Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„E cazul să fac ceva în plus? Este copilul meu în urmă!?” Despre copiii de clasă pregătitoare care încă nu citesc

Copil citind

Foto: Guliver/ Getty Images

Copiii de clasă pregătitoare, care încă nu citesc...

Da, ca părinte, te neliniștești să îi auzi colegii, în timpul orelor la distanță, că parcă citesc mai bine și mai repede decât al tău. Te frământă că el silabisește abia când celălalt citește deja povești întregi. Imposibil să nu te îngrijorezi cumva.

E cazul să fac ceva în plus? Este copilul meu în urmă!?

Nu. La 6-8 ani, diferențele de ritm al citirii sunt mari. Dar nu îngrijorătoare și în niciun caz semnale ale unor intelecte mai puțin dezvoltate sau mai puțin predispuse la evoluție academică bună - în cazul copiilor mai lenți la citire.

Creierul fiecăruia trece la specializarea ariilor responsabile cu discriminarea fonetică, asocierea simbolului scris cu sunetul și sinteza sunetelor în silabe, a silabelor în cuvânt - în ritmuri fiziologice greu de accelerat mecanic, din exterior. Cam la fel de greu cum ne-ar fi să stimulăm un bebeluș să-i apară primii dinți la 5 luni în loc de 7, cum era el „programat" genetic să o facă.

Nu e grabă. Fiecare copil „face" această sinteză a sunetelor și își formează abilitatea de a „peria" grupuri de litere cu privirea mai repede sau mai lent - într-un ritm particular lui. Tropăiala neliniștită a părintelul pe lângă el nu ajută. Tensiunea personală în timpul decodării literelor și a sunetelor e oricum mare; presupune efort și susținerea atenției voluntare. Copilul chiar nu are nevoie să susțină atunci și emoțiile unui adult predispus la proiecții negative și metehne comparative.

Creșterea ritmului citirii are legătură cu exersarea. Copiii au nevoie de stimulare. Dar, în faza de bază a decodării, tot în ritm propriu vor face salturile sau își vor produce acele „declicuri" de sunet și sens asociat lui. Indiferent de cât de mari sunt insistența și groaza ta că lucrurile nu se mișcă mai repede.

Deci, fiți răbdători și înțelegeți că exersarea e bună, ca mâncarea bine dozată pentru stomac, dar creșterea propriu-zisă nu se face trăgând copilul mai des de urechi în sus.

Există un ritm intim, fiziologic, al creierului, în atingerea acelor „aha-uri" tehnice prin care începe să „citească" realitatea, pentru fiecare dintre noi.

Alarma în jurul unui cititor mecanic, lent, neconștient se dă către mijlocul clasei a II-a. Dacă la finalul clasei a II-a copilul încă citește sacadat, fără intonație și memoria sensurilor, atunci, da, e nevoie de intervenție toată vara. Pentru că cititul prost are șanse să se transforme în dificultăți de învățare, pe termen lung.

Dacă totuși copilul tău e doar la Pregătitoare sau clasa I, exersați cititul cu toată îngăduința și răbdarea din lume. Obiectivele acestor clase spun că e suficientă parcurgerea unor texte de 4-5 propoziții scurte (Pregătitoare- final de an), respectiv 100-150 cuvinte (cls. I) în ritm propriu. Și experiența mea de la catedră mi-a arătat concret tineri - astăzi de excepție - pe care i-am urmărit făcând saltul citirii fluente abia la începutul clasei a II-a. Fără nicio dramă sau urmare pe termen lung față de colegii lor precoce.

Știu că alți cititori pot fi mai avansați. Dar, deocamdată această diferență nu spune că ai un copil lent, dificil sau în urmă. Este doar o diferență de ritm intern, așa cum „piesele" dezvoltării fiecărui copil nu sunt niciodată aliniate toate, simultan.

Deci, răbdare! Susțineți cititul - în faza lui de decodare - cu mult optimism și seninătate. Emoțiile grele, grave și indigeste nu îl fac să navigheze mai repede și mai bine niciodată.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Va trece o generaţie şi vor deveni părinţi cei care sunt acum pe băncile şcolii. Ei sunt cei care vor schimba lucrurile, pentru că sunt şi cei mai afectaţi de această aiureală care frizează patologicul. Cred că şcoala viitorului va fi foarte light, fără orele de balet-şah-dans, fără tonele de comentarii literare înghiţite cu lingura pentru examene, fără chimia pe care n-o mai ştiu nici măcar profesorii (nu cei de chimie, evident) etc.

    Înseamnă că n-o să mai avem fizicieni, matematicieni sau chimişti de renume?

    Evident că vom avea, însă vor ALEGE. În rest, o cultură generală simplă, uşoară, acel 10% cu care rămâi după ce ai uitat tot.

    Tinerii sunt decişi să schimbe sistemul şi noi nu putem face absolut nimic, pentru că lumea de mâine le aparţine în totalitate.
    • Like 0
    • @ Valentin
      "Ei sunt cei care vor schimba lucrurile, pentru că sunt şi cei mai afectaţi de această aiureală care frizează patologicul." - exact acelasi lucru se intampla si acum circa 10 ani, si totusi iata ca mare lucru tot nu se schimba.

      "Cred că şcoala viitorului va fi foarte light, fără orele de balet-şah-dans, fără tonele de comentarii literare înghiţite cu lingura pentru examene, fără chimia pe care n-o mai ştiu nici măcar profesorii" - mai usor cu pianul pe scari, care ore de balet-sah-dans? Pe astea le impune scoala, sau le impun parintii? Si de unde rezulta ma rog ca s-ar uita chimia asa cum sugerati? Sau ca "tona" de comentarii (asta e chiar buna, pentru testarea nationala tona aia este acum 0) ar fi inghitita cu lingura?

      "Înseamnă că n-o să mai avem fizicieni, matematicieni sau chimişti de renume?" - daca ne batem joc in continuare de invatamant si cercetare e posibil sa ajungem si acolo.

      "Tinerii sunt decişi să schimbe sistemul " - de under rezulta asta?
      • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult