Foto Richard B. Levine / Avalon Editorial / Profimedia
Undeva în jurul vârstei de 40 de ani, după ce au bifat cele mai importante obiective din viața lor: educație, casă, familie, copii, vacanțe interesante etc., o parte dintre profesioniști sunt frământați de ideea de a schimba traiectoria carierei lor. Uneori s-au plictisit și vor pur și simplu o schimbare, alt job, altă Mărie… Alteori sunt mai îndrăzneți și visează la propriul business sau să devină ceea ce nu au reușit, pentru că alții le-au creionat întotdeauna nivelul următor. De fapt mai mult de 30% din cei ce vin la programele mele de Personal Branding afirmă că își doresc o tranziție în carieră, procentul celor care își doresc să treacă de la Corporate al Antreprenoriat fiind de 22%.
Unul din rolurile mele este să lucrez cu astfel de profesioniști în tranziție în carieră și în ultimii șapte ani am dansat grațios cu temerile lor, cu anxietățile sau dimpotrivă cu entuziasmul lor de nestăvilit. Multe intenții de trecere la antreprenoriat s-au impregnat în pereții biroului meu și probabil la fel de multe temeri rămase nerostite. Empatizez cu ei pentru că eu însămi am făcut o astfel de tranziție acum șapte ani și nu, nu a fost simplu deloc dar am rămas pe baricade și mi-am dat șansa să mă regăsesc pe drumul meu … actriță în propriul meu spectacol și nu spectatoare în spectacolul altora – cum îmi mai place mie să spun.
Și totuși, nu toate tranzițiile de la Corporate la Antreprenoriat reușesc! Din cazuistica cu care m-am întâlnit de-a lungul anilor, iată principalele motive pentru care foștii corporatiști, proaspeți antreprenori – renunță după primul an de antreprenoriat:
1. Atașamentul față de statut și titluri!
Corporația te împinge în structurile ei, își oferă rețeta succesului în carieră, te ghidează pe laterală sau verticală, te condiționează mental și financiar și te face să îți dorești ca și în jocurile video – încă un nivel și încă unul. Cu cât parcursul tău e mai adânc în acest hățiș (mă rog unii îi spun complexitate) cu atât titlurile pe cartea de vizită, beneficiile, resursele de care dispui, influența la masa deciziilor sunt mai mari. Importanța statutului îi poate îmbăta ușor pe unii cărora le e greu să-și mai descifreze valoarea reală ca profesioniști dincolo de acel statut, mai ales dacă angajatorul curent este singurul pe care l-au avut în ultimii 7-10 ani și nu au primit alt gen de validare din partea pieței.
Spun adesea glumind că frumusețea în antreprenoriat este că poți să-ți treci ce ai chef pe cartea de vizită. Nu statutul este miza aici ci modul în care acceptăm să ne redefinim succesul ca profesioniști în afara corporației și valoarea reală pe care o poți genera prin ideea ta de business.
2. Salariul acela îndestulător nu mai vine lunar, trebuie să ți-l produci!
”Fonduri insuficiente” e coșmarul fiecărui profesionist obișnuit să-și satisfacă orice fantezie la cumpărături. Răsfățul corporatist cu bonusuri, deconturi, călătorii suportate de companie etc. s-a dus. Chiar nu știai cât costă un bax de hârtie de imprimantă – acum știi! Așa cum știi și cât trebuie să plătești statului lunar … Concediu medical ca antreprenor? Pff… Glumești. Salariul acela îndestulător nu mai vine pur și simplu, trebuie să ți-l produci! Cine credeți că va câștiga de cele mai multe ori în bătălia dintre ”Am un vis/idee” vs. ”Vreau confort, acum!”?
3. În antreprenoriat muncești mult mai mult decât în corporație!
Antreprenoriatul în primii ani e un job de 24h zilnic, în sensul că până nu închizi ochii ca să adormi, mintea ta e tot acolo! Cei care intră în antreprenoriat cu așteptarea că vor munci mai puțin, că vor avea o viață mai ușoară – vor fi bulversați. Antreprenoriatul nu înseamnă confort cel puțin nu pentru toate tipurile de start-up.
4. Clachezi la presiunea celor din jur care nu-ți susțin ideea de business și nu te văd cu pălăria de antreprenor.
”Ți-ai lăsat tu mamă serviciul ăla bun ca să ce mamă?.. Să cari baxuri cu sucuri la cafenea?” Uneori antreprenorul devine un lup singuratic deși nu ar trebui să fie așa. Presiunea de a susține financiar familia, grijile nerostite în cuplu, frustrările legate de perioadele mai slabe în business – pot ataca soclul solid al relațiilor cu cei apropiați. Mulți nu suportă să se privească prin lentilele cu care îi văd mai nou ceilalți. Și renunță.
5. Stagnarea sau pierderea financiară, canibalizarea propriilor economii și șocul financiar îi sperie pe mulți!
Ai încercat dar ai pierdut, banii sau încrederea că o să meargă. Credeai că ești prieten cu riscul. Contul tău bancar plânge iar tu somatizezi chestia asta din ce în ce mai des. Ești îndrăgostit de ideea ta dar ea pur și simplu nu produce, nu acum. Uneori e mai bine să-ți recunoști asta rațional și să nu mai prelungești agonia.
Nu am scris acest articol ca să omor din fașă visul cuiva de a păși cândva pe un drum antreprenorial, dimpotrivă! Vreau doar să aduc un strop de realism și introspecție pe care să le includeți în Planul vostru B. Indiferent cum arată răscrucea profesională în care sunteți, nu trebuie să o înfruntați singuri, sunt profesioniști care au trecut deja pe acolo și care vă pot fi de ajutor.
Uitându-mi în spate la cei șapte ani ai mei de antreprenoriat, indiferent care mi-au fost frământările și durerile – nimic, dar nimic nu se compară cu bucuria de a-ți simți sufletul revigorat pentru că faci exact ceea ce-ți place și simți că ești pe drumul Tău!
Articol preluat de pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.