Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

2023: câți bani câștigăm și cum îi cheltuim

Adrian Vasilescu - BNR

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

P. P. Carp, politician conservator cu vederi de stânga - de două ori prim-ministru…și ministru al finanțelor în primele două decenii ale secolului al XX-lea - într-o dezbatere în guvern pe marginea bugetului statului a insistat să fie consemnat că “românul se naște bursier, își petrece viața activă ca salariat și moare pensionar”. Vrând să spună că, la noi, în bugetele gospodăriilor populației, veniturile din capital erau o rara avis.

După mai bine de o sută de ani, structura veniturilor din gospodăriile populației a trecut prin prea puține schimbări. După deceniile în care statul monopolizase mijloacele de producție, piața muncii și serviciile, cei 33 de ani de trecere de la piața închisă, de comandă, la piața liberă și, mai departe, la economia de piață funcțională…au produs doar schimbări timide de tip capitalist, în gospodăriile populației.

De patru ori pe an, Statistica oficială publică rezultatele analizelor în gospodăriile populației. În 2023, la jumătatea anului, veniturile medii se adună cam în maniera la care se referea P.P.Carp: 67 la sută din salarii iar 21 la sută din prestații sociale. În total - 88 de procente. Ceea ce înseamnă că veniturile din capital sunt înghesuite în doar 12 procente.

CÂȘTIGUL MEDIU…DOAR O SPERANȚĂ MATEMATICĂ

România - după recensământ - numără 19 milioane de suflete. Împărțite în vreo șapte milioane de gospodării. În jur de patru milioane sunt plecați și fac PIB pentru alte țări. Din ce câștigă își ajută și familiile din țară. Înainte de criza izbucnită acum 15 ani, în 2007 și în 2008, trimiteau câte 7 miliarde de euro pe an. Remiterile, cum sunt contabilizați în balanța de plăți acești bani, au scăzut în timpul crizei la mai puțin de jumătate. De prin 2014-2015 au început să crească, dar vârful de dinainte de 2009 n-a mai fost atins, chiar dacă de Paști, de Crăciun și mai ales de Sfânta Maria o bună parte din diaspora vine acasă, schimbă valută și dau un plus de oxigen leului. INS-ul nu adună acești bani în veniturile gospodăriilor. Ei au însă un rol important: dincolo de ajutorul dat familiilor care îi primesc se regăsesc în PIB-ul țării, făcând să crească într-o primă fază cererea internă, care stimulează consumul și mai departe producția.

Venitul pe o gospodărie (6910 lei, lunar) este modest. Unui locuitor al României îi revin doar 2392 de lei. Atât! Cea mai importantă sursă de venituri, la nivelul unei gospodării, o constituie câștigurile salariale brute și alte câștiguri asociate: 4604 lei. Urmată de suma de 1440 de lei reprezentând prestațiile sociale: pensii, alocații pentru copii, burse pentru elevi și studenți, ajutoare sociale. În total: 6044 lei. Diferența de 866 de lei, față de suma totală de 6910 lei, este formată din venituri în natură; venituri din agricultură; venituri din activități neagricole; venituri din proprietăți; venituri din vânzări de active din patrimoniul gospodăriei.

Vedem, în acest tablou, una din cauzele cu pondere mare ale dificultăților cu care se confruntă gospodăriile populației. Pentru că se impune să ținem seama de o anume realitate: aceea că atât salariile și pensiile, cât și modestele venituri din capital, sunt exprimate în indici medii. Venitul total de 6910 lei este o medie lunară. Or, o medie – cum îi plăcea academicianului Moisil să repete și să nuanțeze – nu poate fi mai mult decât o speranță matematică. Trecând însă cu analiza dincolo de această generalitate, vom vedea în detalii o polarizare dramatică: gospodării cu încasări de zeci de mii, sute de mii sau milioane de lei pe lună lângă masa critică a celor cu câteva sute sau câteva mii de lei pe lună.

De fapt, vedem una din cauzele dificultăților cu care se confruntă țara. Pentru că în ceea ce priveşte esenţa economiei, scopul ei final – bunăstarea! – în topul Uniunii Europene suntem încă rămași în urmă. Desigur, ne ţin în loc reformele întârziate, la care s-a referit recent și delegația FMI care a analizat starea financiară a României. N-am ajuns încă la bunăstarea posibilă (pentru care avem resurse) tocmai din cauza acestor întârzieri. Și pentru că economia încă pierde bani. În consecință, si gospodăriile pierd bani. Această realitate o plătim scump. Munca încă nu şi-a redobândit stimulentele. În consecinţă, creşte prea lent puterea de cumpărare, și nu din cauza inflației, care oricum a trecut în dezinflație de câteva luni bune. Ne învârtim într-un cerc vicios. Munca dezorganizată se soldează cu salarii modeste. Si cu pensii modeste. La rândul lor, salariile neîndestulătoare descurajează munca. Şi, prin urmare, anemiază producţia. E clar, aşadar, că ecuaţia în care încă mai este integrată relaţia producţie-consum a expirat. Dar societatea nu poate scăpa de această povară fără reforme radicale.

ÎN FOND CE VREM?

O bunăstare decentă! Dacă o vom avea… vom avea şi coeziune socială. Altfel nu vom reuşi să ne potrivim ceasurile cu timpurile care vin; şi mai departe, nu vom asigura o bună funcţionare a economiei.

Dacă vrem într-adevăr să fim competitivi, e timpul să nu mai confundăm efectele cu cauzele. Bunăoară, la nivelul societăţii e în toi o dezbatere legată de creşterea câştigurilor. Dar veniturile n-au cum să crească numai pentru că…dezinflația înseamnă tot creșteri de prețuri…dar mai lente. Preţurile şi veniturile sunt însă efecte. Veniturile indică până la ce cote se poate urca plata muncii; în acelaşi timp, preţurile arată valoarea pe care pieţele o recunosc rezultatelor muncii, fie bunuri economice, fie servicii. E împotriva logicii economice să facem din dinamica preţurilor o cauză pentru sporuri de venituri. Cauza poate fi numai munca recunoscută de piaţă. Ori de câte ori salariile au crescut fără a fi însoţite de eficienţă, companiile nu au putut obţine profit decât prin explozia preţurilor. Prin inflaţie!

Mai departe, în ecuaţie intră cifrele de afaceri. Dacă ele sunt mici, salariile n-au cum să fie mari. Din compensări, din indexări, din angajarea de comenzi de stat pentru companiile cu pierderi n-au cum să iasă venituri îndestulătoare. Unda de bunăstare se frânge astfel în faţa unor mărunte interese promovate de marile ori de micile companii. Dacă aceste companii nu fac mult profit, nici nu se investeşte mai mult, nu apar locuri de muncă, nu obţinem mai multă eficienţă. În acest fel, salariile cresc încet şi de multe ori fără acoperire în performanţe economice iar bunăstarea nu-i altceva decât o Fata Morgana.

Lucrurile devin şi mai complicate când cresc salariile în companiile cu pierderi. De fapt, ce pierd? Bani, fără îndoială! În orice companie normală, oricare ar fi natura ei, fiecare secundă se socoteşte în bani: cât s-a încasat, cât s-a cheltuit, ce profit s-a realizat. Fiecare decizie este evaluată în bani: cât este costul şi cât va fi câştigul. Această logică economică este valabilă și în gospodăriile populației. 

MIZA PE CONSUM

În topurile competitivităţii economice n-avem un loc de invidiat. Iar mulţi dintre cei care văd posibilă o schimbare de locuri invocă – ignorând legea producţiei de bunuri şi de servicii, inclusiv a exporturilor şi investiţiilor – o unică soluţie: stimularea consumului. Dar pentru asta, întâi şi întâi, e nevoie de bani mai mulţi. De unde?

In 1935, Virgil Madgearu scria despre marile dureri ale economiei româneşti de după Primul Război Mondial: productivitatea sub media europeană, randament scăzut al maşinilor, calitate slabă a multor produse. Dureri actuale şi acum. Acum - ca si atunci - creşterea veniturilor populaţiei fiind singura soluție. Dar avertiza marele economist, care era Madgearu, că voluntarismul în economie se răzbună cumplit. În toate împrejurările! Și că pe această cale nu se poate înainta prin pomparea de bani şi prin umflarea veniturilor fără legătură cu productivitatea şi eficienţa muncii.

Logica economică ne conduce spre o ecuaţie simplă: atât timp cât nu vor fi reînnoite structurile economice, organizarea muncii şi sistemul intereselor, a forţa motoarele consumului, în speranţa că vom avea mai mult PIB, ar însemna să ne afundăm şi mai rău. Pentru că numai într-un climat economic sănătos, competiţional, mai mult consum ar însemna şi mai multă valoare adăugată.

Da, mai multă valoare adăugată. Dar PIB-ul nostru, după valori ridicate în 2021 și 2022, de 5,8 și respectiv 4,7 la sută, în anul curent a înregistrat doar 2,4 la sută în trimestrul întâi și 1,1 la sută în cel de al doilea. Când industria, care participă cu 22 de procente la formarea PIB-ului, nu doar că nu a crescut, a înregistrat “o creștere minus”- o scădere de 0,7 la sută. Ce a fost mai departe? Consumul, cu deosebire consumul gospodăriilor populației, a contribuit la creșterea PIB-ului din trimestrul al doilea cu numai 0,2 la sută.

Să fim înţeleşi: e greu să ajungem la mai multă bunăstare fără mai mult consum. Or, ţara s-a confruntat în trimestrul al doilea cu o incomodă rată minimă de consum. Este și o consecinţă a crizei, dar și a unui nedorit dezechilibru între cerințe și realități. Suferă, mai cu seamă, calitatea consumului în gospodăriile populației. Iar o cauză grea este procentajul de numai 0,5 la sută din totalul cheltuielilor de consum pentru…educație. Și, mai departe, cel de 1,2 la sută pentru investiții. Ca să nu mai comentăm sumele cheltuite în gospodăriile populației pentru îmbrăcăminte și încălțăminte egale cu cele cheltuite pentru țigări și băuturi alcoolice. 

 Timp de 33 de ani, tema productivității muncii (și – nota bene – cea a productivității capitalului) a produs angoase, a dus la disperare politicienii şi a enervat opinia publică. Or, viaţa ne-a arătat, în toţi aceşti ani, că investiţiile, finanţările, creşterile economice sănătoase şi, deci, bunăstarea sunt legate de productivitate. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Vai dar cum le spune domnul Vasilescu ca un om mare de parcă țăranii ăia săraci n-ar vrea să investească la bursă când lor nu le ajung banii de mâncare și utilități. Problema stimulării consumului tine și de mentalitate și posibilitate nu doar de dorință. Mentalitatea a fost înrădăcinată de-a lungul istoriei când diverși cotropitori luau produsul muncii lor pe degeaba descurajându-le munca. Apoi lipsa unui capitalism autentic care să premieze țăranii harnici și să-i penalizeze pe cei leneși. La noi înainte de primul război mondial dar și în perioada interbelică în agricultură s-au menținut vechile privilegii ale deținătorilor de mari suprafețe de teren care erau doar extractori de rentă folosind munca țăranilor care chiar dacă nu mai erau iobagi nu puteau acumula nimic deoarece la orice spor de producție se mărea renta ei rămânând cu aceleași venituri de subzistență. Apoi după razboi și în prezenta consilierilor militari sovietici s-a făcut cooperativizarea unde nu doar latifundiarului dar și țăranilor mijlocași li s-a luat toată agoniseala care a fost trecută la comun. Îmi aduc aminte un caz hilar când la capitalul de producție niște țărani harnici au întrat în CAP cu pluguri, grape , căruțe fânare și alte acareturi și un țigan a întrat cu vioara că pe ăia o avea iar la împărțirea plusprodusului se faceal egal pentru toți. Asta în afară de faptul că produselor agricole li se impunea un preț derizoriu în timp ce imput-urile din industrie aveau prețuri ridicate descurajând munca. Acum din poziția de ștab la BNR cu mii de € pe lună e ușor să le spui celor cu 1000 de lei pe lună să investească la bursă. Ca să facă investiții pe piața de capital ar trebui sa aloce din venitul lor pentru hrană și utilități maxim 15 % ca un luxemburghez sau 20 % ca un neamț nu să cumpere pe caiet până la recoltă sau la următoarea pensie că domnul Vasilescu nu vorbește când se referă la termenul de gospodăriile populației la cele ale lui Țiriac sau Becali. Pe urmă când se referă la cercul vicios muncă-salariu-productivitate nu suflă o vorbă despre mentalitățile de argați de moșie a multor antreprenori români care la orice spor de productivitate al salariaților le răspunde nu printr-o creștere de salariu ci printr-un nou bolid de lux, o noua vilă sau un nou sejur în locuri exotice care evident că descurajează muncă și acumularea de venit a salariaților peste necesarul de consum. Pe urmă valul uriaș de scumpiri în domeniul energiei si combustibilului care a dus la scumpiri atroce ale utilităților si alimentelor mult peste inflația de 15-20 % ajungând la majorări de preturi între 50 și 100 % erodand salariile și așa anemice. Nici un antreprenor nu a disipat prin economii și Investiții majorările energiei ci le-a aruncat direct în prețuri după care se miră că scade consumul în timp ce majorările salariale sunt la genunchiul broaștei.
    • Like 1
    • @ Rusu Liviu
      Nu se adresează celor cu 1000 lei/lună ci acelor români care, împreună, au 65 de miliarde de lei la saltea.

      https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-26597687-bnr-numarat-banii-pusi-saltea-romani-suma-respectiva-putea-cumpara-locuintele-dintr-intreg-oras.htm
      • Like 0
    • @ Andrei Tarlea
      Păi venituri din capital obțin doar 12 % dintre romani iar cei 65 mrd de lei e deținută de doar 1,2 % adică cei foarte bogați care își au domeniile în străinătate ( Italia, Germania, Olanda, Elveția sau UK) își fac cumpărăturile afară și sejururile aferente concediilor la fel iar copiii lor sunt la studii în străinătate. Ăia nu au cum și nici interes să facă consum în România.
      • Like 0
    • @ Rusu Liviu
      Nu știu unde ați găsit procentajul populației de 1,2% care ar deține cele 65 miliarde cash. Cred că e vorba, mai degrabă, de niște zeci de procente care dețin bani cash, populație care nu are neapărat venituri foarte mari. Știu multe persoane că strâng bani cash "pentru zile negre", deși au venituri foarte mici, și nici nu vor să audă de vreun depozit bancar, obligațiuni sau investiții, mai ales după ce micile lor economii din anii '90 s-au volatilizat.
      • Like 0
    • @ Andrei Tarlea
      Dacă vă referiți la economiile alea de maxim ( 2000-5000 lei) care sunt pentru zile negre într-o familie normală (spitalizare, accident, deces) alea nu se pot investi la bursă (că la bursă poți să și pierzi) și nici arunca în consum dacă sunt pentru zile negre. Rezervele mari de cash ( sau conturi) sunt fie la marile firme fie la cei foarte bogați care nu consumă de aici după cum am scris în comentariile de mai sus). Acum referitor la deținerea de cash la saltea de către mulți români , obicei care ține nu atât de lipsa cunoștințelor tehnice de lucru cu P.O.S.-uri sau bancomate ci mai degrabă de siguranța accesului la orice oră a respectivei sume. De multe ori în zonele rurale ( peste 40 % din populație nu are acces la asemenea dispozitive ) fie din cauză că băncile sau comercianții nu scot profitul scontat la numărul de utilizatori (cam la fel ca la operatorii de GSM din mediul rural) fie dintr-o legislație proastă emisă în favoarea primarilor din teritoriu și a altor intituții și am să dau un mic exemplu care este întâlnit frecvent în viața de zi cu zi. În lunile de vară am fost plecat în concediu în străinătate și cum soția lucra la bancă am decis să devenim oameni foarte responsabili și să nu mai utilizăm cash-ul ci doar cardurile care în niște reclame agresive ne stresa creierul că sunt instrumente moderne care au doar avantaje. Am plecat liniștiți știind că cel puțin la nivelul UE nu vor fi probleme, (greșeală mare). În primul rând nu toți agenții economici din Croația sau Muntenegru sau chiar și Italia acceptă carduri , mulți cer să ai cashul cel mult blamat altfel nu poți plăti. De asemenea sunt bariere pe autostradă unde se acceptă doar cash pentru taxa de drum iar ca să plătești cu cardul trebuie să o faci în avans. Pe urmă m-am lovit de alte obiceiuri proaste în utilizarea cardurilor. Legislativul a avut grijă ca toți primarii din administrația locală dar și ANAF-ul și alte intituții centrale să aibă acces la conturile și cardurile fiecărei persoane ( în ciuda asigurărilor venite de la bancheri că tu și doar tu ai acces la banii tăi). Cum spuneam am plecat noi liniștiți într-un concediu pe Coasta de Azur și în Elveția cu cardurile la noi și după ce ne-am cazat ( aveam voucherele pentru cazare și masă plătite la agenția de turism) ne-am apucat să vizităm obiectivele turistice. Când am ajuns la un restaurant am avut surpriza vieții să aflăm că nu putem utiliza cardul soției deoarece afișa lipsă fonduri deși erau bani pe el. Sunăm la filiala băncii unde lucra iar salariații de acolo nu știau nimic.
      Escaladăm problema mai sus la centrala băncii unde aflăm că la cererea ANAF a fost blocat cardul din cauza unei adrese emisă de un consiliu local. Sunăm la ANAF-ul local unde aflăm că dispoziția de blocare era pentru niște majorări de întârziere la niște taxe locale generate de sistem în sumă de 326 de lei deși pe card erau cam 5000 de euro. Sunăm din nou la centrala băncii să oprească suma de 326 de lei și să deblocheze restul sumei de pe card. Ni s-a răspuns că nu se poate până nu primesc altă adresă de deblocare de la ANAF care durează. Sunăm la un vecin care se duce și plătește cei 326 lei la fisc după care depune chitanța la bancă. Nici o rezolvare deoarece cardul nu se deblochează până nu se emite adresa de deblocare semnată și înregistrată la fisc iar șeful e în concediu. Rezolv situația prin faptul că am avut ideea salvatoare de a lua cu mine niște bani cash. Revenim în țară după sejur mergem la fisc să vedem situația deoarece plătisem chitanța dar șeful tot nu s-a întors din concediu și o domnișoară ne explică suav că acele majorări nu trebuiau plătite deoarece a fost o eroare de sistem și se vor anula. Ok zic vă rog să-mi restituiți suma plătită în plus dar a zis că nu se poate și se va scădea din taxele viitoare. Ok zic și adresa de deblocare ? Când se întoarce șeful. Pățania asta e așa ca să aveți în vedere când se mai cere limitarea plăților cu cash și când se promovează agresiv tehnicile de plată electronică să aveți în vedere nu doar afirmațiile gratuite că poți dispune la orice oră de banii tăi din cont și nu poate avea nimeni acces la ei că în realitate sunt o grămadă de agenții sau instituții , inclusiv primării care îți pot bloca sau lua banii din cont fără să te întrebe sau să te anunțe și fără vre-o hotărâre judecătorească definitivă.
      • Like 1
    • @ Rusu Liviu
      ANAF, primăriile sau alte instituții publice nu au baza legală pentru a face operațiuni financiare sau pentru blocarea accesului unei persoane fizice la contul bancar – poate doar în cazul unor infracțiuni. Pot avea acces doar la informațiile pe care le primesc de la bănci, în baza OUG 111/2020. Mie nu mi s-a întâmplat niciodată să îmi blocheze ANAF sau altă instituție contul de card, deși într-un an am uitat să plătesc taxele locale și abia după încă un an, când am cumpărat o mașină, nu am reușit să fac toate actele de înmatriculare a mașinii decât după ce am achitat taxele din urmă. Dar contul de card nu a fost blocat nicio secundă. Interesantă poveste... pe care nu prea îmi vine să o cred.
      • Like 0
  • "E împotriva logicii economice să facem din dinamica preţurilor o cauză pentru sporuri de venituri."
    Foarte adevărat. Dar tot adevărată este și reciproca: E împotriva logicii economice să crească prețurile fără ca bunurile/serviciile să aducă valoare suplimentară.
    De exemplu, ce plus valoare a adus consumatorilor scumpirea energiei electrice o dată cu facturile mărite?
    Suntem așadar într-un cerc ilogic al creșterilor de prețuri și salarii care fac greu decelabilă cauza acestor creșteri. La nivel macroeconomic se poate constata totuși cine are mereu de câștigat din acest cerc vicios: bogații devin și mai bogați iar săracii se înmulțesc și devin și mai săraci.
    • Like 2


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult
Text: Adrian Vasilescu/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon