Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

„Tatăl dumneavoastră trebuia să nu aibă nimic azi”. Intră în scenă Somitatea care ne-a dat un tratament ca la Templul din Delphi

Operație în spital

Foto: Guliver Getty Images

Episodul II. Îl mai țineți minte, pe domnul Lăzărescu? Cetățeanul care s-a plimbat o noapte într-o salvare, până l-a „omorât” Cristi Puiu.

În comparație cu ce a pățit pacientul nostru, el poate fi fericit că a scăpat măcar cu o moarte celebră.

V-am povestit, rândul trecut, despre cum m-am plimbat cu tumoarea lui tata prin București, „palmată” și „șutită” dintr-un spital privat, la indicația unui Mare Profesor. Și cum echipa lui întâi l-a anesteziat așa bine că s-a trezit omul cu bisturiul în el, zbierând pe masa de operație, apoi l-a adormit de nu se mai trezea amărâtul.

Azi vă povestesc despre una dintre multele situații din România în care nu știi ce medic să crezi pentru că diagnosticele, evaluarile, sau para-intepretările sunt mereu altele. Mai subiective decât critica de poezie, într-un cenaclu de liceu.

În plus, parcă fiecare medic încearcă să-ți spună cât de prost și de incompetent este cel la care ai fost înainte. Bieții pacienți și aparținători ies mereu debusolați din spitale, intră în farmacii și pleacă cu tone de medicamente, pe care habar nu au dacă le iau cu folos. Nici nu mai știi cine te-a făcut bine, dacă te-a făcut. În cazul bolnavilor incurabili, nici nu mai știi cine îți scurtează viața.

Scăpat cu greu de sub bisturiul spitalului privat, bătrânul s-a dus glonț la alt spital de stat. Să-l vadă doctorul care îl diagnosticase cu cancer la prostată, în urmă cu mai mulți ani și care îl tratase. Din nefericire, credea foarte tare în priceperea lui, îmi spunea că e o „somitate”.

Problema acum era dacă, așa cum ne sugeraseră alte „somități” mai mici, de peste tot din sistem – fiecare cu o opinie diferită, ar fi bine să facă operație de extirpare de vezică sau dacă ar fi mai bine să facă radioterapie.

Această dilemă a adăugat la convingerile mele de bază, despre sistemul medical românesc, enunțate în primul episod, încă alte trei:

  • Medicina de la noi e ca presa românească, dacă vrei să confirmi un diagnostic din trei surse, vei găsi tot atâtea păreri diferite și chiar antagonice. La fel și cu intepretarea analizelor. La final, cine mai știe care medic a avut dreptate?
  • Grila de valori în medicină o știu doar ei între ei. În stradă funcționează doar sistemul: „Nu știi un doctor bun?”. Dacă ai noroc să dai de un prieten ipohondru, care totuși nu se tratează pe Google, ci trăiește prin cabinete medicale, s-ar putea să ai mai multe șanse la viață, decât dacă te duci la medicul de familie.
  • Boala din perioada comunistă, „Ai pe cineva”, „Îți dau eu pe cineva”, strică orice program sănătos al unui cabinet/spital și e realizată în complicitate medic-pacient/aparținător.

L-am însoțit la spitatul de stat cu specializare în urologie, unde lucrează Somitatea. Față de precedentul spital, aici e un pic mai aerisit. Portarul, ca peste tot, e foarte vigilent și activ. El te ajută să intri peste tot sau te oprește. Depinde ce ai în palmă ghemotoșit. De la 1 la 10 lei, șperaclul are diferite limbi și calități.

Un spital nu neapărat mult mai curat, cu personal mediu-îmbufnat. Depinde de tura pe care nimerești. De data asta, Somitatea nu e arogantă, nu e ironică. Foarte calmă, foarte relaxată, asemeni unui preot budhist, îți dă răspunsuri de parcă plutește. Dar ca și aburul răspunsurile sunt așa de clare, că nu știi dacă să îți spui singur Tatăl Nostru sau mai ai 100 de ani de trăit.

Am intrat cu jenă, în ceea ce părea să fie cabinetul său. Sau un fel de cameră mai mare în care, de după un paravan, Somitatea vorbea cu cineva despre o speță. În timp ce făcea o „procedură” altei persoane. În picioare, cuminți doi alți pacienți care se furișaseră înăuntru, stăteau tăcuți, uitându-se unul la altul, vizibil temători să nu îi scoată cineva afară pe hol, înapoi la puhoiul de lume, care aștepta la rând. Bătrânul era mândru că e pacient vechi și că se știe cu Somitatea. „Cotizase” binișor de-a lungul vremii din câte îmi spunea. Am așteptat să ne vină rândul după cei trei. Controlul a durat 5 minute.

Nu l-a întrebat nimic de operația la plămâni, nimic de chimioterapie, în general a zis că e bine tot și i-a mai scris o rețetă. Asemenea unui fumător vechi de canabis, punea întrebări de parcă lumea azi se născuse, iar tata odată cu ea. L-am rugat să ne dea o opinie legată de dilema noastră: extirpare de vezică sau radioterapie. Era totuși medicul lui vechi. Îl operase de două ori. A dat un răspuns ca la Templul din Delphi, dar din care am înțeles totuși că optează pentru radioterapie. Nu s-a obosit prea tare să îi explice cam ce ar presupune această radioterapie. Doar nu era treaba lui. El e urolog.

Pentru că Somitatea nu a fost foarte convingătoare și pentru că ăsta a fost maximum de interacțiune cu ea, am decis totuși să caut și o altă opinie. Asta pentru că de la clinica privată turcească de chimio și radioterapie ne presau cu un răspuns, dacă face sau nu.

Apropo la clinica aceea privată, un medic tânăr i-a spus bătrânului, direct așa în față că, după opinia lui, mai are de trăit maximum 3 ani. De parcă ar fi stabilit data de expirare a unei conserve.

Pe de altă parte, dacă decidea extirparea de vezică trebuia întreruptă chimioterapia care avea, desigur alt program și ea de aplicare. Bolnavii incurabili sunt, așa cum am mai spus, hăituiți între aceste instituții private și de stat cu programe diferite și ajung din acest motiv în situații imposibile. NU știu să fie, și noi oricum nu am găsit, un factor integrator care să ne ghideze. În niciun caz acesta nu a putut fi medicul de familie. În cazurile incurabile e o luptă a informării din milioane de surse disparate. Cine e mai iute și mai abil, acela își prelungește viața.

De aceea devine tare obositor și umilitor mai ales pentru că programarile au, de multe ori, termene aproape la fel de mari ca-n Justiție și care nu se potrivesc între ele niciodată.

E șocant de câte ori am auzit: „Aaaa, păi mai devreme de trei-patru săptămâni nu se poate intervenția X, sau analiza Y”. Chiar dacă o analiză sau o intervenție sunt interdependente. De parcă ai putea ține tu singur boala în loc până se aliniază planetele medicilor.

Plecat de la spitalul cu specializare în urologie, unde grija lor părea să fie exclusiv vezica, de parcă restul corpului nu mai exista, am aflat că există zone specializate unde poți avea o opinie chiar din alte țări.

Mi-am pus speranțe în această nouă întâlnire. Urma să ne vedem cu un profesor austriac. Pentru 250 de euro omul îți promite că pleacă cu datele tale la Viena și îți dă un răspuns adecvat.

Un sediu occidental și câteva cabinete. Nu părea o clinică mare, ci doar spații pentru consultații. Aici te tratează ca la intrarea într-o corporație, foarte protocolari și prietenoși. Știu cum să te facă să nu te gândești permanent la cât o să le plătești.

Am venit încărcați de documente. Pentru cine nu știe, fiecare persoană care suferă de o boală incurabilă ajunge să care după ea un ditai dosarul cu sute de hârtii și CD-uri, despre ce și cum i s-a făcut. I-am trântit dosarul în față plin cu milioane de termeni pe care nu îi înțelegeam și am așteptat verdictul.

Medicul austriac s-a uitat și a citit preț de vreo 10 minute, foarte atent. Îl vedeam că se crispează și se schimbă la culoare.

A ridicat ochii și mi-a spus: „Iată acesta este unul din multele cazuri pe care le-am întâlnit în România de neglijență comună a medicului și a pacientului. Când veneam, mai demult, nu ziceam nimic. Dar a început să mă irite frecvența cu care găsesc aceste cazuri. Tatăl dumneavoastră trebuia să nu aibă nimic azi. Cancerul la prostată se operează și se tratează cu succes la noi. Tatăl dumneavoastră a primit un tratament neadecvat, mai precis medicație pentru faza II a bolii, când el avea faza I și se știe clar că nu e potrivit acest lucru. Iar apoi se vede că nici el nu s-a mai dus să i se facă cistoscopii pentru mult timp. Așa a metastazat”.

Am rămas muți încercând să ne dăm seama dacă am învățat suficientă engleză, cât să nu fi înțeles noi greșit. Deci cum? Ăăăă, păi și noi acum pe cine să credem? Adică e posibil ca Somitatea să fi făcut malpraxis? Hai, domnle, fugi d-aici! Dar poate străinul ăsta vrea să ne ia banii și de aia zice așa.

Medicul austriac ne-a spus clar și pe loc și mai târziu, prin telefon, de la Viena, că opțiunea corectă pentru bolnav era operația de vezică, nu radioterapia, care ar fi fost mult mai chinuitoare. Trebuie să recunosc însă că am avut convorbirea telefonică după ce am insistat pe un ton mai apăsat, pentru că nu mai primeam nicio veste nici de la acesta.

L-am văzut pe bătrân cum se chircește pentru că la cuvântul operație și-a amintit de experiența anterioară. Era clar că voia să îl creadă mai tare tot pe mister Somitate, pentru că nu voia să mai treacă prin nicio operație. De altfel, asta a și ales, radioterapia (care s-a dovedit o opțiune foarte proastă și cu adevărat chinuitoare pentru el).

Am plecat, întrebându-mă pe cine să cred. Și să verific, cum pot, dacă Somitatea plutitoare avea dreptate, sau medicul austriac, care n-a mâncat salam cu soia la noi în țară.

Urmează episodul III, în care povestesc despre cum poate un muribund să își rupă piciorul într-un spital, de mână cu asistenta și să nu i se facă nicio radiografie, pentru că medicul consideră că durerile lui la șold nu sunt de la picior, ci de la cap.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Poate ar fi interesant sa relatam cum in timp ca făceam planton la usa secției de reanimare am fost întrebați dacă nu cumva domnul Dumitru era alcoolic ,sau cum după trei zile de spitalizare și un contract semnat pt suma de 15000 de lei i-au fost efectiv “furați “ încă 10000 de lei la externare fără explicații de către clinica Sanador .Trebuie sa recunosc ca au fost miloși cu tata pentru ca vecinul de pat a fost ușurat de 16000 de lei
    • Like 0
  • Buna seara. Sunt oncolog medical din 2000 si practic medicina intr-un spital de stat. Or fi medici asa cum spuneti dvs,, dar poate nu sunt toti la fel. Eu nu am inteles daca tatal dvs are/ a avut un neoplasm de prostata sau unul de vezica urinara. Sunt 2 chestii diferite si cu tratamente diferite. Ma deranjeaza ca toti ne uitam spre medicii din afara crezand ca ei sunt dumnezei. Schemele de terapie sunt aceleasi peste tot, problema este ca nu toti colegii se updateaza permanent. Sunt medici si medici, mecanici auto si mecanici auto. Eu va pot oferi gratuit o consultatie , ca sa va demonstrez ca se poate oferi un sfat pertinent si in Romania. Referitor la operatia de neoplasm de prostata pentru stadiul I , in tara sunt putini care fac prostatectomie radicala . Si asta se face cu acordul pacientului, pentru ca sunt destule efecte secundare. Radioterapia se face in stadiile II . Poate daca nimeriti medicul potrivit va explica ce si cum. De fapt asta e problema in Romania: lipsa de comunicare intre medic si pacient.
    Numai bine va doresc.
    • Like 1
    • @ Simona Angelescu
      Sigur nu sunt toti la fel. Din pacate nu mai e cazul sa cred pe nimeni. Tata a murit dupa ce a dezvoltat si o tumoare externa in zona unde fusese operat la plamani. Nu stiu daca avea sau nu legatura cu modul in care a fost curatat locul sau nu, sau asa a fost sa fie. Nu am dat crezare neaparat medicului austriac si am intalnit si medici extraordinari, dar nu in cazul tatalui meu. Ce a urmat insa m-a facut sa cred ca medicul despre care tata credea ca e o "somitate" m-a facut sa cred ca nu e in regula ca profesionist. Nu neaparat in domeniul lui, cat ca medic pur si simplu. Trebuie sa retineti ca eu povestesc o experienta personala, nu mi-am propus sa prezint o investigatie, tocmai pentru ca ar fi gresit sa fac asta cu un caz care ma implica direct si as risca sa fiu subiectiv. Cat priveste diferenta de cancer la prostata si de vezica, va spun sincer ca senzatis pe care ne-au lasat-o diferiti medici a fost ca le-a avut pe amandoua. Tata nu era coerent deloc cand ne explica evolutia in timp si ani, asa ca nu am putut lamuri tot istoricul cum trebuie. Pentru ca el ne-a spus tarziu de boala, din pacate.
      • Like 0
  • Din păcate am pățit același lucru cu tatăl meu în UK. Doctorii au spus ca nu se mai fac proceduri medicale ca cele care au fost aplicate tatălui meu de 20 de ani. Nu sunt specialist, de aceea nu pot avea o părere despre modul în care se pune diagnosticul în România. Însă în UK a fost o echipă de 4 medici care au pus diagnosticul motive putând fi diferite, ca cel de a evita malpraxis sau spre binele pacientului de a avea parte de un serviciu medical cât mai precis...
    • Like 0
  • Cred,nu inseamna ca este asa,ca majoritatea medicilor din marile spitale ale marilor orase au ocupat postul pe pile.La fel si preotii din marile biserici ale marilor orase sau oricine altcineva care nu vrea sa lucreze intr-un orasel uitat de lume sau chiar la tara.Daca incerci sa aflii cum a ajuns un medic sau un preot in ditamai catedrala medicinei sau a spiritului este foarte probabil fiul,ruda sau cunostinta unui medic sau preot care a lucrat acolo si foarte probabil inca mai slujeste comunitatea.
    • Like 2
  • Da, mama mea a fost gresit diagnosticata de catre directorul Spitalului de endocrinologie Cluj si a fost supusa unui tratament gresit pe baza de corticosteroizi timp de 10 ani...tot o somitate
    • Like 0
  • Roxana B check icon
    In general "somitatile"din domeniul medical din Ro, daca au peste 60 de ani si se afla pe post de sefi de nspe mii de ani , considera ca nu mai trebuie sa invetze nimic.Nici nu stiu de ce se mai duc la congrese.
    Ghidurile de practica medicala de care se face atita caz nu sint luate in consideratie in Ro, mai ales de "somitati".
    Mai mult ca sigur ca medicul austriac avea dreptate.
    Dar la noi nu se dau examene odata la 7 ani pentru recertificare, asa cum se intimpla de ex la americani.
    Si majoritatea ghidurilor de practica medicala de-acolo vin.
    Pina ajung la noi......poate nici n-ajung caci se opresc la granitza de est a Austriei(nu cunosc situatia in Ungaria)
    • Like 5
  • Mentionati in articol "am aflat că există zone specializate unde poți avea o opinie chiar din alte țări. Mi-am pus speranțe în această nouă întâlnire. Urma să ne vedem cu un profesor austriac. Pentru 250 de euro omul îți promite că pleacă cu datele tale la Viena și îți dă un răspuns adecvat." Imi puteti da detalii va rog? Este o clinica in Romania sau cum pot ajunge la acest doctor. Cineva drag mie e intr-o situatie asemanatoare cu diagnostice diferite la doctori diferiti si nu mai stie ce sa faca. Va multumesc.
    • Like 0
    • @ Corina P.
      Sincer nu as vrea sa fiu banuit ca le fac reclama pentru ca sunt privati. De altfel, inafara de acea vizita la medic nu a mai fost alta, asa ca nu pot garanta calitatea. Contactati-ma in privat pe FB si va scriu acolo.
      • Like 0
    • @ Corina P.
      Roxana B check icon
      Stimata doamna, sunt mai multe clinici. la care vin consultanti din UE .
      In Bucuresti eu personal stiu despre spitalul Monza , pentru ca am avut nevoie.
      Si cred ca.in general clinicile sponsorizate de catre alte clinici din UE ofera aceste servicii.
      • Like 0
  • Imi pare rau, dar, *somitatile* de genul mentionat de catre domnia voastra sant cu prisosinta rezultatul evaluarilor individuale ale fiecarui cetatean(iti dau eu pe cineva, doctor bun.....), In Romania, fiecare se pricepe la orice, are specialistii lui pe care ai recomanda ori carora le lauda priceperea. Societatea romaneasca este profund dezumanizata si din pacate nu ne vine sa credem o realitate care tipa din toti rarunchii.
    • Like 6
  • Cauza e lenea, statu-n casa de 30 de ani in loc sa iesiti la vot ca sa contracarati votul masei neocomuniste, ce voteaza in bloc psd-isti.
    • Like 5
    • @ Nicu Cosmin
      Si eu sunt de parere ca trebuie să îeșim cu toții la vot, dar ce legătură are asta cu mentalitatea unor "doctori" privind felul de a practica medicina și a desconsidera pacienții, în ciuda "atențiilor" primite?
      • Like 0
  • seamana cu povestea bunicilor, in anii 1985.
    30 ani si nimic nu s-a schimbat.
    • Like 3


Îți recomandăm

Bursa BT Roberto Marzanati la Executive MBA University of Hull

Competiția la Executive MBA University of Hull din Cluj-Napoca, program acreditat internațional, este deschisă celor care doresc să facă un pas înainte în dezvoltarea profesională şi personală, indiferent de domeniul în care lucrează, public sau privat. Candidații trebuie să aibă cel puțin 3 ani experiență în management după terminarea studiilor şi să cunoască limba engleză la nivel avansat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Allkimik

În urmă cu 12 ani, a plecat în India, în vacanță, cu un aparat digital scump și un altul ieftin, pe film, cu care a făcut poze mai mult seara, fără să aibă nicio așteptare de la ele. Când le-a developat la un atelier, a rămas surprins de profunzimea imaginilor și, ținând în mână diapozitivele, a avut revelația prezenței fizice a fotografiei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult