Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Acum 20 de ani am intrat în învățământ. Aveam naivitatea suficient de ridicată să cred că e o alegere bună...

protest - profesori - Profimedia

Foto: Vadim Ghirda / AP / Profimedia

Oare cum s-or fi gândit mai marii noștri? Pe principiul mai dă-le o sută, au crezut că se stinge totul? Nicidecum, pentru că asta mai tare încinge corpul profesoral. De-a lungul anilor, profesorii au fost considerați paria, din moment ce potentații oricăror vremi nu au avut nevoie de prea multă școală să acceadă în funcții de conducere. Nu simt decât revoltă, în rest îi respect pe politicieni ca oricare alt cetățean, din partea care nu merge la vot de fiecare dată când se organizează alegeri.

Dacă oamenii cred că trăiesc într-un stat de drept, zilele acestea îi contrazic. Mereu legile au fost prorogate, anulate, încălcate și asta în interesul țării. De ce ? Pentru că dezechilibre economice, dezastre, războaie etc... De parcă toate acestea sunt apanajul societății. De parcă noi le-am făcut. Nu sunt bani! Trebuie să ne solidarizăm! Seceta a afectat foarte grav producția de legume, din această cauză nu putem să mărim salariile polițiștilor, medicilor, profesorilor!

Acum 20 de ani intram în ceea ce azi numim sistemul de învățământ. Aveam naivitatea suficient de ridicată să cred că e o alegere bună. Majoritatea colegilor mei nu au ales calea educației. Erau suficient de educați să nu creadă în această variantă. Pentru că niciodată nu era considerată o opțiune serioasă. A fi profesor, pe vremea de atunci, nu numai că era neviabil, ca și acum, dar era și neperformant. Ce vrei să faci? Profesor era ultima opțiune de carieră, ca și cum cariera didactică avea ceva otrăvit în sine. De fapt are. Pentru că a fi profesor, dincolo de cuvintele mari, că ar fi o vocație, înseamnă a fi sclavul unui sistem. Un sistem care, pe lângă faptul că nu are nicio considerație pentru tine, te umilește continuu. Eu unul am permanent sentimentul că sunt profesor doar pentru promovabilitate - la bac, la evaluare, la anii de studiu. În rest educația nu poate fi decât o prioritate națională. De ce? Pentru că prioritățile sunt mereu date la o parte. Doar nu credem în faptul că trebuie să economisim, asudăm, gândim, pentru un proiect, ori altul, pentru un viitor care nu e acum... Trăim doar pentru acum, așa cum să ne pese de priorități?

Nu-i așa? De fapt prioritățile sunt ultimele satisfăcute. Există o mare presiune ca rațiunea bazată pe argumente și logică să fie dată la o parte pentru interese imediate. Problema gravă este că țara noastră, prin clasa conducătoare, nu poate face nicio reformă cu adevărat relevantă. De ce? Pentru că mereu sunt alegeri. Pentru că, din cauza democrației, cetățenii sunt chemați la vot. Cel puțin o dată la 4 ani. Interesul pentru a smulge votul celor mai mulți e mai important decât a moderniza România. Mereu interesele sunt electorale. Sunt adaptate unor sondaje de opinie, unor strategii care să-i aducă pe unii în față, în timp ce alții sunt mereu uitați. Ei nu contează. Sunt masa neglijabilă ce nu poate influența nicicum rezultatul jocului. Cum sunt profesorii, cum au fost considerați mereu. Potrivit unor false ipoteze: 1- au suficiente vacanțe, 2- nu au o muncă foarte solicitantă, 3- nu sunt suficient de vocali, puternici, 4- au lideri slabi care nu chiar îi reprezintă, ci își reprezintă interesele proprii etc...

Anul ăsta a fost cel mai rău. Ministerul a desființat semestrele, tezele, tot ce mai constituia o pârghie să determinăm masa elevilor să învețe, cât de cât. De ce? Pentru că populismul e mai tare decât orice argument. Pentru că la anul vin alegerile. Moment în care politicienii o să-și aducă aminte cât de mult bine au făcut elevilor. Am desființat tezele, am desființat semestrele, am creat un mediu școlar lipsit de stres - așa că așteptăm, ca oameni buni pentru voi, să ne votați! Votați-ne!

Nu știu ce crede guvernul, dar încă se mai pot produce schimbări de substanță. România educată e un eșec! Așa a fost dintotdeauna. Nimeni nu vrea asta, s-o spunem pe șleau. Dar mai putem avea o Românie a noastră. Una în care să nu fim argați pe moșia unuia, fie el și neamț.

Așa că, vă rog să mă scuzați, îndrăznesc să cred, îndrăznesc să supraviețuiesc, îndrăznesc, deci EXIST...!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ana Maria Bălan

În facultate, am avut o colegă mai mare pe care mereu am admirat-o: super deșteaptă, implicată, genul de persoană pe care ai dori-o în echipa ta de medici. Am revăzut-o în primul ei an de rezidențiat: epuizată, dezumanizată, cinică. (Foto: Ana Maria Bălan/ Facebook)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Elevă de liceu la examen

Dar dacă sărăcirea noastră este ceva ce am putea accepta, atentatul asupra valorilor și moralei ar trebui să fie acea limită pe care să nu o acceptăm. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Citește mai mult