„Urăsc viața, sunt prea sărac. Urăsc familia în care m-am născut”

Niște zerouri, cu toții. Nu meritam să trăim nici noi , asa de josnici și indolenți am ajuns. Ne interesează doar rotunjimea burților noastre. Păcat, căci altă viața nu vom mai avea.

Bietul tânăr a făcut referire în biletul de adio în primul rând la SĂRĂCIE și la familia lui urâtă, care, probabil, nici măcar ea nu l-a iubit și nu l-a susținut necondiționat, neajutându-l după posibilități, așa cum ar fi fost firesc. De aceea a ajuns să-și urască viața. Toți zic de problemele lui de identitate sexuală. Dar despre sărăcia lui nu zice nimeni nimic? E rău când avem probleme de identitate, dar probabil că sărăcia pune cel mai mult gaz pe foc. Mereu mă mir, retoric, cum de în societatea asta a noastră capitalistă, cu așa o polarizare de mare a sărăciei/bogăției, noi vorbim de multe ori de teme secundare, ca nu cumva să stricăm feng shui-ul bogaților care conduc lumea. Noi ne învrăjbim între noi pe chestii din astea mai puțin relevante, iar apoi divizați fiind, mai marii lumii își freacă mâinile bucuroși că ne stăpânesc ușor și ne țin în sărăcie, iar ei își împart bogăția. Se știe că acum, în pandemie, averea bogaților adevărați ai lumii a crescut, iar noi amărăștenii ne luptăm cu criza și sărăcia (și abia am început). În schimb suntem preocupați nu de asta, ci de căsătoriile homosexuale și să nu cumva să părem superiori sau inferiori după cine știe ce criterii tâmpite ”corecte politic”. Zicea bine cineva odată că abia cretinătatea asta propagandistică cu ”corectitudinea politică” a făcut să se învrăjbească oamenii mai mult. Zicea: eu până acum nici nu mă uitam la culoarea pielii cuiva. Pur și simplu nu conta în niciun fel, nu o băgam în seamă. Dar ce te faci că acum ești obligat să o bagi în seamă. Asta și altele. Și să te simți - culmea - vinovat că ești alb sau bărbat sau creștin. Dacă ești însă bogat nu trebuie să te simți vinovat deloc. Ca bărbat alb cică aș fi vinovat pentru neplăcerile produse de către strămoșii mei negrilor și mai ales femeilor, dar ca bogat nu am nicio treabă. E munca mea, e norocul meu, iar pentru ceilalți: GHINION. Cât de tembelă a ajuns lumea în care trăim?
Iar acum revenind la chestiunea LGBT și în particular la homosexualitate. Am zis că asta e ceva minor față de problemele reale ale omenirii din prezent, dar dacă tot a venit vorba...
Ar trebui să spunem adevărul, nu să ne ascundem după corectitudinea politică. Adevărul e că identitatea trans e o problemă psihică (care ar trebui îngrijită medical) iar homosexualitatea e o DEVIAȚIE sexuală, NU o orientare. Pentru mine ca bărbat, consider că o orientare sau alta ar fi să-mi placă femeile blonde sau brunete, de exemplu. Sau grase/slabe. Sau tinere/mature. Sau blajine/ dominatoare etc etc. Nicidecum să-mi placă tot bărbații. Asta ar fi o deviație. La fel cum tot o deviație ar fi să-mi placă copiii, sau animalele, sau morții. Sau să îmi placă să mă expun gol în public, sau să obțin plăcere sexuală când creez suferință fizică sau sufăr eu fizic. Dar societatea ”înțeleaptă” în care trăim a ajuns la concluzia că doar unele din cele de mai sus sunt deviații, dar nicidecum homosexualitatea. Asta e clar o orientare și atât. Dar dacă cineva ar avea o ”orientare” către o oaie, de exemplu, iar oaia i-ar împărtăși sentimentul ce ar fi rău în asta? Iar ca să mergem și mai departe, de ce să nu mă pot căsători cu oaia? Inclusiv religios!!! Și de ce să nu putem adopta copii? Sau mielușei? Și să găsesc o formulă de adresare care să nu-i jignească nici pe copii nici pe mielușei. Chiar un limbaj specific. Și nu numai noi în familie, ci și în toată societatea. Așa cum nu e bine să zicem băieți și fete, să nu zicem nici copii și mielușei, ci mici mamifere. Iar limbajul să fie unul simplu, prin gesturi înțelese instinctiv de toate micile mamifere. Și de către mamiferul meu partener. De ce să fiu privit altfel (eu și această familie ipotetică a mea) și neînțeles de către societate? Și de ce ziceți că un asemenea mediu familial nu ar fi propice pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a micilor noastre mamifere?!?! Unde sunt drepturile omului (și ale oii)? Avem de gând să ieșim odată din evul mediu? Cei ca voi, intoleranți, care n-ați ieșit din grotă sunteți parte a problemei :-) :-) :-)
Ar trebui deci să învățăm să fim mult mai toleranți față de toți ciudații de pe lume, că așa e în modernitate. Și chiar să ne simțim un pic vinovați că suntem așa-zis ”normali”. Doar cu o categorie avem obligația să NU fim toleranți. Cu NEVACCINAȚII. Huooooo!!!!
Acest text conține (parțial) elemente de pamflet. Cui nu i-a plăcut, înseamnă că e încă într-o grotă din evul mediu :-) :-) :-)

Subiectul LGBTQ+ este atât de supralicitat și publicitatea lui e atît de deșănțată de o bună bucată de vreme că orice referire la el, inclusiv și mai ales în filme, îmi provoacă o greață profundă.

Și ce vrei neică... să te aștepți să fii luat la mângâiat de toată lumea ?! Problemele tale sexuale, morale, strict intime sunt ale tale, după cum și cele ale majorității indivizilor cu orientări mai obișnuite sunt ale fiecăruia în parte. Dacă ești la limita răbdării, poți recurge la psihologsau la psihiatru, duop caz.