Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Prețul este ceea ce plătești, valoarea este ceea ce primești”. Cum știi că dai „prețul corect” într-o achiziție de artă contemporană

Achiziția de artă

În expoziția Marilena Preda Sânc: Bodyscape 1982–1988, deschisă la Gaep, București, până pe 25 octombrie 2025; foto: Adi Bulboacă

Achiziția de artă are o componentă subiectivă puternică. Dar în afara preferințelor personale, există criterii care pot ghida colecționarul în a identifica lucrări cu o valoare corelată cu ecosistemul pieței.

Dincolo de caracteristicile formale ale unei lucrări, relevanța culturală ar trebui să dea și valoarea ei de piață, mai ales dacă avem în vedere o investiție pe termen lung. Actul artistic este un proces complex, reflexiv și auto-reflexiv, care implică nu doar capacitatea unui artist de a genera imagini, ci multe alte elemente regăsibile în ceea ce numim valoare, respectiv potențial al unei lucrări de artă.

Un cumul de criterii obiective intervin în evaluarea unei lucrări înaintea unei achiziții: mediul în care aceasta a fost realizată, etapa în care se află cariera artistului, recunoașterea instituțională pe care acesta a primit-o prin expoziții în muzee, participarea la bienale sau alte evenimente. 

Reperul principal rămâne însă, în opinia mea, dorința de a vedea lucrarea respectivă zilnic. De a trăi cu ea.

Achiziția de artă este o decizie care rezultă dintr-un parcurs de cunoaștere și autocunoaștere, ce implică și disponibilitatea de a fi acompaniat în acest demers de a înțelege și aprecia arta. Nu e un drum întotdeauna simplu, pentru că ne este adesea mai ușor să ne validăm convingerile sau prejudecățile. Pe când arta de calitate surprinde, aduce un element inovator, sau chestionează Zeitgeist-ul contemporan.

Imagini din expoziția personală Marilena Preda Sânc: Bodyscape 1982–1988; foto: Alexandru Paul

Procesul de achiziție nu este unul liniar. Implică un dialog constant și de durată între colecționar și galerie, vizitarea unui număr cât mai mare de expoziții și contactul repetitiv cu practica artiștilor. Galeria oferă un suport unic în înțelegerea preferințelor celui care cumpără, în propunerea unei selecții de lucrări și în explicarea modului în care acestea se potrivesc în spațiile și bugetul acestuia.

Ce îmi doresc întotdeauna este nu numai să ajungem la acea necesară relație de încredere, dar și ca, după un număr de ani, colecționarul să dețină siguranța de sine și argumentele pentru a decide independent asupra achiziției potrivite lui.

Rolul galeriei: pentru artiști și colecționari

Piața de artă este reprezentată de comunitățile coagulate în jurul galeriilor. Acestea lucrează permanent să identifice artiști, pentru a-și putea dezvolta programul expozițional, și îi acompaniază în diverse proiecte de cercetare. O expoziție nu este niciodată o sumă de tablouri pe perete, ci un întreg demers de analiză în care galeria joacă rolul de producător cultural. Expertiza galeriei sprijină artistul în a traduce practica sa – menită să îi comunice viziunea, nu să fie vândută – într-un produs mediat către piața de artă.

Imagini din expoziția personală Marilena Preda Sânc: Bodyscape 1982–1988; foto: Alexandru Paul

Galeriile promovează artiștii pe diverse canale, prin intermediul expozițiilor, și prin stabilirea de legături pe termen lung cu colecționarii. Îi numim astfel, și nu clienți, pentru că sunt parte din comunitatea noastră. Colecționarii cunosc artiștii, îi susțin și îi recomandă mai departe, devenind astfel ambasadori ai acestora și ai galeriei. Artiștii au nevoie de un public implicat și receptiv.

Achiziția de artă conține un dividend intelectual și estetic pentru că valoarea se regăsește și acolo. Oamenii caută interacțiunea socială, să învețe, să fie surprinși. Rolul galeriei este de a crea cadrul în care aceste lucruri să se întâmple.

De exemplu, pentru expoziția Marilena Preda Sânc: Bodyscape 1982–1988, deschisă în prezent la Gaep, aducem la București mai mulți invitați internaționali pentru a încuraja dialogul despre practica acestei artiste. Nu este o strategie care se traduce automat într-o tranzacție. Ne dorim însă să mobilizăm interlocutori relevanți și să creăm un cadru mai larg pentru discuția despre opera Marilenei Preda Sânc. Vânzările pe care le realizăm sunt o consecință a acestor piloni de cercetare, producție și promovare.

Ce înseamnă o tranzacție prin galerie?

Poziționarea într-o identitate culturală mai largă este esențială pentru un artist. Galeriile mediază acest proces prin producția de expoziții care contextualizează practica artiștilor și o aduc în fața unui public foarte larg, nu doar a colecționarilor care ar putea fi interesați de achiziții. De asemenea, prezintă artiștii la târguri internaționale, unde aceștia nu au acces pe cont propriu, expunându-le lucrările unei audiențe internaționale, într-un cadru specializat.

În expoziția Gaep Presents: Vlad Albu și Roberta Curcă, iulie 2025; foto: Claudiu Obreja

Cum nu realizează expoziții în atelier, nici activități comerciale recurente, un artist care nu e reprezentat de o galerie întâmpină dificultăți în a-și dezvolta o piață reală. Oferta de artă este imensă, și fără o susținere, nu văd cum acesta ar putea să construiască o relație funcțională cu colecționarii și cu o comunitate mai largă. Damien Hirst era deja un artist recunoscut când a ales să-și vândă lucrările direct la licitație, și tot a revenit apoi la parteneriatul cu galerii.

Colaborarea unui artist cu mai multe galerii semnalizează existența unei piețe pentru lucrările acestuia. Felipe Cohen, unul din numele din portofoliul Gaep, este acum reprezentat de una din cele mai mari galerii din America Latină, Almeida & Dale, pe lângă altele din Brazilia și Europa. Intervine aici valoarea generată de faptul că acea galerie dezvoltă conținut cultural pentru un public expert din zona de colecționare și din cea instituțională. Ignacio Uriarte, un alt artist reprezentat de Gaep, colaborează cu alte opt galerii din șase țări. Toate au încredere în el, investesc în producția expozițiilor sale și îl promovează în diverse forme.

Felipe Cohen, Eyelids Series, 2022, ulei pe pânză, 35.5 x 38 cm © Felipe Cohen

Ce determină prețul unei lucrări?

Pentru artiștii care colaborează cu mai multe galerii, prețul pe piața primară este identic pentru lucrări similare, indiferent de țara în care sunt reprezentați sau de canalul de vânzare – prin galerie, la un târg sau online.

În cazul artiștilor emergenți cu care lucrăm, parte din munca noastră este să dezvoltăm o strategie de preț, aplicată consecvent. Aceasta reflectă stadiul în care se află cariera lor, mediul în care se exprimă și producția lucrărilor. Încurajăm și artiștii din programele noastre de mentorat, ACCELERATOR, să-și stabilească și să mențină un preț unic, fie că tranzacția este intermediată sau nu de galerie, care percepe un comision. (1)

Lucrările vândute la licitație au un cost rezultat din procesul de ofertare. Cum nu există neapărat un control asupra prețului final de achiziție, anumiți artiști și galeriile evită să participe în acest tip de tranzacții.

Suntem mereu interesați ca prețul să reflecte criteriile obiective menționate anterior, dar și ca acesta să fie realizabil, adică să poată fi transformat într-un anumit număr de tranzacții. E o muncă ce rezultă în urma discuțiilor cu fiecare artist și a producției expozițiilor, iar strategia de preț poate să se modifice pe măsură ce cariera artistului avansează.

Dincolo de optica de creștere exponențială, arta s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune metode de a păstra valoarea capitalului. Artiștii cu un parcurs instituțional confirmat, care au piață pentru lucrările lor, sunt, pentru mine, o investiție bună. Chiar dacă lichiditatea unei lucrări este scăzută, atunci când prețul este ancorat într-o realitate de piață și o strategie realizată corect, acesta se păstrează de cele mai multe ori, într-un mod sustenabil, care reflectă evoluția carierei artiștilor respectivi.

În expoziția personală Ignacio Uriarte: Symbolism, Gaep, București, mai-iunie 2025; foto: Adi Bulboacă

La nivel global, cele mai multe tranzacții au valori sub 50.000 de dolari (2), iar un preț mai mic de 10.000 de euro este perceput ca accesibil pe piața de artă.

Ierarhia mediilor contează semnificativ în prețul lucrării. Pictura este cea mai scumpă pentru că este acompaniată de cea mai mare cerere. Un preț mai mic de 10.000 de euro pentru o pictură poate fi considerat relativ mic, pe când o fotografie care costă tot atât poate indica un artist mai cunoscut.

Pe piața locală există foarte multe opțiuni sub pragul de 10.000 de euro, inclusiv lucrări ale unor artiști cu un parcurs solid. Asemenea informații se pot afla în discuții cu galeriile. Cele mai multe lucrări expuse la Gaep se află în intervalul 1.000 - 15.000 de euro, iar foarte multe se situează între 2.000 și 5.000-6.000 de euro. 

Remarca lui Warren Buffett conform căreia „prețul este ceea ce plătești, valoarea este ceea ce primești” se potrivește și tranzacțiilor de artă. Prețul este însă doar o dimensiune a acestora, iar galeria noastră încearcă mereu să ofere cât mai multă valoare.

Prețul artei: percepții vs. realitate

Deși tranzacțiile publice, la prețuri impresionante, sunt cele mai cunoscute, majoritatea achizițiilor de artă au loc în categoriile de preț inferioare. La nivel internațional, dealerii de artă au raportat creșteri în aceste segmente în ultimii doi ani, potrivit The Art Basel & UBS Art Market Report 2025.

● Ponderea tranzacțiilor la prețuri sub 50.000 de dolari a reprezentat anul trecut 85% din totalul realizat de dealeri, față de 73% în 2022.

● Nu doar dealerii cu o cifră de afaceri sub 1 milion de dolari, dar și cei cu o cifră de afaceri între 1 și 10 milioane de dolari au avut vânzări majoritar în segmentul de prețuri mai mici de 50.000 de dolari.

● Pentru dealerii cu o cifră de afaceri anuală sub 1 milion de dolari, ponderea lucrărilor vândute la prețuri sub 50.000 de dolari a fost de 95%.

● Tranzacțiile sub pragul de 50.000 de dolari au reprezentat 74% din total pentru dealerii cu venituri între 1 și 10 milioane de dolari.

● Aproximativ o treime (34%) din vânzările dealerilor cu o cifră de afaceri mai mare de 10 milioane de dolari s-au situat sub pragul de 50.000 de dolari.

● Doar 2% dintre tranzacții au avut loc la prețuri de peste 1 milion dolari, în scădere de la 4% în 2021. Acestea au reprezentat 25% din tranzacțiile realizate de dealerii a căror cifră de afaceri depășește 10 milioane de dolari.

(1) Conform practicii la nivel internațional și local, comisionul perceput de galerie este de 50%.

(2) Sursa: The Art Basel & UBS Art Market Report 2025.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Pachet invatator

Dimineața excursiei e mereu la fel: voci grăbite, ghiozdane care nu se mai închid, copii care se învârt ca niște planete mici în jurul autocarului. Îi număr din priviri, să fiu sigur că nu lipsește nimeni. Întotdeauna mai e cineva care și-a uitat șapca, sticla de apă sau emoțiile acasă. Eu încerc să par calm, dar înăuntru, recunosc, e și la mine o furtună.

Citește mai mult

Petre Lăzăroiu

E momentul să vorbim serios despre cât de mare e o pensie mică. Și nu, nu încerc să glumesc cu voi, pentru că astea nu sunt timpuri amuzante, de fapt. Dar am văzut intervenția fostului judecător CCR, Petre Lăzărăroiu, la B1 TV spunând că pensia lui de 10.000 de euro nu e una atât de mare, dacă chiar stai mai bine și te gândești. Ca să nu avem vorbe la proces, îl voi cita exact pe domnul judecător, astfel încât să putem face o analiză cât mai specifică a situației: ”Cu 41 de ani de cotizație, pensia mea este puțin spre 10.000 de euro. La un salariu de 60.000 de lei, adică 12.000 de euro. Eu nu înțeleg de ce atâta tam-tam. Nu juriștii fac legea, parlamentarii fac legea.” Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult