Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Acum 20 de ani am intrat în învățământ. Aveam naivitatea suficient de ridicată să cred că e o alegere bună...

protest - profesori - Profimedia

Foto: Vadim Ghirda / AP / Profimedia

Oare cum s-or fi gândit mai marii noștri? Pe principiul mai dă-le o sută, au crezut că se stinge totul? Nicidecum, pentru că asta mai tare încinge corpul profesoral. De-a lungul anilor, profesorii au fost considerați paria, din moment ce potentații oricăror vremi nu au avut nevoie de prea multă școală să acceadă în funcții de conducere. Nu simt decât revoltă, în rest îi respect pe politicieni ca oricare alt cetățean, din partea care nu merge la vot de fiecare dată când se organizează alegeri.

Dacă oamenii cred că trăiesc într-un stat de drept, zilele acestea îi contrazic. Mereu legile au fost prorogate, anulate, încălcate și asta în interesul țării. De ce ? Pentru că dezechilibre economice, dezastre, războaie etc... De parcă toate acestea sunt apanajul societății. De parcă noi le-am făcut. Nu sunt bani! Trebuie să ne solidarizăm! Seceta a afectat foarte grav producția de legume, din această cauză nu putem să mărim salariile polițiștilor, medicilor, profesorilor!

Acum 20 de ani intram în ceea ce azi numim sistemul de învățământ. Aveam naivitatea suficient de ridicată să cred că e o alegere bună. Majoritatea colegilor mei nu au ales calea educației. Erau suficient de educați să nu creadă în această variantă. Pentru că niciodată nu era considerată o opțiune serioasă. A fi profesor, pe vremea de atunci, nu numai că era neviabil, ca și acum, dar era și neperformant. Ce vrei să faci? Profesor era ultima opțiune de carieră, ca și cum cariera didactică avea ceva otrăvit în sine. De fapt are. Pentru că a fi profesor, dincolo de cuvintele mari, că ar fi o vocație, înseamnă a fi sclavul unui sistem. Un sistem care, pe lângă faptul că nu are nicio considerație pentru tine, te umilește continuu. Eu unul am permanent sentimentul că sunt profesor doar pentru promovabilitate - la bac, la evaluare, la anii de studiu. În rest educația nu poate fi decât o prioritate națională. De ce? Pentru că prioritățile sunt mereu date la o parte. Doar nu credem în faptul că trebuie să economisim, asudăm, gândim, pentru un proiect, ori altul, pentru un viitor care nu e acum... Trăim doar pentru acum, așa cum să ne pese de priorități?

Nu-i așa? De fapt prioritățile sunt ultimele satisfăcute. Există o mare presiune ca rațiunea bazată pe argumente și logică să fie dată la o parte pentru interese imediate. Problema gravă este că țara noastră, prin clasa conducătoare, nu poate face nicio reformă cu adevărat relevantă. De ce? Pentru că mereu sunt alegeri. Pentru că, din cauza democrației, cetățenii sunt chemați la vot. Cel puțin o dată la 4 ani. Interesul pentru a smulge votul celor mai mulți e mai important decât a moderniza România. Mereu interesele sunt electorale. Sunt adaptate unor sondaje de opinie, unor strategii care să-i aducă pe unii în față, în timp ce alții sunt mereu uitați. Ei nu contează. Sunt masa neglijabilă ce nu poate influența nicicum rezultatul jocului. Cum sunt profesorii, cum au fost considerați mereu. Potrivit unor false ipoteze: 1- au suficiente vacanțe, 2- nu au o muncă foarte solicitantă, 3- nu sunt suficient de vocali, puternici, 4- au lideri slabi care nu chiar îi reprezintă, ci își reprezintă interesele proprii etc...

Anul ăsta a fost cel mai rău. Ministerul a desființat semestrele, tezele, tot ce mai constituia o pârghie să determinăm masa elevilor să învețe, cât de cât. De ce? Pentru că populismul e mai tare decât orice argument. Pentru că la anul vin alegerile. Moment în care politicienii o să-și aducă aminte cât de mult bine au făcut elevilor. Am desființat tezele, am desființat semestrele, am creat un mediu școlar lipsit de stres - așa că așteptăm, ca oameni buni pentru voi, să ne votați! Votați-ne!

Nu știu ce crede guvernul, dar încă se mai pot produce schimbări de substanță. România educată e un eșec! Așa a fost dintotdeauna. Nimeni nu vrea asta, s-o spunem pe șleau. Dar mai putem avea o Românie a noastră. Una în care să nu fim argați pe moșia unuia, fie el și neamț.

Așa că, vă rog să mă scuzați, îndrăznesc să cred, îndrăznesc să supraviețuiesc, îndrăznesc, deci EXIST...!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult