(Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)
Prin vocea deputatului Cătălin Rădulescu, PSD încearcă încă o dată să acrediteze ideea că persoanele condamnate definitiv de către completurile de 5 judecători ale ÎCCJ (constituite fără a fi respectate în totalitate rigorile legii, fapt pentru care responsabilii trebuie să răspundă cu siguranță) ar fi nevinovate. Promotorii, sau mai degrabă propagatorii, acestei idei știu foarte bine că e falsă, însă prinde bine la o categorie de alegători, cea a fanaticilor.
Dosarele condamnaților definitiv au parcurs toate fazele procesuale, epuizând toate căile de atac. Soluțiile au fost temeinic motivate, fiind mai puțin important ce nume de judecători au făcut parte din completul de judecată. Nu-i așa? Când ajungi tu, persoană de rând, în fața judecătorului, nu te interesează atât de mult cum se numește acesta, ai încredere că va judeca imparțial cauza ta. Dacă după pronunțarea sentinței te consideri nedreptățit, faci uz de toate căile de atac, fie ele ordinare sau extraordinare, naționale sau internaționale. Despre asta este justiția, despre a-ți căuta dreptatea până în pânzele albe și despre a-ți apăra cauza cu orice preț.
Dacă mesagerii PSD-ALDE ar crede sincer că sunt mulți nevinovați printre cei condamnați de completurile de 5 judecători ai ÎCCJ, nu ar mai jindui după amnistie și grațiere. Deoarece pentru o persoană nevinovată, condamnată pe nedrept, este suficientă revizuirea sentinței, de către un alt complet de judecată, care s-o achite definitiv după ce va fi constatat nedreptatea înfăptuită.
Însă PSD-ALDE tocmai asta urmărește, eliminarea judecătorilor, de orice grad și nume, din această ecuație. Iar amnistia și grațierea tocmai acest efect îl au. Dau posibilitatea legiuitorului să se substituie autorității judecătorești, căreia să-i invalideze soluțiile. Iar dacă ne uităm la modul arbitrar în care parlamentul încuviințează, sau mai degrabă nu, cercetarea penală în privința colegilor lor, cumulat cu înclinațiile actualei majorități, favorabilă zonei infracționale, putem anticipa cât de nedreaptă și orientată va fi o eventuală astfel de măsură.
Cât despre zicerea ministrului justiției Tudorel Toader, conform căreia ar exista o temere printre români că pot fi „deduși” judecății chiar nevinovați, urmând această construcție logică, îmi va fi greu să mai definesc instituția achitării. În plus, mă aflu printre cei care nu simt această temere. Și mă întreb, oare de ce nu o simt? Ce anume îmi dă mie această imunitate în fața „abuzurilor” invocate de ministrul justiției?
În calitate de cetățean onest nu voi accepta niciodată ca un infractor să scape prin culpa organelor de urmărire penală, sau a instanțelor de judecată, adică printr-un viciu de procedură. Când astfel de vicii sunt sesizate, trebuiesc eliminate de îndată și corectate efectele lor. Însă aceasta nu înseamnă câtuși de puțin faptul că persoana condamnată este mai puțin vinovată de fapta incriminată.
Alftel, vom ajunge să suspectăm că aceste vicii de procedură vor fi fost premeditate, plantate tocmai pentru a se ajunge într-un final la acest rezultat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.