Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„În seara asta am tras obloanele. Toți ne simțim groaznic de neputincioși…” Noaptea unui român cu pașaport britanic, la despărţirea de UE, duşmanul închipuit al Marii Britanii

Doliu Brexit

Foto: Guliver Getty Images

În momentul în care scriu acest text mai sunt numai câteva ore până la ora oficială a Brexit-ului. În mod deliberat şi oarecum neobişnuit pentru o seară de vineri mi-am făcut cumpărăturile devreme, m-am întors acasă şi am tras „obloanele”. Nu voi deschide nici televizorul, nici site-urile de ştiri, ci voi termina de scris şi mă voi apuca de gătit pentru câţiva prieteni care vin mai târziu în vizită. Împreună am ales să ignorăm cu desăvârşire momentul de coşmar al Brexit-ului, ca şi când nimic semnificativ nu s-ar întâmpla în Marea Britanie. Adevărul este însă că toţi ne simţim groaznic de neputincioşi şi că atmosfera în mediile în care fiecare dintre noi lucrăm este una mai degrabă de priveghi. E drept că Oxford a fost unul dintre oraşele cele mai favorabile rămânerii Marii Britanii în Uniunea Europeană şi deci sentimentul de tristeţe ori resemnare în faţa unei realităţi crude este copleşitor. Prietenii mei britanici mă consideră norocos fiindcă am două paşapoarte, dintre care cel românesc atestă în continuare identitatea mea europeană, dar pentru mine acest fapt este doar o tristă consolare pentru că, în mod ironic, după ce am aşteptat ani de zile, „exilat” în lumea postcomunistă, ca România, ţara mea natală, să fie acceptată în UE, Marea Britanie, ţara mea adoptivă, urându-i-se cu binele, a decis să plece de bunăvoie din UE. Spre deosebire de o bună parte a românilor care trăiesc în Marea Britanie, eu nu am venit aici silit de motive economice. Am venit la studii postuniversitare, iar ca masterand şi, ulterior, doctorand o duceam probabil mai prost decât o dusesem în Bucureşti şi, deşi la început nu am fost entuziasmat de noua mea casă, în mai puţin de un an ştiam că nu pot trăi în altă parte. Aici am trăit libertatea de a fi eu însumi, aici am început o nouă viaţă şi în plan personal, şi în plan profesional, aici am devenit ceea ce nu aş fi putut deveni în România, şi măcar pentru atât îi sunt profund recunoscător acestei ţări, al cărei cetăţean şi sunt de aproape un an.

Referendum-ul din 2016 – prostie crasă sau strigăt de frustrare?

Totuşi, fericirea pe care o trăiam în bula academică a Cambridge-ului nu mi-a anulat nicio clipă simţul realităţii, mai ales că, spre deosebire de colegii mei mai tineri, aveam ceva mai multă experienţă de viaţă şi pricepeam politica un pic mai bine decât ei. Era suficient să ieşi din Cambridge vreo 20 de kilometri ca să înţelegi că pericolul Brexit-ului nu era o gogoriţă, aşa cum se credea la universitate, ci era cât se poate de real. De asemenea, era suficient să-ţi arunci ochii, dacă nu pe sondajele de opinie, care în 2016 înaintea referendum-ului deveneau din ce în ce mai îngrijorătoare, măcar pe comentariile cititorilor asupra acestui subiect în ziare şi tabloide foarte populare în Marea Britanie. Dar când viaţa ta înseamnă exclusiv cercetare în bibliotecă sau laborator, mers la conferinţe, seminare la facultate, cine formale în colegiu, city break-uri în Europa, iar lecturile tale extra-academice se rezumă exclusiv la Guardian sau Independent, riscul de a deveni social şi politic inept este uriaş. De aceea colegii mei au fost loviţi ca de un trăsnet de vestea că referendum-ul a trecut pe 23 iunie 2016. Urmărind înregistrarea progresivă a rezultatelor din acea noapte fatidică, am trăit una dintre experienţele cele mai urâte din viaţa mea, mai ales că anticipasem întrucâtva rezultatul final, deşi sperasem într-o minune: după ce tânjisem, ca atâţia români, să fac parte din UE, eram acum dat afară din UE chiar de către cei alături de care alesesem să trăiesc. Sentimentul de furie împotriva celor care au votat Brexit nu s-a atenuat nicidecum în ultimii trei ani şi jumătate, iar furia aceasta provine din faptul că o şleahtă de politicieni greţoşi şi populişti au exploatat fie naivitatea, fie prostia crasă a unei părţi însemnate a electoratului britanic, vânzându-i iluzia suveranităţii şi a independenţei de un duşman închipuit, care îi voia, chipurile, răul şi-i trimitea pe cap imigranţi est-europeni să-i fure joburile şi să-l ducă în sapă de lemn. Nu e mai puţin adevărat că mulţi dintre votanţii Brexit o duceau şi o duc foarte prost, dar o duc prost nu din cauza UE, ci din cauza propriilor politicieni şi mai cu seamă a politicienilor conservatori, aflaţi la putere în ultimii zece ani, a căror grijă nu este nicidecum bunăstarea celor din păturile de jos ale societăţii. Săracii şi şomerii din nordul Angliei sau din orăşelele de pe coasta de sud-est, needucaţi, lipsiţi de orice orizont şi abandonaţi în braţele propriei neputinţe, şi-au folosit votul pentru a-şi striga frustrarea, dar, abil manipulaţi de un Nigel Farage sau Boris Johnson, au identificat greşit duşmanul în UE şi în imigranţii europeni care ar fi venit cu scopul nedeclarat de a se îmbogăţi pe spatele britanicilor şi de a le distruge acestora modul de viaţă tradiţional. Dintr-o dată ceea ce era, de bine de rău, până în 2016, inacceptabil a devenit o virtute: a fi xenofob nu mai era ceva de ruşine, ci un act patriotic, a ataca şi a înjura imigranţii pe stradă sau în metrou nu mai era o fărădelege, ci un act al libertăţii de opinie. Fiindu-le mârşav exploatate fricile primare ce au declanşat, la rândul lor, un rasism greu de negat, aceşti oameni au votat crezând sincer că Uniunea Europeană cu „stupida” ei libertate de mişcare era inamicul suprem care se punea contra fericirii lor. 

Brexitul – un purgatoriu necesar pentru o societate bolnavă de nostalgie

Desigur, nu toţi cei care au votat Brexit sunt proşti sau naivi, deşi votul acestora a fost hotărâtor. Mulţi, dacă nu chiar majoritatea votanţilor Brexit, şi-au dorit ruperea de UE pentru că se cred speciali, pentru că nu au suportat „ruşinea” de a sta la aceeaşi masă cu pulimea din fostele ţări comuniste, pentru că visează în continuare la gloria apusă a fostului Imperiu Britanic şi-şi cultivă în chip deliberat această nostalgie a unor vremuri aşa-zise de aur. Astfel de sentimente, conştiente la unii, inconştiente la alţii, există fără doar şi poate pentru că această ţară nu a acceptat sau procesat niciodată doliul destrămării fostului Imperiu: nu a existat, până de curând, nicio discuţie publică, în afara spaţiului academic, a moştenirii imperiale şi a bagajului / balastului pe care aceasta îl presupune. Încântaţi de Shakespeare, Newton şi Regina Victoria, mândri nevoie mare de realizările, altminteri incontestabile, ale democraţiei britanice şi îndrăgostiţi de lira sterlină, nostalgicii au crezut că UE împiedică Marea Britanie să se dezvolte şi să-şi atingă potenţialul maxim. Şi aceştia au crezut sincer în visul lor, după cum ceilalţi au crezut sincer că imigranţii europeni le fură joburile. De fapt, aceasta şi este marea tragedie a Brexitului: că este rezultatul unui onirism imbecil şi toxic în acelaşi timp, al unui un vis care pentru cei lucizi a devenit coşmar, dar din care ceilalţi refuză să se trezească. Pentru a se trezi au nevoie şi unii, şi alţii de purgatoriul Brexitului, au nevoie să revină cu picioarele pe pămănt şi să înceapă lungul proces terapeutic al eliberării de complexul de superioritate nostalgică ce-i împiedică să fie fericiţi şi-i îmboldeşte să caute duşmani închipuiţi în Europa. Când se vor fi trezit, eliberaţi în sfârşit de sub jugul „dictaturii” UE, vor avea şansa de a descoperi cine sunt cu adevărat, deşi aceasta a dus la o fractură socială pe care nu o văd vindecată prea curând. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ciudățenii de-ale Brexit-ului.
    Pe malul drept al Tamisei, adepții Brexit-ului jubilau cântând "Oda bucuriei" a lui Beethoven care, (sic!) este imnul Uniunii Europene, în vreme ce pe malul stâng, susținătorii rămânerii în UE, protestau în acordurile Simfoniei a IX-a, a aceluiași rebel magnific !
    • Like 1
  • check icon
    Oricum ai da o tot prostie și ignoranță se numește caracteristica britanicilor ce au votat pt. brexit, indiferent că s au lăsați ademeniți de promisiuni financiare sau de speranțele deșarte de retrăire și infatuare a perioadei imperiale. Acum se joacă cartea marilor federații care mai ieri erau de nebăgat în seamă; China, India, Brazilia etc. Ca atare idioții ar trebui să observe că numai în format de mare piață economică, cu populație mare, te mai poți pune cu actualele și viitoarele puteri economice. Dar poate e mai bine așa pt. toți în condițiile în care tot mai multe voci criticau privilegiile UK în cadrul UE și poate UK își va găsi un drum mai bun, deși am rețineri.
    • Like 0
  • Popoarele constituie mase de manevra, pur si simplu o Europa in care Germania conduce este imposibil de acceptat de nostalgicii britanici. Daca compari PIB-ul Germaniei(3.677 trilions USD/2017) cu PIB-ul UK(2.622 trilions USD/2017) poti intelege ca, totul a fost bine in piata comuna pana la tratatul de la Maastricht.
    • Like 0
  • Gabriei check icon
    Faptul ca UK este un contribuitor net la bugetul UE a fost argumentul suprem care i-a determinat pe englezi sa voteze pt Brexit. Omul simplu a înțeles ca din banii lui sunt subvenționate programele UE pt țările din EST. Faptul ca bugetul Marii Britanii este alimentat de corporații precum Vodafone sau Unilever și altele care sunt profitabile și datorită accesului la piata unica europeană, asta este o realitate greu de explicat alegătorului englez cititor de tabloide și nostalgic după epoca imperiala când pe englezi nu-i obliga nimeni sa mai dea înapoi câte ceva din ce luau din colonii. Același tip de public cantonat in trecut este cel care a făcut-o pe Megan Merckle sa se simtă ca un musafir nepoftit la masa regală și au determinat-o pe ea și pe printul Harry sa renunțe la privilegii și sa părăsească regatul chiar înainte de pecetluirea Brexitului....
    • Like 7
  • AlexisZ check icon
    Partidul lui Farage, Frontul National si vestele galbene in Franta, catalunii lui Puigdemont, sunt toti finantati de Moscova. Aproape tot aparatul din GRU si fostul KGB este mobilizat acum pe operatiuni externe, pentru ca in vest nu poti sa vii cu "omuletii verzi" si agentia Sputnik, ca'n Ucraina, Georgia, Transnistria. Putin a inceput de ani buni o ofensiva abila, inteligenta si se pare de succes impotriva UE si SUA. A pune totul doar pe seama populatiei neinstruite si a unor politicieni obtuzi nu este o explicatie completa a ceea ce s'a intamplat cu Brexitul.
    • Like 5
  • Regatul Unit schimbă harnașamentul !
    După ce a tras 46 de ani de hățurile de la căruța Europei, majoritatea britanicilor a votat în favoarea brexitului. Cu ocazia acestui eveniment, în 31 Ianuarie 2020, pe cele două maluri ale Tamisei s-au adunat mulțimi de oameni, unii să sărbătorească ieșirea din UE, alții să protesteze împotriva părăsirii UE. Cei ce sărbătoreau, oameni trecuți de prima tinerețe, cu mentalități naționalist conservatoare și chiar nostalgici ai perioadei de glorie a imperiului Britanic, înfășurați în drapelul UK, al căror principal argument motivațional era legat de faptul că "s-au săturat să primească ordine de la Bruxelles", de cealaltă parte, tineri entuziaști, dinamici și progresiști, fluturând steagul albastru cu steluțe galbene al UE, își manifestau regretul și frustrarea generată de Brexit. Dezamăgirea lor rezidă în faptul că generațiile de vârsta a 2-a și a 3-a, le-au îngrădit libertatea de mișcare, contribuind la cultivarea sentimentelor de segregare și rasism față de spațiul european. Societatea britanică, în ansamblul ei, e mai divizată ca niciodată. Scoția și Irlanda de Nord doresc rămânerea în UE, în vreme ce galezii și britanicii, fix contrariul. Va fi interesant de văzut cum va evolua acest conflict și care va fi prețul plătit de Marea Britanie. Clasa politică britanică, majoritar conservatoare, speră într-o mai mare apropiere față de administrația americană. Vom vedea, în anii ce vin, dacă mișcarea Londrei de a schimba hățurile de la căruța europeană cu lasoul de cowboy al Washington-ului va fi de bun augur pentru cetățeanul britanic.
    • Like 6
    • @ Bajea George
      check icon
      Ca și în România, votul generațiilor bătrâne au tras și trag România în jos, în condițiile în care din cauza natalității scăzute din 90 încoace, nu sunt suficienți tineri care să contrabalanseze acest lucru. Oricum peste tot marile mase sunt ignorante și ușor manipulabile.
      • Like 0
    • @ Bajea George
      adica pe un mal cei care au trait 47 de ani in UE ca britanici si pe celalat mal, cei care au prins doar cativa ani de UE_britanic sau chiar doar cateva zile
      • Like 1
  • UE vs federație de state.
    A. Uniunea Europeană.
    „Uniunea Europeană (UE) este o uniune economică și politică bazată pe Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și pe Comunitatea Economică Europeană (CEE),Inima UE, este piața unică europeană . Aceasta este o zonă economică cu politici comune privind reglementarea produselor, precum și libertatea de mișcare a bunurilor, capitalului, serviciilor și forței de muncă. De fapt, această piaţă unică se extinde dincolo de UE şi include alte trei state care nu sunt membre : Islanda, Liechtenstein și Norvegia. Republica Moldova negociază în prezent un Acord de Asociere, care cuprinde un Acord Aprofundat și Cuprinzător de Liber Schimb, pentru a oferi țării noastre un acces mai mare la piața unică a UE.
    Legile UE afectează anumite aspecte ale suveranității statelor membre. Cu toate acestea , în toate aceste cazuri , statele membre au transferat în mod voluntar părți din suveranitatea lor către instituțiile europene pentru a construi o Europă mai puternică și mai eficientă.” Tot în „inima UE există un spațiu privilegiat, Spațiul Schengen, care „este o zonă de circulație liberă în Europa, conformă cu Acordul de la Schengen. Statele membre ale acestui spațiu au eliminat sau vor elimina controalele pentru persoane la frontierele dintre ele, astfel încât este (sau va fi) posibilă trecerea frontierei între oricare două asemenea state fără prezentare de acte de identitate și fără opriri pentru control.”. Statele membre ale UE au sesizat fragilitatea acestei construcții politice și „Pe 18 iulie 2003, proiectul final al tratatului constituțional (oficial Tratat de instituire a unei Constituții pentru Europa) pentru Uniunea Europeană a fost publicat în Praesidiumul Convenției pentru Viitorul Europei.Tratatul care instituie Constituția Europeană (TCE), în mod obișnuit denumit Constituția Europeană, este un tratat internațional care are ca scop crearea unei Constituții pentru Uniunea Europeană. Acest Tratat a fost semnat în 2004 de către reprezentanți ai Statelor Membre, dar două dintre acestea l-au respins ulterior prin referendum. Principalele sale scopuri au fost înlocuirea suprapunerilor existente în actualele tratate (vezi Tratatele Uniunii Europene) care alcătuiesc actuala "constituție" a Uniunii, să dea o formulă comprehensivă drepturilor omului pe teritoriul UE, și să fluentizeze procesul de luare a deciziilor în actuala organizație de 25 de State Membre. TCE a fost semnat de către reprezentanți ai Statelor Membre pe 29 octombrie 2004, și a fost supus procesului de ratificare de către Statele Membre până când, în 2005, votanții francezi (29 Mai) și olandezi (1 Iunie) l-au respins în cursul referendumurilor. Eșecul înregistrat de constituție în a câștiga sprijinul popular în aceste două țări a făcut ca și alte țări să amâne sau să oprească procedura de ratificare, iar actualmente viitorul Constituției este foarte incert. Dacă ar fi fost ratificat, Tratatul ar fi intrat în vigoare pe 1 noiembrie 2006. Începând din Mai 2006 Tratatul Constituției Europene este ratificat în următoarele țări: Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Slovacia, Slovenia și Spania.”
    B. Federația de state.
    Federația este compusă dintr-un număr de state care se autoguvernează, care sunt unite la nivel de guvern federal. În orice federație, spre deosebire de un stat unitar, guvernele autonome la nivel statal sunt definite constituțional, fiind protejate de orice intervenție unilaterală care ar putea fi luată la nivel federal. Statele unei federații (precum și cele ale unei confederații) mențin, de asemenea, și suveranitatea politică, pe care nu o cedează statului federal. Statele federative se deosebesc de statele pe deplin suverane, în sensul în care statele federative și-au transferat o parte din suveranitatea lor guvernului federal. Când statele aleg să formeze o federație, își pierd statutul de persoane juridice din punctul de vedere al dreptului internațional. În schimb, uniunea federală (care este formată din state federative) ca entitate unică devine stat suveran în sensul dreptului internațional.

    Cred că următoare întreprindere politică necesară pentru stabilitatea și întărirea UE o va reprezenta obținerea acordului tuturor statelor pentru crearea unei Federații a Statelor Europene bazată pe o constituție care să confere personalitate juridică federației și în același timp să păstreze o largă autonomie statelor membre.
    • Like 3
  • Parerist check icon
    Ceva imi spune ca aceeasi care au avut interes sa sprijine brexitul din exterior, si care sprijina partidele nationaliste aproape pe fata in Europa vor continua sa sprijine si alte miscari centrifuge, inclusiv in interiorul UK.
    • Like 1
  • Daca le va fi mai bine, urmeaza alte exit-uri, daca nu, nu! Bruxelles-ul ar trebui sa-si prezinte propriile concluzii si plan de actiune, proiectul european trebuie sa evolueze peste ce ar putea realiza britanicii singuri. O vad ca pe o cursa a supravietuirii UE.
    • Like 2
    • @ Cristian Dogar
      Delia MC Delia MC check icon
      Britanicii au umblat totdeauna după avantaje, chiar în UE fiind. Migranți au grămadă și din vremea imperiului și vor mai avea căci vor trebui să facă alte alianțe. Dar nu din UE. Dar cel mai tare i-a durut să asculte de eternii rivali Germania și Franța. În urmă cu 100 de ani industria lor era în frunte. Temându-se că le va fi invadată piața de produse proaste nemțești i-au obligat pe aceștia să scrie Made in Germany făcându-le astfel un mare bine. Industria germană a depășit-o demult pe cea britanică. Plus nostalgia marelui imperiu, ehei, vise de mărire din vremuri apuse.
      Apoi au trebuit să-i suporte pe țărănoii din Europa de est după capul lor abia căzuți din copac. Bleah, pute.
      Vin însă cei 2 Nigel Farage și Boris Johnson. Primul a abandonat ( what have we done?) iar al doilea visează din fragedă pruncie o carieră politică strălucită. N-ar fi primul care calcă pe interesele unei națiuni pentru putere.
      Vom vedea. Pun însă pariu că n-o s-o ducă mai bine mai ales că Scoția a anunțat deja referendum. Și cum spunea un ministru ieri, "vom aduce oamenii împreună"...Așa să fie? După beție vine trezirea.
      • Like 4
    • @ Delia MC
      Mr.Oh check icon
      UK este incompatibila cu Europa de sute de ani. Incepand cu ingineria. Sistemul metric versus sistemul anglo-saxon.

      Standardizarea a fost si este un instrument de constrangere, de conformare care ii obliga pe unii sa suporte costurile de adaptare la un standard diferit.

      EU stabileste niste standarde care pentru britanici sunt o catastrpfa financiara. UK trebui sa se adapteze la standardele franco-germane pe banii ei. Costa. Si nu putin.
      Razboilul standardelor se poarta de sute de ani. Fiecare tara incearca sa-si impuna pe plan mondial propriul standard fiidca astfel isi protejeaza propriul produs. O alta forma a razboiului economic.

      Ideea de castravete de o anumita forma nu vine din neant. Este lobby-ul unor firme cate s-au ocupat cu cecetarea si au creat un produs patentat. Acesta devine standard. Toti trebuie sa se alinieze.. Asta e preopcuparea celor de la Bruxelles. Sa faca standarde si sa elimine concurentii de pe piata ..... Romania o simte pe pielea ei.

      Lucrurile sunt mult mai subtile decat se publica prin presa....

      Cine vrea sa vanda in Germania trebuie sa respecte toate standardele de acolo. Standarde si norme la care nici nu o visat. De aceea are Germania excendent la export. Cine naiba poate vinde in Germania? La cate norme au ... e complicat.... totul e reglementat acolo de n-spe asociatii si autoritati ...
      • Like 0
    • @ Mr.Oh
      Delia MC Delia MC check icon
      Pe de altă parte englezii n-au nici o treabă să se adapteze ei înșiși la standardul metric al produselor pe care le importă. Cu taxele reduse ale Pieței europene bineînțeles unde ar fi vrut să rămână în pofida Brexit. Costurile ca și costurile dar și căpoșenia-i mare, cum să adopte ei ceva de la francezi...
      Standardele sunt pentru calitate. Nu-i tot aia un produs făcut de mântuială cu unul care respectă regulile.
      Nemții n-au două creiere. Merg însă pe principiul făcut cât de bine se poate apoi corectat. Statisticile și eficiența unei tactici dictează cum va fi făcut mai departe. Este o metodă însă foarte eficientă. Nu-i nimeni de vină că la noi "merge și așa ".
      Eu cred, UE va învăța să se adapteze, cei care însă nu vor sau mai degrabă vor drepturi fără obligații sunt englezii. Eu cred că mai repede se va fărâmița Regatul Unit decât UE prin plecarea Scoției și posibil a Irlandei de Nord, risc se pare minimizat de actuala conducere.
      • Like 1
    • @ Mr.Oh
      castravetele ma afecteaza mai putin dar de exemplu plafonarea puterii aspiratoarelor si...triplarea pretului la cele ramase pe piata pt aceiasi fosta putere,, mi se pare cel putin stranie (qui prodest??!!)
      • Like 0
    • @ Delia MC
      sa stiti ca britanici lucreaza cu metrul, grade celsius , americanii sua, au ramas pe inch-i si farenheit
      noi ce mai folsim torr, kilogramul(!!) in loc de newton si inca altele (caloria..)
      • Like 0
    • @ corneliu apostol
      Parerist check icon
      Inteleg ce spuneti, si aveti partial dreptate. Insa ganditi-va de unde vine energia in Europa si atunci vedeti cine are pe termen lung de castigat cu aspiratoare energofage si ineficiente.
      • Like 0
    • @ Mr.Oh
      UK nu este incompatibila cu Europa as zice din contra ,multe proceduri europene au la baza procedurile britanice ( in domeniul medicamentelor sau ale industriei de aparare si de ce nu al sportului). Problema cea mai spinoasa o reprezinta insa problema economica si anume falimentul modelului anglo-saxon ( care e valabil si pentru USA , Australia, Noua Zeelanda sau cum mai e cunoscut fostul Commonwealth). Daca in trecut in perioada coloniala era mult laudat si a fost teoretizat ca un model de succes acum nu mai asigura succesul din trecut. Deficitele cronice de cont curent , comerciale si bugetare au dus lira la un minim istoric, la un somaj in crestere si la o aversiune fata de UE dar nu UE e responsabila de aceste aspecte ci mai degraba politicienii britanici. Economia UK nu mai e atat de competitiva ca pe vremuri ( cand isi tragea seva capitalului din colonii - de aici si nostalgia dupa perioada imperiala) si atunci a trebuit sa faca compromisuri dar nu fortati de birocratii de la Bruxelles ci mai degraba de rigoarea pietei mondiale. Britanicii isi fac iluzii ca vor pune taxe si comisioane pentru marfurile importate din UE deoarece piata comuna va recurge la retorsiune si britanicii vor avea mai mult de pierdut decat europenii. Celelalte piete la care viseaza britanicii ca se vor reorienta,USA si commonwealth-ul sunt la randul lor in aceeasi situatie de importatori neti si cu deficite cronice asa ca exporturile britanice pe acele piete nu vor putea asigura debuseele visate pentru exportatorii insulari. NHS-ul nu va primi resursele promise pe seama eliminarii contributiei britanice la bugetul UE si deficitele se vor acumula si mai mult. Capitalul se va muta binisor din Londra ( piata a capitalului european) catre Paris, Frankfurt pe Main si Milano iar capitalurile fugite evident ca vor duce la disparitia locurilor de munca din capitala britanica. Toate agentiile si institutiile europene precum si bancile centrale care aveau depuse capitaluri la Londra vor fi evacuate lasand fara slujba mii de londonezi. La fel vor proceda si multinationalele europene care au fabrici si uzine in UK la cel mai mic semn de impunere de taxe sau proceduri care sa le afecteze profiturile. Deci cetatenii britanici nu vor avea nimic de castigat. De altfel industria auto britanica e practic in maini germane , la fel si cea farmaceutica si daca parlamentarii beti de euforia despartirii vor incerca sa le impuna conditii greu de acceptat toate aceste investitii vor fi inchise cu consecinte grele pentru insulari.Multe astfel de investitii create in UK se adresau de fapt pietei comune si odata cu iesirea din UE nu isi vor mai avea rostul pe insula.
      • Like 0
  • Oxford, cloaca scolilor politice, era normal sa fie anti brexit. Cetatenii, in schimb, fac bine diferenta si vad limpede cum era pentru ei in perioada 1960 - 2000.
    • Like 1
    • @ Dumitrescu Bogdan
      Delia MC Delia MC check icon
      Marea Britanie e în EU din 1973.
      Cetățenii aceia întreabă pe Google a doua zi după referendum ce înseamnă UE.
      • Like 5
    • @ Dumitrescu Bogdan
      Mr.Oh check icon
      Autodeterminare. Despre aceasta e vorba.. Ce sens are Parlamentul Britanic daca primeste ordine de la Bruxelles?
      Pe de alta parte, daca urmaresti discursul lui Macron si Merkel o sa,observi un alt soi de limbaj de lemn care nu spune nimic in afara de ...o sa facem si o sa dregem si ...sa aveti rabdare.
      Chiar si nemtii (poporul) s-au saturat de adormirea UE.
      UE e o struto-camila intinsa peste un continent. Un tavalug uniformizator. O structura,moarta incapabila sa reactioneze.

      Oamenii se asociaza,liberi pe baza de afinitati si nu constransi in numele unui ideal. A unei ideologii. Constructiile ideologice sunt moarte din fasa.

      • Like 0
    • @ Mr.Oh
      Parerist check icon
      Pacea pe continentul asta a fost un ideal, pana cand UE asta proasta si uniformizatoare cum e nu l-a transformat in realitate. Intreaga istorie europeana a fost un caft continuu in care p..limea a murit aparant interesele catorva clanuri pan-europene. Aia n-au avut frontiere niciodata, azi erai duce aici maine rege dincolo. Frontierele au fost dintotdeauna pentru aia mici.
      Brexitul a fost fix o constructie ideologica. Si pe baza de slogane, fara o dezbatere reala, si pe minciuni recunoscute a doua zi dupa referendum.....
      Plus ca, demografic vorbind, brexit au votat aia aceleasi categorii care voteaza cu PSD in Romania. Altii carora nu le dicteaza bruxelles-ul ce sa faca la ei acasa.
      • Like 7
    • @ Dumitrescu Bogdan
      Parerist check icon
      Asa e, elitele intotdeauna sunt o frana in calea progresului si civilizatiei. La canal cu astia imburghezitii astia cu mai mult de 8 clase!
      • Like 3
    • @ Parerist
      Mr.Oh check icon
      Problema nu e ideea de o Europa unita. Ideea e nobila/utila si practica. Omul de rand doreste libera circulatie.
      Problema e precuma la divort, fiecare vrea sa incerce un alt drum iar partenerul nu vrea sa-l urmeze.
      Ai atatatea natii cu o incarcatura psihologica diferita. Nu e nevoie de o EU politica. Ci de o EU libera.
      Ce se vrea de catre unii e o Europa unita politic. Despre care nu a fost vorba niciodata inainte.
      • Like 1
    • @ Mr.Oh
      Parerist check icon
      Nu prea înțeleg ce înseamnă uniune politica.
      Eu cred ca în lumea multipolara de azi exista 3 mari puteri. US, care însă pierde teren în ciuda agitației portocaliului, Rusia care are pretenții mai mari decât putere reala și China care e în creștere pe toate planurile și singurii care gândesc pe termen lung.
      Iar Europa, carte una peste alta e prima sau a doua economiei a lumii, e insignifianta. Toți ăilalți 3 prefera ca Europa să rămână fărâmițata și sa nu devina un jucător geostrategic (sau militar) la adevăratul potențial.
      • Like 4
    • @ Delia MC
      Zev check icon
      Mda. Si v-ati uitat pe youtube cam ce raspundeau romanii la diverse intrebari re EU si nu numai?
      • Like 0
    • @ Parerist
      Zev check icon
      Hehe (make a photo), depinde ce parametri folosesti. De exemplu, superputeri sunt considerate US, UK si parca Franta, criteriul fiind capacitatea de a purta doua sau mai multe razboaie departe de metropola. Rusia si China nu sunt pe acolo, capacitatile lor logistice in primul rand nu le permit sa se bata pe doua fronturi sau mai multe departe de ei. Normal e o chestie subiectiva si ingusta, dar unde bat e ce e, pana la urma, o mare putere?
      • Like 0
    • @ Parerist
      ELITE?!? N-ati citit comentariul pe care il combateti. Si nici articolul! Englezii din nord si cei din sud-est sunt departe de "elite" cum va place sa ziceti. Sau sunt "elitele" din Oltenia si Moldova de Nord care au votat PSD-ul in ultimii trei ani de distrugere a Justitiei romane...
      • Like 0
    • @ Mircea Dim
      Parerist check icon
      M-am referit la cloaca Oxford ului.
      • Like 0
    • @ Delia MC
      la anchetele televiziunilor gaga, ai nostri nici unde e bucurestiul nu stiu, asa ca macar sa ...dai pe google si e ceva
      • Like 0
    • @ Zev
      Parerist check icon
      Franța a avut nevoie de ajutor logistic american pentru Mali... Chiar e super putere?
      China a cucerit jumate din Africa și încă jumate din Asia, și avansează ușor și spre Europa. Fără portaviane și drone...
      Rusii nu cred ca au capacitatea sa se bata cu occidentul, însă par ca au capacitatea să ne facă să ne batem între noi....
      Cât despre UK, subiectul nostru, sper sa nu se trezească cu mai multe fronturi interne.
      • Like 0
    • @ Zev
      UK si Franta nu mai sunt superputeri demult. Amandoua au deficite cronice , o datorie impovaratoare si nu mai sunt dispuse la razboaie decat daca sunt atacate. Rusia e in schimb o mare putere militara dar ea are alte probleme urgente ( economice si demografice), ea poate purta razboaie pe alte meleaguri dar nu o mai face pentru ideologie ci pentru profit. USA desi inca o mare putere se confrunta cu aceleasi probleme ca si UK ( deficite cronice, o datorie gigantica fara orizont de rezolvare si importatoare neta, o lipsa cronica de competitivitate care nu mai poate oferi la export decat servicii digitale si armament). Lipsa de investitii in insfrastructura si cercetarea civila dusa de politicieni dependenti de subventia oferita de complexul militaro-industrial a dus la aceasta realitate. Pierderea locului in favoarea Chinei nu mai poate fi oprita. Promisiunile lui Trump din campania electorala ca va reconstrui infrastructura si cercetarea nu s-au materializat si la fel ca si predecesorii lui a marit bugetul armatei si cam atat. Dezvoltarea economica e data de marimea pietii deci implicit si puterea militara , favorizeaza acum China ( o populatie de 4 ori mai mare ca USA iar cercetarea urmeaza productia) si tavalugul nu mai poate fi oprit nici de taxele lui Trump si nici de politica izolationista de penalizare a companiilor care fac afaceri in China, antreprenorilor americani putin le pasa de politica lui Trump daca nu le aduce profit asa ca isi continua afacerile in China ( asa cum nici brexit-ul nu poate atenua lipsa de competitivitate a economiei britanice intr-un mediu globalizat).
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Ștefan Briceag

De la externarea din spital, Ștefan Dănuț Briceag a făcut totul ca să poată relua controlul asupra propriei vieți. În februarie 2018, la 6 luni după accident, s-a mutat împreună cu prietena sa, Iulia, care care i-a fost și îi este alături. „Nu știam că există acest gen de femeie. Iar când cunoști o fată ca ea, te întrebi: Chiar există? După un astfel de accident, când te aștepți ca și mama să plece de lângă tine, ea mi-a zis: Plec când vreau eu, nu când vrei tu.” (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult

Am mulţi cunoscuţi, prieteni si multe rude care au emigrat şi au demonstrat că pot fi cei mai buni evoluând în deplasare. Au demonstrat-o prin muncă asiduă, seriozitate şi perseverenţă. (Foto: Ionel Pop Doncilă)

Maradona din Bacău
Citește mai mult