dus peste tot. Știți, am cerșit, pur și simplu am cerșit. Atunci am făcut rost și de niște bani cu care ajutam familiile mai nevoiașe, care aveau membri de familie operați pe cord. De sărbători le duceam un cozonac, un kilogram de zahăr, un kilogram de făină, care pentru oamenii aceștia nevoiași înseamnă mult.

De foarte multe ori noi nu vedem suferința din jurul nostru. Atâta suferință este, atâta suferință este...Și noi trecem impasibili pe lângă ea și pe urmă ne gândim că problemele noastre sunt cele mai grele, fără să ne gândim că alții o duc într-adevăr o duc greu.

Sunt și cârcotași care se întreabă ce îi mână în lupta pe oameni ca dvs care își ajută semenii. Care e mobilul dvs?

Provin dintr-un sat oarecare, la rândul meu am fost orfan de la vârsta de patru ani, mama lucra la CAP. Am ajuns profesor universtar pe forțele mele. Am cunoscut ce înseamnă suferința, am știut ce înseamnă lipsa și poate că lucrul acesta m-a făcut să-i înțeleg pe alții. Dacă pot să fac un bine pentru un om îl fac. Să știți că lucrul acesta îți dă o satisfacție oarecare. Ajungi la această satisfacție în timp, în timp ajungi să te bucuri de faptele pe care le faci total dezinteresat. Aceste fapte sunt făcute total dezinteresat. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp