foto: Profimedia
Există unii oameni, şi cu siguranţă i-aţi întȃlnit, care par să treacă prin viaţă încercȃnd să lase o urmă cȃt mai mică.
E vorba de persoane care niciodată nu povestesc despre realizările proprii, ba chiar le minimizează dacă sunt aduse în discuţie de altcineva, care nu îşi spun niciodată părerea, deşi au idei foarte bune, care sunt de obicei submisivi, chiar dacă li se cer lucruri nerezonabile, şi care rar îşi urmează propriile vise, rămȃnȃnd de multe ori la voia conjuncturilor curente.
Aceste persoane cred despre ele însele că sunt neimportante, „mici” psihologic, drept care consideră că nu au niciun cuvȃnt de spus în viaţa lor proprie şi nici nu pot influenţa mediul în care trăiesc. Le vom recunoaşte din faptul că mereu încearcă „să nu ocupe loc”, nici spaţial (se vor retrage într-un colţ al încăperii sau pe ultimul scaun într-o sală de conferinţe), dar nici psihologic. De multe ori vorbesc despre acţiunile sau persoana lor folosind diminutive (am făcut „o lucrărică” sau „un proiecţel” deşi e vorba de o muncă asiduă şi complexă, sau „un tortuleţ”, deşi e de fapt o adevărată operă gastronomică). Atunci cȃnd reuşesc ceva, ei spun fie că au avut noroc, fie că au fost ajutaţi de altcineva. Cȃnd e vorba de vreo discuţie, se scuză încontinuu, deşi nu au greşit cu nimic, iar cȃnd le apare în faţă vreo oportunitate nu se folosesc de ea, pentru că ei cred că „nu sunt eu capabil/ă de aşa ceva”.
Rădăcinile acestor credinţe despre sine sunt în copilărie - fie că părinţii (sau în unele cazuri profesorii) le-au repetat mereu că „nu sunt în stare”, fie că au avut părinţi perfecţionişti, care orice ar fi făcut copilul veneau ei să corecteze ca să fie „impecabil” şi nicidecum pe măsura capacităţilor copilului la vȃrsta respectivă. În alte cazuri „micimea” le-a fost predicată, ba chiar exemplificată de părinţii care nu au avut curaj pentru ei înşişi. În alte cazuri a fost vorba pur şi simplu de o condiţionare verbală: „fii cuminte”, „nu ieşi în evidenţă”, „nu-i deranja pe ceilalţi”. Alteori, mai ales în cazul femeilor, a fost vorba de o educaţie de tip discriminatoriu: „femeile suportă”, ‚fratele tău poate face asta, el e băiat, dar tu eşti fată”.
În orice caz, la vȃrsta adultă aceste persoane au învăţat să „nu ocupe loc” psihologic, să se şteargă din societate şi să îşi refuze recunoaşterea pe care ar merita-o.
Ce e de făcut?
Astfel de persoane ar avea mai întȃi să-şi recunoască emoţiile, gȃndurile şi comportamentele care se leagă de această tendinţă de a fi „mic”. Odată ce le-au recunoscut, ar trebuie să le dispute, să aibă cu sine o discuţie în care să îşi arate şi contrariul - că de fapt realizările lor sunt unele bune şi se bazează pe o muncă meritorie, că ideile avute (dar nerostite) au fost corecte, că dacă cineva le-a remarcat a avut motiv să o facă, etc.
Pasul următor ar fi să-şi dea voie să crească. Evident că nu se poate face peste noapte, însă pot fi făcuţi paşi mici, dar fermi în această direcţie. În ceea pe priveşte partea de prezenţă fizică, ar avea de migrat încet încet spre mijlocul încăperii, părăsind peretele. Pot să înceapă să îşi adauge elemente de culoare la ținutele în culori mohorȃte. Ar avea să primească laudele şi să mulţumească pentru ele. Ar putea să îşi înceapă o intervenţie cu „părerea mea este”, în loc de „mă scuzaţi că intervin” şi ar putea să nu îşi mai asume vina, ci să clarifice orice posibilă neînţelegere. În plus, ar fi momentul să îşi scoată diminutivele din limbaj, acelea care se referă la sine, la acţiunile proprii sau la produsele muncii lor.
O astfel de evoluţie nu duce la o schimbare „wow” în cȃteva zile, dar este trainică şi se va menţine, iar persoana în cauză ar avea de cȃştigat. Nu doar ea, ci şi societatea în ansamblu, pentru că nu de puţine ori oamenii care se văd acum ca „mici” sunt un rezervor de idei bune şi energie creativă.
Articol publicat anterior pe blogul autoarei
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp





Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.