„Vigilantes” de România: grupul oamenilor furioși așteaptă o scânteie

Suntem în aprilie 2016. La Bucureşti are loc un protest împotriva construirii „mega” moscheei. Sunt amplasate cruci în zona cu pricina, se cântă muzică bisericească, se fac profeţii despre islamizarea României şi se ţin prelegeri pasionale despre sângele dacic, acela care va birui masonii, evreii şi Antihristul. Se remarcă un personaj al cărui avânt politic temporar are legătură cu fetişul pentru cadavre de porci. Ne întoarcem imediat la el, momentan dăm fast-forward până în luna august a aceluiaşi an.

August 2016

La Bucureşti are loc o mişcare numită „Marşul Dezrobirii Neamului”. Urmează Iaşi în septembrie, Cluj în octombrie, Oradea în noiembrie şi Piatra Neamţ în martie 2017. Corupţia din societatea românească, defrişările, înstrăinarea resurselor şi a terenului arabil sunt câteva dintre temele abordate. Domină, însă, discursurile împotriva străinilor care ne fură ţara şi a distrugerii valorilor neamului românesc. Din peisaj nu lipseşte nici profetul înflăcărat, în persoana lui Aurel Dumitru, un autoproclamat pribeag alungat de pe meleagurile strămoşeşti de corupţie şi care jură răzbunare trădătorilor de neam. Un alt profet este Viorel Gligor, fost preşedinte al pensionarilor PDL Constanţa, fondator al Partidului Naţional Pentru Patrie, care ţine predici dure la adresa politicienilor şi partidelor din România. De asemenea, regăsim fotografii cu Vlad Ţepeş, îndemnuri de luptă, cuvântări solemne despre daci, precum şi diferite propuneri inedite – executarea trădătorilor de neam, alungarea evreilor, arabilor şi a germanilor din ţară, dizolvarea Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România etc.

Din informaţiile găsite, Piatra Neamţ este ultimul oraş în care are loc acest marş, în martie 2017. Urmează câteva luni de pauză.

August 2017

O zi fierbinte şi vreo câteva sute de oamenii înfuriaţi care iau la pas străzile Capitalei, strigând împotriva vaccinării obligatorii. „Nu suntem vite la abator” este descrierea live-ului postat pe Facebook, urmărit de 20.000 de oameni. Cineva propune reintroducerea pedepsei cu moartea atât pentru iniţiatorii legii, cât şi pentru aceia care o vor vota. E o propunere perfect raţională însă, deoarece vizează aplicarea acestei pedepse doar în situaţia în care vaccinurile vor cauza probleme. Altcineva vorbeşte despre masonii care sunt peste tot şi vor să ne omoare. Tema asasinatului planificat e, de altfel, una foarte des întâlnită – fie este vorba despre masoni, fie despre Uniunea Europeană, motivul fiind acela că suntem prea mulţi. În noianul de păreri, cineva spune că nu avem nevoie de vaccinare, ci de împărtăşanie, aceasta din urmă fiind medicamentul împotriva tuturor bolilor.

Acum că am stabilit şi cu vaccinarea şi împărtăşania, a venit momentul unei pauze binemeritate. Ne îndreptăm atenţia către altă problemă stringentă.

Februarie 2018

Protest la MŢR împotriva „filmului cu ghei”. O săptămână mai târziu, alt protest la MŢR, aceeaşi temă, alt film. Regăsim acelaşi discurs despre sângele strămoşesc, eternul ţăran român, trădătorii de neam, moarte celor care calcă în picioare valorile neamului românesc. Remarcăm faptul că numărul inamicilor a crescut în ultimii doi ani înglobând nu doar alte etnii şi politicieni corupţi, dar şi persoane LGBT şi Uniunea Europeană.

Probabil vă întrebaţi ce au în comun toate aceste evenimente descrise mai sus, în afară de ceea ce este evident deja. Ei bine, le putem regăsi pe o pagină de Facebook care se numeşte „Legitimă Apărare”, intră la categoria de „comunitate” şi însumează aproximativ 40.000 de membri.

Am descoperit această pagină acum o lună când încercam să aflu cine a organizat protestul de la MŢR din 4 februarie 2018. Iar, analizând videourile şi postările, am constatat că „Legitimă Apărare” a organizat şi seria Marşul Dezrobirii Neamului, protestul împotriva moscheei, evenimentul din august 2017 împotriva vaccinării obligatorii, precum şi multe alte întâmplări mai puţin vizibile – infiltrarea la Marşul Diversităţii din mai 2017, la protestul Crescătorilor de Animale din decembrie 2015, la protestul Fermierilor din martie 2016, la Marşul Minerilor şi Energeticienilor din aprilie 2016, iar lista poate continua.

Apărută în decembrie 2015, pagina „Legitimă Apărare” şi-a însuşit, pe rând, temerile de dezbatere fierbinţi din spaţiul public. Guvernul Cioloş a fost primul inamic public. Legături soroşiste, conspiraţii împotriva neamului, trădare şi pedeapsă, cam asta a fost tema anului 2016, întreruptă, la un moment dat, de mega moscheea şi islamizarea României. Acesta a fost punctul de avânt pentru Cătălin Ioan Berenghi, candidat la Primăria Capitalei şi susţinut intens de pagina „Legitimă Apărare”, în lunile următoare prin strângere de semnături şi clipuri electorale.

Însă moscheea nu s-a construit, Berenghi nu a ajuns primar, Cioloş a trebuie să plece de la guvernare pentru că PSD-ul a câştigat alegerile, dar supărarea românilor verzi din „Legitimă Apărare” nu s-a atenuat, din contră. A venit vaccinarea obligatorie, iar înfuriaţii neamului au găsit încă un prilej pentru a înălţa strigăte de luptă şi ofrande către Zalmoxis. Când şi această temă a fost epuizată, a venit rândul populaţiei LGBT să fie ţinta paginii „Legitimă Apărare”.

Iar asta ne aduce în punctul de astăzi când, în lipsă de filme pe care să le cenzureze şi de evenimente pe care să le blocheze, „Legitimă Apărare” se concentrează asupra pădurilor dar şi asupra premierului Dăncilă. 

În mod ironic, nu gafele celebre deja îi deranjează pe aceşti oameni, ci afirmaţia premierului din data de 22 februarie, aceea despre rolul important pe care îl are comunitatea romă în istoria poporului român. Aţi ghicit, Dăncilă trebuie decapitată, împreună cu toţi romii din această ţară. Mai bine, traşi în ţeapă.

De ce este importantă această pagină? „Legitimă Apărare” nu este un portal de ştiri „alternative”, nu este un grup de Facebook unde oamenii îşi varsă frustrările şi distribuie poze cu pisici şi citate din Arsenie Boca. Pagina organizează acţiuni concrete, îndeamnă la violenţă şi extremism, reuşeşte să blocheze evenimente culturale şi să ducă polarizarea din societatea românească la un cu totul alt nivel.

În societatea americană există termenul de „vigilante”, din păcate intraductibil în limba romană. În cartea „Vigilante Politics” apărută în 1974 şi editată de Jon Rosenbaum şi Peter Sederberg, se discută despre „social control vigilantism” care presupune acţiuni violenţe împotriva unor grupuri sociale privite ca fiind o ameninţare la valorile tradiţionale ale unei societăţi. Ku Klux Klan-ul este cel mai elocvent exemplu de „social control vigilantism”. Cu alte cuvinte, pentru ca această formă de „vigilante” să apară, este nevoie ca oamenii să se simtă ameninţaţi şi să răspundă chemării la luptă.

În momentul în care individul crede cu adevărat că inamicul îl reprezintă o persoană cu o altă orientare sexuală decât a lui sau de o altă etnie, atunci îşi oferă justificarea pentru acţiunile sale. Un om care loveşte un altul are nevoia să îl vadă pe cel lovit ca fiind atacatorul. Altfel, el însuşi ar deveni atacatorul lovind o persoană inocentă, iar aceasta viziune este în contradicţie cu tot ceea ce i s-a spus. Aşa că violenţa trebuie să se manifeste în legitimă aparare. Nu pot să îmi doresc moartea unui om inocent, deci o doresc pe aceea a unui trădător cu planuri malefice care îmi ameninţa familia şi ţara. Şi ce bine că există 40.000 de oameni care îmi legitimează raţionamentul.

Mai departe, în legitimarea acestor acţiuni, intervine şi factorul de dezumanizare în lupta „noi împotriva lor”. Dacă noi suntem oameni şi ei sunt împotriva noastră, înseamnă că ei sunt specii subumane. Astfel, diferenţa de opinie devine încrâncenare, iar un banal act care atestă căsătoria dintre doi oameni devine un simbol al distrugerii familiei. Distopia ia locul realităţii, iar oameni care îşi petrec duminicile mergând la biserică, ieşind în parc cu copiii sau făcând un tort cu mere, se transformă în luptători de gherilă în virtutea unui război care are loc doar în plan imaginar. Din păcate, percepţia e realitate, iar în acest caz, percepţia e intens hrănită de „Legitimă Apărare” prin îndemnuri la luptă, dovezi ale conspiraţiilor împotriva neamului românesc şi previziuni sumbre.

La nivel vizual, simbolul ales este, bineînţeles, Vlad Ţepeş, acela pe care „îl ştiau turcii de frică pentru că îi trăgea în ţeapă”. Şi ce bine dacă ar mai fi azi aici să îi tragă în ţeapă pe „ăştia”. Cum să îi tragă în ţeapă? Ca şi cum înfigi carnea pe un băţ, de exemplu, ca să faci frigărui. Fără urlete de agonie, sânge şi alte imagini organice pentru că „turcii” nu erau oameni, la fel cum nici „ăştia” nu sunt oameni – sunt bucăţi de carne, gândaci, şobolani, orice, dar nu oameni. Iar „trasul în ţeapă”, decapitatul şi ale urări asemănătoare devin absolut banale deoarece ele nu vizează oameni, ci specii dezumanizate. În orice conflict unde există un agresor şi o victimă, agresorul are nevoie ca victimă lui să fie mai puţin umană decât el. Ideal, deloc. 

Pentru cineva care nu crede în conspiraţiile masonico-evreieşti-LGBT, acţiunile paginii „Legitimă Apărare” sunt, pur şi simplu, manifestaţii care au darul de a irita sau de a sparge cotidianul pentru câteva ore sau minute. Pentru 40.000 de oameni, însă, probabil şi mai mulţi, aceste acţiuni sunt declaraţii de război care vizează oculta mondială şi naţională. Nu este o întâmplare faptul că limbajul adoptat de această pagină este unul combativ, cu termeni împrumutaţi din domeniul militar. Dacii liberi şi războinici, Vlad Ţepeş, eroii poporului, „atac la siguranţa neamului”, „tâlharii la drumul mare”, „manipulare”, „abuz”, „lupta pentru supremaţie” – acest limbaj reprezintă o armă cu dublu efect.

Pe de o parte, induce anxietatea şi sentimentul unui pericol iminent, care atrage după sine instinctul de a lupta şi, automat, dezumanizarea inamicului despre care am discutat mai devreme. Pe de altă parte, inoculează impresia unei lupte nobile – o înfruntare între Bine şi Rău, între Dumnezeu şi Diavol.

Îmbrăcaţi în portul naţional pentru că orice „vigilante” are nevoie de o uniformă pentru a fi recunoscut ca atare şi a insufla teamă inamicului, aceşti oameni devin războinici în slujba adevărului şi a dreptăţii. Statutul lor se schimbă. Dacă până ieri erau Ionescu, Popescu şi Vasilescu, amici de bere şi amatori de grădinărit, astăzi sunt altceva – sunt războinici prin venele cărora curge sângele strămoşilor nobili. Sunt eroi naţionali gata să se jertfească pentru binele Patriei şi al tău, fie că îţi doreşti acest bine sau nu. Această schimbare de statut este extrem de seducătoare pentru mulţi oameni şi, pe fondul menţinerii unei permanente stări de anxietate precum şi a prelegerilor înflăcărate despre imaginea inamicului, nu este nicio mirare că mulţi dintre ei devin pradă uşoară pentru „Legitimă Apărare”.

Întrebarea care se pune aici este dacă aceşti oameni sunt dispuşi să meargă mai departe. Dacă sunt dispuşi să facă mai mult decât să întrerupă evenimente culturale, să mărşăluiască împotriva vaccinării, să ţină discursuri înfocate despre robia neamului românesc şi să îşi exprime fanteziile legate de modalităţile medievale de ucidere a celor pe care îi percep ca fiind inamici.

Istoria ne arată că, având catalizatorul potrivit, acest lucru este posibil. Desigur, catalizatorul potrivit e foarte greu de găsit şi aşa se şi explică de ce pagina „Legitimă Apărare” experimentează constant, însuşindu-şi toate temele de discuţie din spaţiul public românesc, precum şi toate teoriile conspiraţiei. Şi spun toate temele pentru că le-am numărat – corupţia, guvernul Cioloş, guvernele PSD, vaccinarea, drepturile LGBT, defrişările, multinaţionalele, agricultura din România, comunitatea romă, imigranţii, rolul Bisericii, dar şi conspiraţiile despre Soroş, evrei şi masoni. Este o chestiune de public ţintă aici, iar „Legitimă Apărare” încearcă, asumându-şi orice dezbatere din spaţiul public, să îşi mărească numărul adepţilor.

Până în prezent, pagina a fost folosită în scop electoral de strângere de semnături şi susţinere a candidatului Cătălin Berenghi, pentru organizarea de manifestaţii şi pentru a bloca evenimente culturale care contravin valorilor promovate de „Legitimă Apărare”. Nu vreau să mă avânt în supoziţii despre care ar putea fi acţiunile viitoare, dar disperarea cu care orice dezbatere publică este transformată în declaraţie de război de tipul „noi contra ei”, amestecul pestriţ de politicieni care ţin discursuri despre corupţia politicienilor, de daci liberi care fac campanie electorală, de creştini adevăraţi care, în spiritul pacifist promovat de religia lui Isus, doresc decapitarea (sau trasul în ţeapă) musulmanilor, a evreilor, a romilor şi a persoanelor LGBT, amintesc de un teatru al comicului absurd.

Şi aş vrea să cred că, la final, se va lăsa cortina şi vom aplauda cu toţii o piesă jucată bine. Dincolo, însă, de ceea ce mi-ar plăcea să cred, senzaţia nu este aceea a unei piese de teatru comice, ci a unui film dramatic. Concret, a episodului „Men Against Fire” din Black Mirror. Lipseşte tehnologia, dar, aşa cum istoria ne arată, nu ai nevoie de microcipuri pentru a distorsiona realitatea – e suficientă o retorică bine pusă la punct care să inducă atât anxietate, cât şi sentimentul unei datorii nobile.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp