Sari la continut

Revoluția online

România digitală este cea care ne face să mergem înainte. Un proiect Republica, susținut de eMAG.

„Urăsc viața, sunt prea sărac. Urăsc familia în care m-am născut”

Tanar deprimat

Foto: Getty Images

Un tânăr de 21 de ani s-a aruncat de la etajul 20 al hotelului Intercontinental. O știre banală în zilele noastre în care suntem asaltați de tot felul de grozăvii pe toate canalele de comunicare. A lăsat și un mesaj de adio. „Urăsc viață, sunt prea sărac. Urăsc familia în care m-am născut”. Se continuă știrea cu informația că tânărul s-a considerat marginalizat din cauza orientării lui sexuale. Apoi se lasă tăcerea, nimeni nu comentează, nu se organizează dezbateri, lăsăm tipul ne acopere amintirea acestei întâmplări. E ca la o masă de familie în care cineva spune niște adevăruri comune ascunse adânc, le spune direct, fără ocolișuri, în fața tuturor. Toți ceilalți se opresc din mâncat, nu știu să răspundă, se lasă o jenă profundă, nici nu pot să râdă, nici nu pot să contrazică, nici nu pot să susțină. Nimeni nu mai are chef să ia desertul, toți își toarnă câte un pahar de vin și privesc în gol.

De ce n-ar fi această dramă radiografia societății noastre? Nu numai că nu ne interesează că acest om a murit, dar mai ales pe noi nu ne interesează că acest om a trăit. 

Ne punem problemele sub preș și preferăm să ignorăm. De fiecare dată când au loc paradele LGBTQ+ societatea în ansamblul ei îi critică. „Ce mai vor domnule și ăștia? Nu mă interesează ce fac, să facă la ei acasă, eu nu vreau să știu. Nu sunt de acord să adopte copii”. Este exact atitudinea unui om în față unui lucru pe care nu-l cunoaște. Nu vrea să știe, din punctul lui de vedere nu există. Cu toate că inclusiv Colegiul Psihologilor din România s-a pronunțat pe acest subiect și a arătat că persoanele LGBTQ+ sunt funcționale și nu au probleme mai multe decât o persoană heterosexuală, în continuare la noi sunt priviți ca niște oameni bolnavi. Cu toate că papa Francisc a spus clar că „sunt copiii Domnului și au dreptul la familie” și a susținut parteneriatul civil pentru homosexuali, la noi Biserica rămâne în evul mediu, condamnă sau nu se pronunță. 

În comunism aceste persoane era pur și simplu trimise la pușcărie cu articolul 200 pentru vina de a avea o orientare sexuală diferită de a majorității. Mentalitățile au rămas neschimbate, românul mediu egoist și dezinteresat continuă să-și ducă viață liniștit făcând glumițe tâmpite și vulgare în timp ce încinge grătare și bea bere proastă pe ritmuri de manele. În școală se respinge „educația sexuală” iar copiii sunt îndoctrinați la ora de religie să marginalizeze și ei la rândul lor, așa cum au făcut și părinții lor, pe cei care nu sunt ca ei.

Până la urmă oamenii ăștia nu doresc decât să fie tratați la fel ca și majoritatea, să aibă aceleași drepturi, să fie integrați și acceptați așa cum sunt fără țopisme ieftine sau idei preconcepute. Iar noi nu reușim să facem asta. Noi preferăm să nu vorbim.

„Urăsc viața, sunt prea sărac, Urăsc familia în care m-am născut”. Familia lui am fost chiar noi și n-am știut.  

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Niște zerouri, cu toții. Nu meritam să trăim nici noi , asa de josnici și indolenți am ajuns. Ne interesează doar rotunjimea burților noastre. Păcat, căci altă viața nu vom mai avea.
    • Like 1
  • Bietul tânăr a făcut referire în biletul de adio în primul rând la SĂRĂCIE și la familia lui urâtă, care, probabil, nici măcar ea nu l-a iubit și nu l-a susținut necondiționat, neajutându-l după posibilități, așa cum ar fi fost firesc. De aceea a ajuns să-și urască viața. Toți zic de problemele lui de identitate sexuală. Dar despre sărăcia lui nu zice nimeni nimic? E rău când avem probleme de identitate, dar probabil că sărăcia pune cel mai mult gaz pe foc. Mereu mă mir, retoric, cum de în societatea asta a noastră capitalistă, cu așa o polarizare de mare a sărăciei/bogăției, noi vorbim de multe ori de teme secundare, ca nu cumva să stricăm feng shui-ul bogaților care conduc lumea. Noi ne învrăjbim între noi pe chestii din astea mai puțin relevante, iar apoi divizați fiind, mai marii lumii își freacă mâinile bucuroși că ne stăpânesc ușor și ne țin în sărăcie, iar ei își împart bogăția. Se știe că acum, în pandemie, averea bogaților adevărați ai lumii a crescut, iar noi amărăștenii ne luptăm cu criza și sărăcia (și abia am început). În schimb suntem preocupați nu de asta, ci de căsătoriile homosexuale și să nu cumva să părem superiori sau inferiori după cine știe ce criterii tâmpite ”corecte politic”. Zicea bine cineva odată că abia cretinătatea asta propagandistică cu ”corectitudinea politică” a făcut să se învrăjbească oamenii mai mult. Zicea: eu până acum nici nu mă uitam la culoarea pielii cuiva. Pur și simplu nu conta în niciun fel, nu o băgam în seamă. Dar ce te faci că acum ești obligat să o bagi în seamă. Asta și altele. Și să te simți - culmea - vinovat că ești alb sau bărbat sau creștin. Dacă ești însă bogat nu trebuie să te simți vinovat deloc. Ca bărbat alb cică aș fi vinovat pentru neplăcerile produse de către strămoșii mei negrilor și mai ales femeilor, dar ca bogat nu am nicio treabă. E munca mea, e norocul meu, iar pentru ceilalți: GHINION. Cât de tembelă a ajuns lumea în care trăim?
    Iar acum revenind la chestiunea LGBT și în particular la homosexualitate. Am zis că asta e ceva minor față de problemele reale ale omenirii din prezent, dar dacă tot a venit vorba...
    Ar trebui să spunem adevărul, nu să ne ascundem după corectitudinea politică. Adevărul e că identitatea trans e o problemă psihică (care ar trebui îngrijită medical) iar homosexualitatea e o DEVIAȚIE sexuală, NU o orientare. Pentru mine ca bărbat, consider că o orientare sau alta ar fi să-mi placă femeile blonde sau brunete, de exemplu. Sau grase/slabe. Sau tinere/mature. Sau blajine/ dominatoare etc etc. Nicidecum să-mi placă tot bărbații. Asta ar fi o deviație. La fel cum tot o deviație ar fi să-mi placă copiii, sau animalele, sau morții. Sau să îmi placă să mă expun gol în public, sau să obțin plăcere sexuală când creez suferință fizică sau sufăr eu fizic. Dar societatea ”înțeleaptă” în care trăim a ajuns la concluzia că doar unele din cele de mai sus sunt deviații, dar nicidecum homosexualitatea. Asta e clar o orientare și atât. Dar dacă cineva ar avea o ”orientare” către o oaie, de exemplu, iar oaia i-ar împărtăși sentimentul ce ar fi rău în asta? Iar ca să mergem și mai departe, de ce să nu mă pot căsători cu oaia? Inclusiv religios!!! Și de ce să nu putem adopta copii? Sau mielușei? Și să găsesc o formulă de adresare care să nu-i jignească nici pe copii nici pe mielușei. Chiar un limbaj specific. Și nu numai noi în familie, ci și în toată societatea. Așa cum nu e bine să zicem băieți și fete, să nu zicem nici copii și mielușei, ci mici mamifere. Iar limbajul să fie unul simplu, prin gesturi înțelese instinctiv de toate micile mamifere. Și de către mamiferul meu partener. De ce să fiu privit altfel (eu și această familie ipotetică a mea) și neînțeles de către societate? Și de ce ziceți că un asemenea mediu familial nu ar fi propice pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a micilor noastre mamifere?!?! Unde sunt drepturile omului (și ale oii)? Avem de gând să ieșim odată din evul mediu? Cei ca voi, intoleranți, care n-ați ieșit din grotă sunteți parte a problemei :-) :-) :-)
    Ar trebui deci să învățăm să fim mult mai toleranți față de toți ciudații de pe lume, că așa e în modernitate. Și chiar să ne simțim un pic vinovați că suntem așa-zis ”normali”. Doar cu o categorie avem obligația să NU fim toleranți. Cu NEVACCINAȚII. Huooooo!!!!
    Acest text conține (parțial) elemente de pamflet. Cui nu i-a plăcut, înseamnă că e încă într-o grotă din evul mediu :-) :-) :-)
    • Like 4
  • Dorin check icon
    Subiectul LGBTQ+ este atât de supralicitat și publicitatea lui e atît de deșănțată de o bună bucată de vreme că orice referire la el, inclusiv și mai ales în filme, îmi provoacă o greață profundă.
    • Like 6
    • @ Dorin
      check icon
      Dacă suferi de greață profundă probabil sufereai de asta inainte de fenomenul LGBT! Cum ai sărit tu ca o floricica să demonstrezi ca esti bărbat,alb,mândru pentru ca e straight și creștin eventual . Esti parte din problemă, tu și majoritatea din care faci parte!!
      • Like 2
    • @
      Postarea mea conține indirect și răspunsuri pentru matale, persoano neasumată. Neasumată ca gen, dar altfel.... ”progresistă” 110%
      • Like 3
    • @ Dan Cojocaru
      Dorin check icon
      E prima oară când împărtășesc punctul dv de vedere într-o proporție covîrșitoare. Nu chiar 100% dar pe aproape.
      • Like 1
    • @
      Dorin check icon
      Greața mea se referea la tămbălăul care se face în jurul fenomenului LGBTQ+.
      Ziceam că este supralicitat, ceea ce domnul Dan Cojocaru a explicat mai pe larg.
      După cât se pare, dv aveți dificultăți de înțelegere a unui text.

      Dv sunteți parte a problemei, nu eu. Aveți pretenția ca eu, nu doar să tolerez fenomenul LGBTQ+ (ceea ce fac de mult) ci să țin efectiv lumânarea atunci când două dintre exemplarele dragi dumneavoastră se acuplează.
      Cu alte cuvinte dv aveți pretenția insolentă ca această comunitate să fie discriminată POZITIV.
      Multe minorități procedează așa.... și le merge, din nenorocire pentru majoritățile abuzate.
      Majorități abuzate dar indolente. care nu realizează că încălzesc șerpii la sânul lor.
      • Like 2
    • @ Dorin
      Toate cele bune și Dvs.
      • Like 0
  • Și ce vrei neică... să te aștepți să fii luat la mângâiat de toată lumea ?! Problemele tale sexuale, morale, strict intime sunt ale tale, după cum și cele ale majorității indivizilor cu orientări mai obișnuite sunt ale fiecăruia în parte. Dacă ești la limita răbdării, poți recurge la psihologsau la psihiatru, duop caz.
    • Like 4
    • @ Marian Raduinea
      check icon
      Nu mângâiat, dar nici abuzat și batjocorit!!! Nu era vorba de acest băiat,este despre toate cazurile care nu au ajuns la epuizare psihică dar au înghițit această condescendență și această superioritate!!
      • Like 0
    • @
      De-a lungul timpului am urmat diverse forme de invatamant si am avut multe interviuri de angajare (in tara si strainatate). Niciodata nimeni nu m-a intrebat despre preferintele sexuale la fel cum nu m-au interesat preferintele sexuale ale colegilor, sefilor, subalternilor. Nu am vazut pe nimeni sa faca tam-tam pe subiectul asta cu atat mai putin "abuzat si batjocorit". Felul cum va simtiti voi nu are legatura cu comportamentul altora ci e doar un complex de inferioritate al vostru. Nu conteaza ca esti homosexual si nu intereseaza pe nimeni aspectul asta, incetati sa va mai victimizati.
      • Like 6


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult