10 august 2018: Se pare că în ultimii cinci ani ne-am învârtit în cerc, iar din peisaj lipsește acum doar „mustața”

Foto: Inquam Photos/Octav Ganea

10 August 2018 rămâne, alături de mineriadele din anii ‘90, unul dintre momentele cele mai rușinoase ale democrației românești care a luat naștere din tumultuosul decembrie ‘89.

- Statul, controlat aproape complet la acea vreme de Liviu Dragnea, s-a întors împotriva propriilor cetățeni, iar cei care trebuiau să apere oamenii au acționat la ordin precum niște călăi.

- Deși au fost alungați din Piața Victoriei cu gaze și bastoane, toți cei care au participat în urmă cu cinci ani la protestul diasporei au reușit să facă ceea ce foarte rar se întâmplă într-o democrație așa tânără și plină de lipsuri precum este cea din România: să arate care era adevărata față a guvernului PSD-ALDE-UDMR, adică aceea de grupare politică nu doar abuzivă, ci și represivă.

- Cum politica este extrem de complicată, ei bine, s-a ajuns în prezent la situația în care unii dintre politicienii care atunci făceau parte din eșaloanele puterii (ce a acționat violent împotriva propriilor cetățeni) să condamne acel moment, firește, pentru a-și mai îmbunătăți cota electorală. 

 - Nu e nimic mai rușinos pentru orice membru al partidului social democrat (PSD) sau pentru orice politician traseist de la ALDE la PNL ori pentru orice membru UDMR decât să se cațere pe emoția acelui moment. La fel de rușinos și dezgustător este modul în care liberalii din Modrogan nr. 1 vin și vorbesc acum despre lupta pe care au dus-o împotriva PSD-ului condus de Liviu Dragnea, uitând parcă faptul că să află la guvernare împreună cu același PSD (condus de oameni care au fost apropiați de Liviu Dragnea).

- Îmi aduc aminte cum atunci, după 10 August 2018, încărcate de un val de optimism, multe voci publice spuneau că formațiunea politică din Kiseleff nr.10 își trăiește agonia politică.

- Însă nu a fost așa. PSD-ul s-a reinventat, a revenit la guvernare și s-a conectat din nou cu resursele statului, atât cu cele finaciare, cât și cu cele de forță. Singurul care a ieșit din peisaj este fostul baron de Teleorman.

- Învățând din greșelile trecutului privind controlul total al situației, statul a ajuns astăzi, printr-o guvernare lipsită de coerență (cu aproape aceiași oameni din PSD la putere) și cu un președinte (pe finalul celui de-al doilea mandat) ignorant la nevoile cetățenilor și care și-a încălcat toate promisiunile politice, să comită atentate democratice mult mai „soft” și aproape imposibil de detectat sau de combătut, dar similare cu momentul 10 August.

- Gazele s-au transformat în constrângeri, iar bastoanele s-au transformat în lipsă de viziune politică, care condamnă generații întregi la subdezvoltare. Iar cel mai recent exemplu de atentat democratic este modul în care guvernul condus de Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă încearcă să acopere greșelile guvernamentale din ultimii ani (și cele de la începutul acestui an privind realizarea bugetului de stat) cu banii cetățenilor din mediul privat care țin în viață economia României.

- Ca să nu mai vorbim despre faptul că privilegiile politice au rămas nevătămate, în timp ce justiția s-a transofrmat în multe situații într-o glumă, iar prescripția a devenit portița de scăpare a infractorilor care au făcut bani pe seama statului.

- Mai mult, specialii țării au primit o gură de oxigen de la CCR, după ce Curtea Constituțională a retrimis în Parlament legea care trebuia să taie pensiile speciale. După cum scrie jurnalista Sabina Fati în Deutsche Welle, judecătorii constituționali, majoritar pensionari, par primii beneficiari ai acestui joc în care puterea judecătorească s-a situat de mai multe ori deasupra celorlalte puteri ale statului.

- Pe scurt, Curtea Constituțională a făcut mai mereu jocuri politice, pentru că a existat întotdeauna o majoritate a judecătorilor proveniți dintre politicienii partidelor aflate la putere. Prin deciziile de anul trecut ale CCR și Înaltei Curți, mii de dosare au fost închise, între ele cazuri de mare corupție, de trafic de persoane, de spălare de bani. Tâlhari și corupți deopotrivă se pot bucura de această amnistie generală concepută pentru persoanele cu influență mare, pentru peștii mari ai politicii și afacerilor autohtone. Acesta este un alt atent „soft” la adresa democrației din România.

- Între toate acestea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a contrazis, însă, CCR și Curtea Supremă, precizând că deciziile de încetare a proceselor penale ca urmare a prescripției sunt contrare dreptului european. În România, interpretările rămân însă difuze și direcția aleasă de justiția română rămâne neclară, iar magistrații curajoși care aplică decizia CJUE din 24 iulie 2023 par mai puțini decât cei care preferă regulile sistemului autohton. Așa se ajunge la o situație în care predomină haosul, dezordinea și accentuarea orientării antioccidentale. Și așa mai construiești încă un atentat „soft” la adresa democrației.

- Se pare că în ultimii cinci ani ne-am învârtit în cerc, iar din peisaj lipsește acum doar „mustața”.

- Cetățenii nu au ieșit victorioși la 10 August. Însă acel moment ne-a oferit oportunitatea de a vedea în cel mai transparent mod cu putință cât de puțin contează poporul în ochii decidenților politici corupți și care nu se gândesc decât la interesul personal sau de grup ori de partid sau de coaliție.

- În 1990, Ion Rațiu spunea că adevărata chintesență a democrației înseamnă să lupți până la ultima picătură de sânge ca să îi dai dreptul celuilalt să nu fie de acord cu tine.

- Astăzi trăim într-un stat în care dacă nu ești de acord cu puterea, diriguitorii acesteia fac tot posibilul să îți reprime opoziția, dar într-un mod mai fin și mult mai atent, care să nu trezească suspiciuni foarte mari de iliberalism nici peste ocean și nici la Bruxelles.

- Cu toate acestea, americanii nu sunt proști, iar în raportul privind situaţia drepturilor omului în lume, publicat în luna martie de Departamentul de Stat al SUA, cu privire la România s-a constatat că persistă probleme legate de corupţie, fraudă, mită și cenzură, iar un exemplu se referă la partidele de guvernare, PSD și PNL, care au cheltuit bani publici pe contracte cu unele instituţii de presă pentru ca acestea să evite subiecte de interes public care să deranjeze Guvernul.

- 10 August a fost un moment din care trebuie să învățăm că ignoranța față de scena politică și somnul unei bune părți a națiunii (adică aia care spun că nu vor să iasă la vot și că nu îi interesează politica) naște monștri îmbrăcați în haine democratice, care după ce se instalează în funcție nu fac decât să înrăutățească contextul social în care cetățenii își duc existența.

- Având în vedere situația dificilă în care ne aflăm ca țară, mulți se întreabă ce obiective ar trebui să ne fixăm de acum încolo și cum ar trebui procedat pentru ca schimbările să se producă mai eficient, mai vizibil şi cu efecte de lungă durată. Ei bine, trebuie să ne reinventăm în forţă responsabilitatea personală şi naţională, după cum scrie Emil Hurezeanu în cartea „Pe trecerea timpului -Jurnal politic românesc 1996-2015”.

- Dacă ne fixăm o privire lucidă asupra istoriei noastre, prin Inocenţiu Micu Klein, Andrei Şaguna, Eugen Lovinescu, P.P. Carp, Titu Maiorescu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Titulescu ori Iuliu Maniu, adică, prin reîncarnarea simbolică a acestor nume, luate acum la întâmplare, dar care au ceva în comun, putem înțelege mai bine spre ce destinație vrem să ne îndreptăm ca țară.

- Concret, cei enumerați mai sus și mulți alții asemenea lor au înțeles și și-au asumat (nu doar prin vorbe) gravitatea răspunderii prin construcţie, continuitatea socială, devotamentul comunitar, gândul nestins la cei care urmează și obligaţia încheierii şantierelor începute. Integrării pe verticală, prin redescoperitea acelui trecut care ne poate ajuta şi azi, trebuie să-i urmeze integrarea pe orizontală, după cum spun antropologii.

- Să ştim adică mai bine, fără sincope şi somnolenţă, cine ne sunt prietenii şi duşmanii, să asimilăm experienţele bune, să respingem erorile altora, să refuzăm să fim figuranţi, oricât de benigni sau inocenţi, să ne judecăm aşa cum suntem, fără să ne exageram virtuţile, dar şi fără să ne mai victimizăm şi flagelăm când nu e cazul, adică mai tot timpul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp