Adoptă un copac și o să ajuți la „supraviețuirea speciei umane”. Interviu cu Teia Ciulacu, activistă de mediu: „Un cetățean atent se preocupă pentru viitorul copiilor săi și vrea să lase ceva bun în urma lui”

Foto: Asociația Viitor Plus

Știați că poți adopta un copac, iar prin gestul tău să participi la restabilirea suprafețelor de teren degradate? Ei bine, asociația pentru dezvoltare durabilă Viitor Plus și-a propus să aducă o contribuție importantă la creșterea și protejarea suprafețelor de pădure din România, cu focus asupra perdelelor forestiere și prin implicarea unui număr cât mai mare de oameni în acest demers. Așa a apărut programul „Adoptă un copac”, o inițiativă publică care și-a propus să reamintească societății rolul vital pe care pădurile îl au în echilibrul vieții. Teia Ciulacu, preşedinta şi fondatoarea Viitor Plus, spune într-un interviu pentru Republica.ro că plantarea de păduri este unul dintre cele mai eficiente mijloace naturale prin care putem combate efectele schimbărilor climatice și fenomenele meteo extreme care, precum observăm în ultimii ani, au început să se intensifice și în țara noastră. 

Există și un ghid practic de plantare, disponibil gratuit pe site-ul adoptauncopac.ro, unde fiecare cetățean poate găsi în detaliu ce are de făcut atunci când își propune să planteze.

Teia Ciulacu subliniază că oricine plantează chiar și un puiet, în oraș sau în afara lui, trebuie să răspundă câtorva întrebări esențiale:

• Al cui este terenul (terenul de sub balconul tău nu este proprietatea ta, deci ar trebui să ai autorizație în acest sens) ?

• Ce se află sub primele straturi de pământ (ar putea fi o rețea de cabluri sau o țeavă) ?

• Ce fel de soiuri sunt compatibile zonei orașului tău?

• Ce specii poți planta acolo?

• La ce adâncime se plantează?

• Cum se așază puietul?

La toate aceste întrebări există răspunsuri în Ghidul practic de plantare realizat de Asociația Viitor Plus. 

În 2022, Teia Ciulacu declara într-un interviu pentru HotNews că arborii ajunși la maturitate, înalți și cu coroane bogate, sunt adevărate bariere împotriva prafului. Aceasta mai spunea și că arborii sunt o mare sursă de stocare a carbonului, dar sunt cea mai puțin tangibilă dintre toate.

În plus, Teia Ciulacu consideră că un arbore ajuns la maturitate poate aduce mari beneficii într-un oraș. De ce? Pentru că face ca ploile violente să se domolească, pentru că frunzele lui ajută apa să ajungă în mod mult mai blând pe pământ. Prin urmare, viteza cu care apa intră în canalizarea orașului sau cartierului este mai mică și nu mai ajungem la inundații urbane. Teia Ciulacu notează că acestea sunt lucruri pe care nu le știm, dar specialiștii le spun de multă vreme, iar tot ce trebuie să facem este să fim atenți și să ne cerem drepturile.

- Ce presupune proiectul Adoptă un copac?

Programul Adoptă un Copac, una dintre primele inițiative ale Viitor Plus, este dedicat împăduririlor și educației despre păduri. Plantăm perdele forestiere și perimetre de ameliorare pe terenuri degradate sau care se află în calea deșertului ce stă să înghită zone mari din sudul României, mai ales în Oltenia. Implicăm comunitatea locală, voluntari din București și tot sudul țării. De asemenea, implicăm elevii din comunitățile în care plantăm în proiectele noastre educaționale, pentru a ne asigura că și ei, și pădurile cresc armonios. Pădurile noastre sunt realizate exclusiv din fonduri private, donații și sponsorizări din partea oamenilor care ne împărtășesc aceleași idealuri.

- Toată lumea vede ce impact au schimbările climatice. Dar cum putem să diminuăm efectele și cum ajută arborii/plantările în atenuarea efectelor schimbărilor climatice?

Plantarea de păduri este unul dintre cele mai eficiente mijloace naturale prin care putem combate efectele schimbărilor climatice și fenomenele meteo extreme care, precum observăm în ultimii ani, au început să se intensifice și în țara noastră. Dincolo de scutul viu format de copaci în calea vântului puternic prin simpla lor prezență fizică, ei absorb și cantități însemnate de dioxid de carbon, eliberează oxigen, reglează temperatura și umiditatea, mențin pânza freatică la suprafață sau adăpostesc biodiversitatea atât de necesară. De asemenea, terenurile agricole protejate cu perdele forestiere produc mai multe roade, cu un consum mai mic de îngrășăminte chimice sau motorină pentru utilaje. Pe lângă acestea, să plantezi copaci este ceva ce poate face fiecare, de la nivel mic, individual, până la eforturi mari, colective, precum înființarea de păduri noi, cum facem și în Adoptă un Copac.

- Cât de greu e să creezi o perdea forestieră?

Depinde ce înțelegem prin „greu”. Dacă ne referim la întreg managementul de proiect, vorbim de un efort mare. Este vorba de multă muncă, și de birou, și pe teren. Cea dintâi presupune verificarea documentației legale, încheierea de parteneriate, cadastru, raportări etc. Partea de teren cuprinde și ea multe aspecte, nu doar plantarea în sine. Analiza solului este fundamentală pentru a stabili ce mix de specii pot fi plantate, apoi pregătirea terenului, pregătirea logisticii pentru plantare, procurarea și transportarea puieților sunt pași premergători plantării de copaci, dar esențiali în demersul de împădurire. 

După care urmează plantarea propriu-zisă. Unde noi implicăm un mix de voluntari - cu scop educațional, zilieri - cu scop social, de a sprijini comunitățile rurale din care provin, dar și mecanizat pentru eficiență. Iar munca nu se încheie aici, deoarece asigurăm îngrijirea și monitorizarea lor anuală până când ajung la stadiul de masiv, ceea ce poate dura între 3 și 7 ani. Multe provocări apar în acest parcurs deloc ușor, dar satisfacția pe care o avem văzând pădurile cum cresc este imensă.

- Ai spus în trecut că orașul ghidat de strategii imobiliare, plin de betoane, ne face din ce în ce mai mult să pierdem contactul cu natura. Dar cum îi facem pe cetățeni să înțeleagă că trebuie să construiască cu sens și să lupte pentru ca natura să se dezvolte?

Eu cred că cetățenii înțeleg cât de importanta este natura în viața lor. Văd fiecare parc din București plin, plin de oameni de fiecare dată. Și în puținele situații când au apărut parcuri noi, la fel, se umplu instant. Nu mai zic de exodul bucureștenilor din weekend către munte și mare, către acele locuri care ne umplu de energie, de viată, de buna dispoziție. Sunt nenumărate studii care arată importanța prezenței noastre în natură pentru a reduce stresul, anxietatea, depresia sau pentru a ne îmbunătăți starea de spirit, funcțiile cognitive, satisfacția vieții. 

Ce poate nu este atât de evident este cum poluarea ne afectează sănătatea, pentru că ea se acumulează și produce efecte negative pe o durată mai lungă de timp. Poluarea atmosferică poate duce la creșterea inflamației cronice în organism și apoi la apariția prematură a bolilor cardiovasculare, pulmonare, de piele, chiar și a cancerului. Pentru a înțelege aceste lucruri este nevoie de educație, să ne creștem copiii cu spirit critic, curioși să afle cât mai multe lucruri despre lumea care-i înconjoară, nu doar despre cea virtuală, să învețe despre acele gesturi zilnice care ne ajută orașul să fie mai puțin poluat, de la mersul pe jos, cu mijloacele de transport în comun sau bicicleta, până la cumpărăturile responsabile, cu cât mai puține deșeuri din ambalaje, din surse locale, fără chimicale. 

Toate acestea se adună și colectiv au un impact pozitiv semnificativ (daca le-am face, rata de reciclare a României nu ar fi de doar 12%, de exemplu). Și mai trebuie să învățam cu toții ceva – că atitudinea pasivă, de neimplicare, de nepăsare, nu rezolvă niciodată problemele. Sunt soluții sistemice de care avem nevoie cu toții (gen infrastructura de colectare separată sau pentru un transport sustenabil, pentru oprirea infracțiunilor de mediu) și care stau în mâinile politicienilor. Ori noi participăm prea puțin la aceasta componentă civică a societății. 

E nevoie de mai mulți oameni competenți care să candideze, e nevoie de mai mulți oameni care să meargă la vot, care să protesteze public atunci când sunt probleme, care să le ceara public reprezentaților cetățenilor acele lucruri care știm că ne-ar face viața mai bună. Când vom avea masa critică în direcția asta și educație de calitate, vom avea cu toții o viată mai bună.

- Ați făcut la Asociație și ghiduri metodice, adaptate nivelurilor de la clasa pregătitoare până la clasa a XII-a, în care puneți în discuție, în lecții teoretice, dar și în ateliere practice, pădurea ca resursă de viață pentru noi. Ce presupun acestea?

Cum spuneam mai devreme, noi credem foarte mult în puterea educației de a schimba lumea în mai bine. De când s-a înființat ViitorPlus, educația a jucat un rol central în activitățile noastre. Și ne-am bazat nu doar pe studii științifice și teorie, ci și pe integrarea componentelor practice, încurajarea acelor comportamente, gesturi zilnice, care au puterea să schimbe lucrurile dacă sunt făcute la nivel colectiv. Pe www.viitorplus.ro/educationale avem deja 29 de materiale educaționale gratuite pentru profesori, sub formă de ghiduri, planuri de lecții, dar și module întregi tematice, care pot fi folosite în Săptămâna Verde și oricând. 

Ele integrează metode de educație non-formala, îndrăgite de copii, cât și recomandări de activități practice, acele lucruri care pot produce schimbări în comunitățile noastre. Temele acestor materiale variază de la importanța pădurilor, reciclare și economie circulară până la apă și biodiversitate.

- Cât de greu îți este ca activistă de mediu să lupți cu ignoranța oamenilor, nepăsarea autorităților și provocările generate de industria poluatoare?

Abordarea mea a fost mereu una constructivă, a dialogului, a înțelegerii diferitelor puncte de vedere sau nevoi, apoi căutat soluții care să implice cât mai mulți factori interesați. Când mă lovesc de provocări, mintea mea întotdeauna caută soluții, cât mai practice și ancorate în realitate. 

Schimbarea începe cu conștientizarea problemelor cu care ne confruntam și continuă cu munca grea a procesului de tranziție, care nu prea are scurtături, ci are nevoie de consecvență. În timp, se văd rezultatele și faptele vorbesc de la sine, astea îmi dau energia să merg mai departe.

- Ce programe aveți în derulare anul acesta și în ce parteneriate sunteți implicați pentru promovarea obiectivelor de sustenabilitate? 

Aici sunt multe de povestit pentru că abordarea noastră este să investim pe termen lung în inițiativele pe care le pornim. Derulăm 9 programe de educație pentru mediu, antreprenorial social, împăduriri, reutilizare și reciclare, voluntariat pentru mediu, investitii în infrastructura de mediu, cum sunt panourile solare și altele. Asta înseamnă, că în fiecare an, în fiecare dintre programele noastre, continuăm să creștem aceste inițiative și impactul acestora. 

- Care sunt rezultatele programelor pe care le desfăşuraţi?

Păi avem câteva cifre cheie de până acum:

• 1.650.000 puieți plantați pe terenuri degrate sau deșertificate în Adopta un copac
• 1.154.000 kilograme de deșeuri au fost transportate într-un mod nepoluant pentru a fi reciclate, prin Recicleta
• Peste 1 milion de utilizatori unici pe www.hartareciclarii.ro au descoperit informații despre economie circulară și puncte de colectare separată din toată țara
• 36.000 de elevi și profesori au organizat activități de protecția a mediului în școli sub îndrumarea noastră în Eco Provocarea și alte mii de angajați din firme au fost implicați în Biroul Eco
• 513.000 produse textile au fost cusute în Atelierul de pânză și oferite clienților, câteodată alături de produse ale altor întreprinderi sociale sub forma de cadouri Bine Primite
• Peste 600 de panouri fotovoltaice au fost instalate în școli sau pentru familii nevoiașe în Regenesis
• Iar la Roua din Vurpăr, județul Sibiu, transformăm o gospodărie din zona rurală într-un centru educațional pentru mediu

- Care sunt cele mai mari provocări în implementarea obiectivelor de dezvoltare durabilă? 

Lipsa timpului. Deși efectele negative ale neglijenței noastre s-au acumulat într-un timp aparent lung (ultimele decenii/secol), el este foarte scurt raportat la perioada de când există specia noastră și cât ne-am mai dori să dăinuie de aici înainte. Și aceste efecte încep să se vadă și să le simțim din ce în ce mai puternic. 

Dar tranziția către un mod sustenabil de organizare al societății are o inerție puternică și un ritm care nu ne ajută. Fiecare zi/lună/an pierdut contează. Sunt exemple de buna practică încurajatoare în toate colțurile planetei. Tehnologia a evoluat exponențial. Nivelul de conștientizare a mai crescut. Dar schimbările sistemice încă se lasă așteptate. Și ele stau în deciziile instituționale, politice și ale marilor companii

- Ce presupune comportamentul unui cetăţean atent la consecințele schimbării mediului înconjurător? 

Un cetățean atent se documentează, caută alternative, se implică dincolo de spațiul de confort sau opțiunile existente. Un cetățean atent se preocupă pentru viitorul copiilor săi și vrea să lase ceva bun în urma lui. Se gândește la binele comunității, nu doar la bunăstarea proprie. Consumă strictul necesar și pune preț mai mult pe experiențe/bucuria de a trăi și mai puțin pe lucrurile materiale. Tratează cu respect oamenii și natura în toate formele ei. Înțelege că e parte din ea, nu superiorul ei.

- Din experiența ta, cât de cunoscut este conceptul de sustenabilitate în rândul populaţiei generale şi care este deschiderea spre a-l îmbrățișa?

Sustenabilitatea este încă un concept puțin cunoscut și greu de înțeles, datorită complexității sale. Îl întâlnim mai mult prin conferințele de specialitate, în legi și strategii, în limbajul de lemn al politicienilor care deși îl folosesc, nu par să-l înțeleagă nici ei. Iar copiii țării abia încep să aibă acces la educație de specialitate, abia s-a început cu Săptămâna Verde în școli, unde mai e mult de lucru pe partea calitativă, iar curriculele încă nu au fost actualizate. În social media găsești si multă informație utilă, dar și multă dezinformare. 

Deci e greu deocamdată. Am început însă să cunoaștem anumiți termeni, anumite componente din acest concept complex. Sunt sute de mii de oameni anual implicați în activități de voluntariat simple de igienizare sau împădurire, gesturi de normalitate care încep să construiască acea conștiință și minim de cunoștințe în această direcție. 

Altă sută de mii și-au instalat panouri fotovoltaice, sunt prosumatori și văd direct ce înseamnă să schimbi arderea gazelor sau lemnelor cu energia regenerabilă. Alții au început să facă agricultură fără chimicale sau să se mute de la oraș la țara. Alții nu aruncă gunoiul la întâmplare sau amestecat, ci se chinuie să-l separe sau să stea la cozi pentru a returna ambalajele. Fără să-si dea seama câteodată sau să înțeleagă pe deplin că fac lucruri bune, sunt parte din procesul de schimbare spre sustenabilitate.

- Cât de educată este România faţă de alte ţări europene în privinţa reciclării, respectiv a unui consum sustenabil?

Reciclarea nu este un domeniu atât de greu de înțeles, cât de aplicat. Suntem la coada clasamentului european din lipsa unei infrastructuri adecvate de colectare, transport, sortare, reciclare. Din lipsa aplicării măsurilor coercitive atunci când legea nu se respecta (și aici primăriile sunt primele responsabile să asigure aceste soluții, iar Garda de mediu să le verifice). Din lipsa stimulării economice, gen tarife diferențiate în funcție de cantitatea și separarea deșeurilor pe care le generăm. Vedem deja efectele sistemului de garanție-returnare. 

Cei 50 de bani în plus pentru ambalaj, la fiecare produs cumpărat, au făcut diferența. În luna august 2024, gradul de returnare a fost de 70%. Astea sunt “rețetele” care au funcționat și în alte țări. În ce privește consumul sustenabil, acolo este și mai greu. Avem încă generații care au trăit lipsurile din comunism și care compensează acum prin cumpărături excesive, risipă, dorința de a fi proprietari și a avea cât mai multe bunuri materiale. 

Noțiunile de reparare, închiriere, second-hand sunt privite cu scepticism, mai ales într-o economie care e gândită foarte mult pe fast (fashion/food) și single-use (obiecte de unica folosința care generează munți de gunoaie). Pentru o schimbare în direcția asta nu putem fără educație și fără o analiză a valorilor personale.

- Îi putem face pe decidenții politici să susțină o economie durabilă? 

 Autoritățile, din fericire, au multe obiective de realizat în contextul apartenenței noaste la UE, deci au multă presiune pe schimbarea legislației, realizarea investițiilor necesare, monitorizarea rezultatelor. Ștacheta e deci ridicată.

Puterea de a merge mai departe în timp ce dezastrul continuă

Într-un alt interviu, Teia Ciulacu a fost întrebată despre motivația ta de a continua în rolul de activistă pentru mediu, iar aceasta a spus: „Pentru mine lucrurile sunt simple: în urmă cu mai bine de 17 ani, când am plecat din Amsterdam și m-am întors în România, am făcut o alegere să merg pe drumul ăsta, al sustenabilității și dezvoltării durabile. Nu am zis că e simplu, ci e al naibii de greu, mai ales dacă faci asta dintr-un ONG și mai ales dacă vrei să o faci într-un mod constructiv, la firul ierbii, nu doar pentru a atrage atenția sau a vorbi, ci de a construi soluțiile, alternativele. E foarte greu, dar e singura opțiune din punctul meu de vedere. Nu avem altceva, iar eu o să fac asta până o să mor. E și despre calitatea vieții nostre, dar e mai ales despre ce urmează pentru copiii și nepoții noștri”.

Potrivit unei analize HotNews din 2023, în ultimii 20 de ani s-au taiat ilegal 366.000 hectare de padure, cauzand prejudicii de 5 miliarde de euro.

Potrivit unui studiu realizat de Greenpeace, în Romania se taie peste 3 hectare de pădure în fiecare oră. Din datele/informațiile prezentate de Romsilva, rezultă că zilnic se exploatează în medie 41 hectare, dintre care o mare parte o reprezintă tăierile ilegale. Costurile de reîmpădurile sunt imense, de exemplu, pentru împădurirea a 700 de hectare în Arges, autoritățile urmează să plătească circa 3 milioane de euro.

Acest articol despre sustenabilitate este realizat cu sprijinul Lidl Romania, promotor al faptelor pentru un viitor mai bun.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp