Majoritatea discuțiilor dintre câțiva părinți care se întâlnesc ajung, indiferent de unde încep, în același punct: la școală. „Noi o să îl înscriem la școala din cartier de care aparținem. Mi s-a părut cât de cât ok”, zic în treacăt și primesc la schimb o întrebare: „Și ce faci dacă, după aia, ajunge la un liceu din Titan?”. „Păi un liceu din Titan am terminat și eu...”, încerc să parez și îmi opresc privirea într-o alta, informată și precaută, care spune cam așa: „O faci pe riscul tău”.
Câte discuții despre educație, atâtea injecții cu anxietate pentru părinții din ce în ce mai îngrijorați de viitorul copiilor lor.
Mai ales o discuție purtată după ce, săptămâna aceasta, au apărut rezultatele la admiterea la liceu: 174 de copii din toată țara au intrat la liceu cu 10 curat media de admitere, care ia în calcul și media anilor de studii. La specializarea mate-info bilingv a Colegiului Național Sfântul Sava din București ultima medie a fost de 9.93, în timp ce la specializarea filologie ultima medie a fost 9,72. Cinci licee din București au avut ultima medie de admitere de peste 9.50, iar mulți părinți, unii ai căror copii nu au ajuns încă nici la clasa pregătitoare, au privit spre acest prag cu disperare.
Într-un sistem de educație în care atâția copii se scufundă de la an la an, cele câteva licee de elită din țară sunt văzute drept bărcile înguste de salvare pe care ai da orice să-ți poți urca copilul. Unii dintre ei urcă firesc, prin forțele proprii antrenate cu har de profesori și părinți. Însă nu se întâmplă întotdeauna așa, iar lupta acerbă pentru a ajunge pe una dintre ele îi rănește exact pe cei în numele cărora e dusă.
Ce faci ca să ajungi la barca de salvare? Aproape orice: viză de flotant pentru o școală bună, ritualuri elaborate de curtare a unei doamne bune, meditații peste meditații, presiuni asupra copilului, presiuni asupra profesorilor pentru note mai mari, compromisuri în fața unor nedreptăți flagrante din sistemul educațional pe care nu ai fi dispus să le accepți în alte situații de viață. Dar accepți răul de azi, uneori chiar răul făcut copilului tău, visând la binele de mâine. Un bine care s-ar putea să nu vină nici măcar atunci când copilul intră la liceul visat.
Căutând febril o soluție individuală pentru copiii noștri, seduși de mirajul excepției pe care o reprezintă licee precum cele menționate mai sus, devenim prea singuri pentru a putea să ne coordonăm eforturile, ca societate, înspre schimbarea sistemului de educație.
Potrivit Ministerului Educației, la primele 50 de specializări ale liceelor de top din toată țara, unde s-a intrat cu medii începând de la 9,61, au fost admiși în jur de 2.600 de copii. În total, au depus fișe de înscriere aproape 113.000 de elevi, ceea ce înseamnă că, discutând strict matematic, un absolvent de școală generală din România are cam 23 la mie șanse să intre la una dintre primele 50 de specializări din țară. De la ce medie în sus e garantat succesul în viață, sub care linie începe ratarea? 4, 5, 6? Păreri din alte vremuri. În mentalul întunecat de griji societății românești linia pare că s-a ridicat undeva la 8 și mă întreb dacă eu, cu 8.26 media de admitere la liceu, m-aș afla astăzi sub ea sau deasupra ei.
Un liceu de cartier nu e incompatibil cu performanța, un liceu de cartier nu înseamnă profesori slabi și elevi cu care nu merită să-ți pierzi timpul. Un liceu de cartier este o mostră de viață obișnuită, iar obișnuit nu înseamnă mizer.
Atunci când aduci pe lume un copil, șansele, din punct de vedere statistic, sunt ca mai curând să nu ajungă să facă parte dintre cei remarcabili la învățătură, așa cum nici cei mai mulți adulți de astăzi nu s-au făcut cunoscuți prin realizări spectaculoase într-un domeniu sau altul. Să pretinzi rezultate excepționale de la oricine și în orice condiții e o iluzie periculoasă și distrage atenția de la adevărata miză pentru care ar trebui să ne batem cu toții: școli mai bune pentru toți copiii din România.
Orice copil obișnuit are în alcătuirea lui însușiri remarcabile și poate aduce lumină în jurul lui în orice loc îl poate aduce viața într-un moment sau altul. Cu o condiție: să îi luminăm noi înainte locurile prin care trece cât crește și prinde puteri ca om. De asta trebuie să cerem ca toate școlile și liceele din România, indiferent unde se află, să le ofere copiilor respect și șansa la o educație de calitate. Chiar dacă unele nu scot pe moment absolvenți excepționali din punct de vedere academic nu înseamnă că absolvenții lor nu pot fi oameni excepționali. Chiar dacă unele unități de învățământ pot părea modeste, nu înseamnă că în ele nu se găsesc și profesori înzestrați și implicați. De la aceste școli și licee ar trebui să începem să construim, pornind de la cele mai mărunte lucruri. Poate să-i apreciem pe dascălii buni și să le recunoaștem meritele. Să cerem, cu tact, dar ferm respectarea unor standarde etice și profesionale. Să renunțăm să punem capul în pământ în timp ce pe la urechi ne trec enormități în timpul ședințelor cu părinții. Să ne învățăm copiii să fie respectuoși, dar nu obedienți și să facem foarte clar că îi susținem în fața nedreptăților din școală. Să evităm cu orice preț să îi aruncăm într-o competiție nocivă cu colegii lor. Altminteri s-ar putea să ne scufundăm cu toții, cu ochii după o iluzorie barcă de salvare.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dupa ani confirm ce spune pediatrul: cele 10-15min de tzopait pana la scoala prind bine. Ne intalnim cu colegi pe drum, la iesire mai ramanem o parte in parc, seri in pijama organizam usor, la playdate adhoc raspund numai cei ce stau in apropiere, aprox. juma de clasa.
Eu vin tot de la scoala de cartier. In clasa a7a juma de clasa nu stia tabla inmultirii. Am intrat la cea mai buna clasa din cel mai bun liceu din oras (norocul meu ca era cel mai apropiat de casa) si a fost o cadere mare pt mine: din eleva de 10 am juns eleva de 7, apoi am urcat la niveluld e 8-9. Nu am recuperat niciodata lacunele la gramatica, si nici la cele de limbi straine.
Și, credeți-mă, nu-i de bine!
Din punctul meu de vedere, idealul educației este să ajute copilul să fie cât mai independent și fericit în viață. Face asta școala românească? Eu zic că nu, cu siguranță nu.
Fac asta școlile străine? Nu, nu prea fac nici ele asta. Școala de masă, generală, a ajuns o instituție învechită, anchilozată, hipertrofiată și inertă, un aparat birocratic care pare să aibă scopul de a se conserva pe sine însăși.
În fiecare an primim zeci de cereri de transfer, printre care mulți elevi care au intrat în urma admiterii la colegii naționale ”centrale” și după un an caută un liceu unde se face treabă.
Păcat că sunt părinți și elevi care nu se documentează înainte de a face alegerea.
Ca urmare, cum e cu ”eșecul ” ???
1. Spuneți că mulți dintre elevii scolii dumneavoastră nu-si permit meditații, dar profesorii fac pregătire suplimentara. Asadar: a) recunoașteți ca pentru rezultate foarte bune (medii mari, concursuri, olimpiade) nu este suficientă munca la clasă, indiferent de calitatea profesorilor si a elevilor; b) această pregătire suplimentară este, desigur, munca voluntara, donatie, din partea profesorilor, care, nu-i asa?, trăiesc din vocatie, cum zicea o fostă ministră a învățământului
2. "după un an caută un liceu unde se face treaba " Adica, aceste licee de prestigiu continuă să fie asaltate an de an din motive misteroase.
3. In final, o mică nelămurire: spuneți că sunteți "director', dar fotografia vă contrazice. Să fiti, oare, "directoare"?
Anumite functii si pozitii sunt acceptate in limba romana doar la masculin (iar altele doar la feminin).
N-o sa-ti si explic de unde vine. Daca ai curiozitatea-cauti cu google si o sa afli.
Iar primarul iti va da un bonus de performanta!
Mi-ar fi jena sa ies cu un asemenea fitil. Cand stie o tara intreaga cum se "face scoala"in Rromania si cat de multi copii educati ies de pe bancile scolii.
Ti-e mai mare dragul sa auzi cum o mana de profesori inimosi si dedicati fac ore suplimentare voluntar pentru a ridica prestigiul "liceului de cartier"
Mi-au dat si lacrimile!
Mai ales ca stiu profesori "dedicati" care oentru doar 100 de lei pe ora se sacrifica sa toarne in creierul odraslelor tot ceea ce trebuia discutat si explicat la scoala.
Si- mai toata lumea stie ca de la liceul de cartier ai mari sanse- proiecte in colaborare cu licee din strainatate, participari la proiecte interscolare internationale, un sistem de predare dedicat si customizat pe nevoile si inteligenta copiilor s.a.m.d.
Nu Ingineră, doctoriță, ministră etc..
Singura noastră răsplată este una morală, absolvenți care se reîntorc să ne mulțumească pentru ce am făcut, noi, liceul, părinți care sunt recunoscători, foști elevi care ne laudă (oare de ce, că nu mai au nici un interes !), etc. Acestea sunt bonusurile pe care le primim, și datorită cărora avem puterea de a merge mai departe, cu ore suplimentare neplătite, cu excursii-tabere în străinătate, cu programe de orientare școlară - da, dintr-un liceu de cartier, ajung elevi în facultățile din străinătate și am avut elev și la Oxford.
Sper, că v-au dat lacrimile, din nou !
1. Da, se face pregătire suplimentară, deoarece performanță nu se poate face în 50 de minute, la ore de curs. Știți foarte bine că, pentru un rezultat bun e nevoie de multă aprofundare, ceea ce elevii de azi nu mai sunt dispuși să o facă singuri, ca urmare asta e menirea orelor de pregătire.
Da, mai există profesori inimoși, care lucrează din vocație. Trist va fi, când învățământul nostru va rămâne fără acești oameni.
2. La unele colegii naționale - nu se fac ore. Au rămas doar cu numele, din păcate. Părinții și elevii se lecuiesc în clasa a IX-a și la finalul acesteia cer transfer acolo, unde, între timp au auzit (de la foști colegi) că se face treabă.
3. Sunt directorul liceului - când vorbim de funcție oficială, folosim termenul la masculin. Dacă m-aș fi prezentat că sunt ”doamna directoare”..., ar fi fost corect din punctul de vedere al limbii, dar ar fi sunat caraghios !
Toate cele bune !
Explicatia e alta ( dar o "profesoara" ar trebui s-o stie). Nicio legatura cu academia, misoginii si alte conexe.
"Soţul judecătorului Viorica Costiniu, preşedinte de onoare al Asociaţiei Magistraţilor din România…"
Formularile acestea nu suna caraghios? Ce este corect din punctul de vedere al limbii nu este caraghios! Va rog sa cititi o opinie care exprima punctul meu de vedere la http://mariana-badea.ro/?p=1379
In contextul postarii dumneavoastra, trebuia sa scrieti "sunt directoarea unui liceu ..."
*substantive heteronime, la care genul masculin are formă total diferită de genul feminin: bărbat – femeie, băiat – fată, oaie – berbec, cocoș – găină;
*substantive epicene, care au aceeași formă pentru a indica ambele sexe și reprezintă, în general, nume de animale (veveriță, elefant, fluture), dar sunt și substantive epicene care numesc profesii: pilot, chirurg, procuror.
*substantive mobile: formează femininul de la masculin (director-directoare, profesor-profesoară) sau masculinul de la feminin (vulpe-vulpoi, rață-rățoi).
Consider că atâta timp cât în dicționarele Academiei Române apar formele feminine ale termenilor care denumesc profesii, să le folosim.
Exceptie fac situatiile cand ne referim la titlul stiintific (Ea este profesor universitar), desi nu sunt de acord, dar deocamdata le accept si le aplic.
Judecator e meserie nu functie, deci nu se aplica.
Din punctul meu de vedere una din probleme e ca e foarte multa informatie pe care elevii trebuie sa si-o insusasca (as spune chiar prea multe materii), iar alta e ca elevii primesc prea multe teme pentru acasa. Astfel se pune prea mare presiune pe elevi. Un copil are nevoie de timp sa se joace cum si un adult are nevoie de timp sa se relaxeze.
Din pacate sistemul incurajeaza aceasta practica prin marea ineptie ca pentru admitere se ia in calcul media anterioara. E mult mai corect sa se dea examen de admitere.
Dar in mod deosebit va multumesc pentru fiul meu Alexandrescu Stefan care dupa absolvire a fost acceptat la o Universitate din Danemarca dar si la alte 2 din Romania ASE si Universitatea Bucuresti - Geografia Turismului cu media de admitere 10.
A absolvit cu Licenta Geografia Turismului luna aceasta.
Mai important este faptul ca imediat dupa liceu a fost si angajat ca Former Sales Coach at TELUS International si acum Quality Coach la aceiasi multinationala.
Deci formarea in Liceul Alexandru Ioan Cuza asigura absolventilor locuri de munca cu diploma de Bacalaureat obtinuta aici.
Edit. Toate rezultatele fiului meu au fost realizate fara nici o ; scoala paralela ; sau meditatie.
Va multumesc mult.
Cam asta-i lectia pe care ar trebui s-o predam profesorilor golani.
Revenind la faptul ca ne ascundem dupa olimpici ca sa vedem situatia catastrofala a invatamantului romanesc, fac "decat" doua observatii:
1) Olimpicii romani au rezultatele pe care le au *in ciuda* si nu datorita sistemului.
2) Societatea nu beneficiaza decat marginal de pe urma varfurilor. Cel mai mult beneficiaza daca *media* absolventilor este sus. Cam asta trebuie sa fie scopul guvernarii. Varfurile se descurca bine si fara ministrul educatiei.