Foto: Octav Ganea/ Klaus Iohannis
Mă împiedic pe LinkedIn într-o postare a unui fost coleg de studii, devenit între timp un expert de renume în social media și comunicare. Nu începe cu tradiționalul “glad to” sau “honoured to”, nu are poza standard cu o diplomă sau o medalie – este un text simplu, dar foarte puternic, care promovează, în română, dreptul de a vota liber, câștigat cu sacrificii umane în urmă cu 30 de ani.
Ochii mi se opresc pe primul comentariu, venit sec din partea unui consultant IT: „Nu m-ai convins.”
Din ecranul alb-negru al memoriei îndepărtate, dar atât de vii, îmi răsună sincronul victoriei înfrigurate: „Am învins, am învins, dictatorul a fugit!”. Oameni zac săraci, flămânzi și morți în stradă. Dintr-un birou de sticlă din Pipera, un glas răzbate impasibil după 30 de ani: „Nu m-ați convins!”
Refuzată ca o promoție de Black Friday, libertatea se ascunde rușinată printre pliantele cu oferte de Revelion în Maldive sau Abu-Dhabi. Beneficiile ei ne-au convins ușor, responsabilitățile mai puțin. Privilegiile ei ne-au sucit mințile, răspunderile ne aruncă în cinism. Avem libertate, o merităm, este a noastră. Cum s-a câștigat, nu contează. Ce facem cu ea, nu este problema noastră.
„Noi facem un spital!” – „Nu m-ați convins!”
„Împreună salvăm pădurile valoroase ale României.” – „Nu m-ați convins!”
În timp ce o mare parte din România oficială se afundă în uitare subită și în indiferență, toate celelalte Românii se încăpățânează să respire, să trăiască și să spere liber: România din Regatul Unit, România din Italia, România din Spania, România de 18 ani din Australia – toate aceste Românii mici de peste hotare continuă să viseze românește și pentru noi, cei greu de convins de acasă. Protestele individuale ale românilor care au plecat nemulțumiți de ce se întâmpla în țară se reunesc la alegeri în cea mai mare manifestație la care am asistat vreodată: protestul speranței. Speranța că familia și prietenii vor trăi mai bine și mai demn; speranța că la pensie vor reveni acasă, într-un loc marcat de valoare și de bun-simț. Convinși că votul lor poate face diferența, toți acești puieți de Românie ne ajută printr-o solidaritate covârșitoare în lupta cu cei greu de convins. Dacă ar fi avut șansa să voteze pentru orașul sau satul lor la alegerile locale, ne-ar fi izbăvit până acum de lichele și de baroni.
Poate că depărtarea te responsabilizează, te obligă să-ți pui întrebări legate de identitate și de viitor. Nu înțeleg însă cum apropierea de spitale mizerabile, de funcționari corupți, școli medievale sau străzi îngropate în noroi te poate lăsa rece ca un Luceafăr superior. Cine ești tu, cel greu de convins?! În ce cămine ai stat, la ce doctori ai umblat, pe ce drumuri te-au purtat vacanțele, câte fonduri ale clasei ai plătit într-un sistem gratuit de învățământ, cine ți-a dat vreodată șpagă pentru a-ți face bine treaba, câte mătuși miliardare ai avut?! În ce parcuri te plimbi, ce aer respiri, cum te ascunzi de sute de mii de copii care mor de foame la tine în țară?!
Îți spun atât: „Nu m-ai convins!” Indiferența ta este risipă de libertate, vid de conștiință civică, un absenteism pe care nu ni-l permitem în această fază precară a democrației noastre. Ștampila nu este o baghetă magică: ai votat, s-a întâmplat tot ce ai visat. Dar fiecare ștampilă pusă poate deschide sau închide un drum.
Româniile mici din lumea întreagă ne-au deschis astăzi încă o dată drumul speranței, pentru toate rătăcirile, disperările și șovăielile noastre de fiecare zi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Daca vreti, e echivalentul aluia care voteaza psd ca i.a dat 200 in plus la salariu. Nu e echivalentul celor care au refuzat suta de lei a lui Ceausescu si a decis sa nu mai indure. Dar probabil ca habar nu are de refuzul ala. E lup tanar.
Poate o ordonanță a lăcomiei, care ar fi determinat multinaționalele -alea, care în viziunea lui Liviu de Jilava sugeau sângele poporului- să-și ia tălpășița spre zări mai lipsite de dări și birocrație și dvs rămâneați pe dinafara biroului ultra-modern. Sau poate o dictatură à la Erdogan, spre care acum un an părea că ne îndreptăm cu pași repezi...Sau o recesiune feroce, favorizată de politicile iresponsabile, care ar fi dus firma dvs la faliment.
Poate astea v-as fi convins. Dar cum n-ați făcut măcar un mic efort de a înțelege ce se petrece, cât de gravă era situația, n-aveți cum pricepe. Au înghițit alții gaze și au luat bulane pe spinare în timp ce dvs erați probabil iritat că s-a oprit circulația.
Câteodată e mai bine să rămâi filozof.
Daaa, desigur, unii nu sint "sentimentali", sint "rationali", ceea ce nu-i mare lucru cind le ai pe toate sub nas, dar daca peste cinci minute se stinge lumina pentru o luna, pentru ca niste imbecili n-au gestionat cum trebuie nevoia de energie electrica?
Toti acesti "alesi" ai lumii moderne sint numai dovezi ale unei educatii deficitare. Probabil unii au impresia ca daca au scris niste linii de (pseudo)cod, prin asta devin automat mai grozavi ca toti ceilalti oameni si uita ca altii au facut mult mai mult intr-o vreme cind sa scrii cod era cu adevarat ceva deosebit...
Ma rog, fiecare cu parerea lui, vorba dlui Neagu Djuvara: "noroc ca nu mai am mult de trait". Dar pina traiesc, eu voi merge la vot.
Like maxim pentru " elitism infantil demn de milă ".