Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Dragi părinți hipergrijulii, nu mai stricați taberele copiilor! Lăsați-i să dea „de greu” la timpul potrivit

Tabără de vară

Foto: Guliver Getty Images

Am participat la zeci de programe de tabere internaționale. Unele și de 2 000 de copii.

Peste tot în lume, tabăra trebuie să fie un program transformator. De aceea, mimimal, o tabără durează 12 zile. Cele mai bune perioade sunt de o lună. În SUA am lucrat cu serii de copii care stau două luni, cu doar două vizite parentale.

Ce înseamnă un program transformator?

- copilul devine din ce în ce mai autonom cu gestionarea obiectelor și a bagajului propriu;

- intră în rutina autogestiunii, începe să observe lucruri și acțiuni în jurul său pe care, de regulă, le îndeplineau părinții, pe modul „stai că te servesc eu”;

- încep să dezvolte coordonare, prezență, sincronizare cu grupul, atenție pentru nevoile celuilalt;

- se întâlnesc cu sine cu adevărat, învață să existe pe cont propriu, mai ales după ce își depășesc dorul, oboseala, frustrarea, nevoia de a ronțăi prostii la primul semn sănătos de foame, nevoia de a intra în modul „victimă” după ce se julesc puțin în genunchi sau au prima febră musculară adevărată;

- invață să se miște contratimp, să lucreze pentru echipă, să se adapteze la situații neprevăzute, să cunoască și să integreze în cercul de prieteni copii complet diferiți de ei;

- învață să își recunoască semnele corpului: frig, cald, sete, foame, fără să fie întrebați și cicăliți;

Acum, pentru părinții care aleg tabere, scopul principal este depășirea acestor mici tensiuni și frustrări absolut necesare. Un program de tabără nu e sejur cu familia, iar starea de fericire permanentă a copilului, de distracție și ușurință nu sunt singurele ținte. Ne trebuie mai ales momentele de „greu”, din care copiii să iasă triumfători pe cont propriu, ajutați discret din spate.

Pentru mulți dintre ei, mersul în șir indian pe drumul de munte este o provocare mare. Copiii noștri, purtați în mașini și plimbați prin capitale turistice numeroase, n-au coordonare uneori mimim pentru păstrarea direcției drept înainte, a distanței de celălalt; n-au viteză de reacție la comenzi verbale simple; n-au reziliență, spirit de observație, deprinderi de scanare a hărții locului. Plâng ușor, se tem de insecte, de iarbă și pământ - să nu se murdărească, de reacțiile propriului corp la oboseală sau durere; nu au răbdare să asculte până la capăt instrucțiunile unui joc, să suporte pierderea, să colaboreze cu celălalt. Mulți sunt neempatici, calcă peste lucrurile pierdute ale celuilalt, lasă gunoaiele oriunde, pentru că în viața lor e mereu cineva care ține locul neputințelor lui.

Nu mă înțelegeți greșit! Sunt toți spirite excepționale, demni de apreciere și iubire; unii, însă, fără instrumentele vârstei, de navigare prin viață. Toate acestea rafinează gândirea și condiționează succesul școlar.

Deci, taberele sunt pentru creștere interioară și putere de viață! Mare grijă, dragi părinți, nu stricați asta! 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ce porcarie de articol. Imi amintesc si acum prima mea tabara, in 1987. Eram in clasa a sasea. Era vara, extrem de cald, eram in tren, stateam inghesuiti zeci de copii. Ocupasem un loc la geam, inghesuita in stanga de niste baieti ce se miscau intruna. Mi-a cazut geamul ala de sus, mic, in cap si m-a lovit manerul ala metalic. M-a durut 10 zile. Am ajuns in tabara, ne-au facut control medical (desi acasa ne mai facusera unul si cei cu probleme au fost impiedicati sa plece) Surpriza, 50% din copii, inclusiv eu, au fost gasiti cu paduchi. Parintii nu au fost instiintati. O saptamana ne-au dat cu chestii si petrol urat mirositor in cap. Mancarea a fost oribila. PAtul mirosea urat iar la toalete era si mai si, imi venea sa vomit cand vedeam cate un wc murdat de cacat de vreun copil ce nu stia trage apa dupa el.... La sfarsitul taberei, dupa trei saptamani, mi-a venit si ciclul. Stiam ce era, din cartile de acasa si din ce m-a pregatit mama, dar nu ma asteptam sa fiu singura, noaptea la 12 in momentul ala, intr-o buda comunista si oribila....Mi-era dor de mama. La propriu. Era primul ciclu. I-am zis profesoarei indrumatoare sa ma ajute, a dat din umeri si a zis ca e treaba mea. S-a dus la culcare....M-am sters cu niste colturi de prosoape si mi-am pus pe post de tampon hartie de ziar. Ne-au pus sa jucam handbal, eram vreo 300 de copii in tabara. La Leghia, in judetul Cluj....Am primit picioare in burta, unghii in ochi si palme peste cap in timpul meciurilor.....Profesorii in timpul asta erau te miri unde...A fost un cosmar totul. In anii urmatori, parintii au vrut sa mai trimita, eu nu am mai vrut sub nici o forma, nici in anii urmatori, abia la a doua facultate, pe la 24 de ani, am mai indraznit sa merg in tabara cu colegii mei studenti. Nu imi trimit nici eu acum copilul in tabere, desi vad ca moda e mai nou sa se faca din gradinita.....A merge cand mai creste si vrea ea. Vad ca e la moda ca prima conditie sa primeasca copilul in tabara, sa nu aiba telefon la el...cred si eu...ce cadru didactic ar vrea sa fie parat acasa, parintilor.....Mi-e si sila. Azi maine va fi moda sa ii trimiti in tabere cu scutecul la fund, de la 6 luni, ca deh...vorba aia....ii calesti pentru viata. Articol de rahat.
    • Like 0
  • Buna ziua. Ati spus ca ati participat la tabere mai lungi de 7 zile. Exista cumva in romania asa ceva? Daca nu, de cele internationale care ne-ar primi aveti idee cum putem afla? Eu ma fost in tabara de la gradinita incepand si as vrea sa imi trimit copii la fel (voi incepe pe perioade scurte cat sunt mici) si au fost extrem de utile. Imi doresc pentru aceste generatii care vin sa fie putin mai independenti, desi recunosc ca voi muri de frica cand va trebui sa-i las sa plece fara mine. Se intampla atatea lucruri rele incat este foarte greu ca parinte sa iti asumi o libertate care le poate dauna intr-un fel sau altul. Voi incerca sa fiu optimista. Multumesc!
    • Like 0
  • Copiii din ziua de azi nu știu sa facă nimic: sa manance singuri ,sa se spele, sa se imbrace,vina este a părinților:calculator,telefon.Trebuie lasati sa faca si sa vada și alte lucruri.
    • Like 0
  • Anamaria check icon
    Eu am mers cu baietelul meu anul trecut (avea 5.5 ani atunci) intr-o tabara pentru copii si parinti tocmai pentru a vedea eu insami cum se ocupa de copii. Spuneti-mi grijulie dar nu imi pot lasa copilul cu necunoscuti... Am fost dezamagita. Pedagogie nu a existat deloc. Totul este orientat spre distractie, inclusiv dulciuri la fiecare masa ca sa fie copiii cat mai multumiti. Instructori erau cam unul la 10 copii, dar erau instructori de sport, nu erau pedagogi. Ca ajutor aveau niste voluntari, toti de 17 ani. Nu trebuie sa va spun ca la 17 ani habar nu ai de nevoile unui copil de 4 ani. Plus ca erau in program activitati cum ar fi foc de tabara noaptea in padure, in Muntii Bucegi, faimosi pentru populatia de ursi... Un lucru e cert, singur in tabara in Romania nu o sa il las in viitorul apropiat.
    • Like 1
  • Foarte frumos ceea ce ati spus! Doar ca....nu stiu daca sunteti pedagog, dar exista multe feluri de pedagogi! Am fost invatatoare 13 ani.In timpul asta mi-am luat proprii copii ( 2 fete la diferenta de 3 ani) cu mine. Si..... am fost si copil, care a mers intr-o tabara . :) Trist, este, ca au fost pedagogi care ne spalau.... si spuneau ca : " esti o imputita, nu te spal eu, spala-te singura"! Am avut ceva experiente, urate, asa ca.....am ales sa-mi urmez copiii , in masina, chiar daca ei erau in tren. Si n-am gresit! Intr-una din tabere, cand am ajuns.... vila era in constructie. Copiii de la mansarda nu aveau acoperis. :) Stiu ca trebuie sa-i lasam sa....se " descurce"! Asta... DACA.... in Romania....poti avea incredere in cadrele didactice! :) 13 ani am fost!


    • Like 2
  • Ideea cu taberele e corecta - in principiu. Dar in epoca actuala, in care e tot mai greu a avea incredere si respect, nu mi-as lasa copilul nepazit, cu niste straini. Ar trebui o verificare si o acreditare speciala.

    Un parinte responsabil, in zilele noastre, nu ar putea dormi linistit cand copilul e departe, cu niste persoane necunoscute, care au cine stie ce idei si conceptii.

    Adaptarea la societatea de azi trebuie facuta treptat si cu multa grija. Asta cere dedicatie parentala si efort.
    • Like 2
    • @ Nick Bard
      Corect. Eu zic sa angajezi un serviciu privat de investigatii (asta daca nu ai acces la SRI) care sa faca un raport asupra celor din tabara. Nu de alta da' ce te faci daca aia sunt iresponsabili si nu iti servesc puiul la prima comanda? Sau mai grav daca il pun sa munceasca ceva? :D
      • Like 7
    • @ Cristian Din
      Nu e chiar asa, eu inteleg ingrijorarea primului comentator. Stiu un caz in care o fetita de 9 ani a murit in tabara, din neglijenta adultilor din jurul ei, teoretic responsabili de copii. Dar e decizia ta, ca parinte, daca o lasi in tabara respectiva sau nu . Eu am incredere in oamenii cu care va merge in tabara acum, plus ca raportul e un adult la 4 copii. In scoala nu stiu daca voi avea curaj sa o las singura cu invatatoarea...as prefera Summer Camp organizate de cei de la British Council sau forme alternative (cunosc cel putin o doamna care se ocupa cu organizarea unor astfel de tabere si in care as avea incredere).
      • Like 0
    • @ Nick Bard
      Pe bune? Eu ma gandesc ca un copil care pleaca cu un profesor sau o echipa care faca asta an de an este relativ in siguranta. Depinde enorm de ce ai crescut tu. Al meu e independent, merge in tabere de la 5 ani iar la tabara de 7 ani a intrat cu capul intr-un perete in ultima zi de l-am dus la internat cand a revenit cu posibila comotie . De ce? Ca a fost berbec, nu ca n-au avut grija profesorii de ei. A alergat si s-a uitat nu stiu unde si a intrat in pereti. Daca faeam scandal la scoala la ce ar fi folosit? Putea sa se intample cu noi langa el. Data viitoare sigur casca ochii. E genuld e copil care se catara peste tot, mi-a cazut din copac, s-a infipt in garduri, a aterizat cu capul in zapada la schi,...ne stiu astia de la urgenta ca pe niste cai breji. Am doua variante: sa il trimit cu protectii afara sau sa il las sa invete sa isi coordoneze miscarile. Pana la urma si eu am avut maini rupte, picioare etc si sunt ok. Are cu cine semana.
      • Like 4
  • Fi-mea plraca duminica in tabara, tocmai ce a implinit 6 ani.
    Am intalnit multi.oameni perplecsi...cum de o las in tabara asa mica...
    • Like 5
    • @ Dana Haifler
      Felicitari. Fiica ta va capata foarte multa incredere in ea!
      • Like 1
  • Aşa este, copiii au nevoie să le arătăm încredere şi să îi responsabilizăm. Şi mă bucur că mai există încă astfel de tabere, în care cei mici sunt provocaţi să se descurce independent, în condiţiile în care tendinţa ultimilor ani este de a propune tabere (şi excursii, ateliere şi alte activităţi) familiale, în care copiii să fie însoţiţi de părinţi. Motivul invocat este de obicei sudarea legăturilor familiale, timp de calitate petrecut cu părinţii etc., dar mie îmi sună de fapt a impostură: organizatorii preferă să îşi paseze responsabilităţile, în mod voalat, părinţilor. Pe banii acestora, desigur.
    • Like 5
  • Citesc comentariile si nu pot sa nu observ modul in care toti s-au simtit atacati ba parintii care considera articolul respectiv o jignire grosolana sau adultii care nu au fost in tabere si considera aceasta experienta un moft modern si sa ne uitam noi la ei cum sunt perfect sanatosi si aproape functionali. In loc ca parintii sa analizeze faptul ca pot invata unele chestii noi, chiar daca nu isi trimit odraslele in tabere, ei se considera atacati si se victimizeaza....
    • Like 2
  • Desigur, ca doar avem si personal pregatit pentru asta, nu?!
    Sa avem incredere pana mor cativa, ca dupa, nu raspunzi dumitale, ci incepem sa gasim scuze.
    Cred ca e bine sa o lasa mai usor cu sfaturile pentru parinti.
    Un exemplu de tabara de vara aveti aici:
    http://www.digi24.ro/stiri/externe/sua/un-tanar-s-a-trezit-cu-capul-in-gura-unui-urs-758456
    • Like 2
    • @ Radu Constantinescu
      Cam cata pregatire iti trebuie sa mergi cu copilul in tabara? Oxford? Titlul de doctor? Iti trebuie creativitate sa ii angrenezi in jocuri, sa ii faci sa comunice si sa lucreze impreuna, iti trebuie o zona frumoasa unde sa mergi cu ei la drumetie si sa descopere lucruri noi. Si sa iti placa sa lucrezi cu copiii. Ei singuri nu au nevoie asa de mult de noi, uitat-va la ei cand se joaca. isi fac echipe, leaga prietenii, le dezleaga, schimba tabara etc. Mai ales in scoala primara si primii ani din generala ei stiu mai bine decat noi sa fie copii.
      • Like 1
    • @ Maria Samoila
      check icon
      Nu intelegi nimic! Raspuns:.De foarta multa pregatire!
      Un organizator de tabere are pe umeri responsabilitati pe care nici nu si le imagineaza. TOT ce nu ia in calcul i se poate inputa, legal sau moral.
      De aia toti suntem priceputi si la fotbal si la tenis si la glet si la faință! Cat de greu poate sa fie sa oui niste gresie in baie? Iti trebuie doctorat la Oxford? Nu , doar sa ai baia, alegi niste gresi si niste kleber si gata! Si daca nu iese cum ai vrut acuzi, eventual producatorul!
      • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult
sound-bars icon